default-logo

15 iunie … Eminescu să ne judece… ! La judecata de apoi a lui Eminescu…

„Nu credeam să învăţ a muri vreodată…”
La judecata de apoi a lui Eminescu…

„Păşiţi încet, cu grijă, fraţii mei!
Să nu-i călcaţi nici umbra, nici florile de tei.
Cel mai chemat s-o aline dintre toţi, şi cel mai teafăr
Şi-a înmuiat condeiul de-a dreptul în Luceafăr.”
(Tudor Arghezi)
… Piatra de hotar prin care ar trebui să renunţăm la amputarea culturii, pentru a nu deveni din săracii Europei şi săracii ei cu duhul.

Vorbim la infinit despre oameni politici, putere / opoziţie, servicii, poliţie, despre găuri negre lăsate de fostele puteri şi prea puţin (sau deloc) despre hăul moral şi cultural, căscat de-a lungul şi de-a latul României ca un crater. Nimeni nu face un bilanţ în vistieria culturii şi patrimoniului nostru, nimeni nu produce un audit, care ne-ar cutremura, cu tot ce înseamnă vulnerabilitatea oamenilor şi popoarelor fără cultură. Ne mobilizăm să vaccinăm populaţia împotriva a tot felul de viruşi şi nevroze, dar nu pare să ne treacă prin cap să ne vaccinăm de trogloditism, de ură viscerală împotriva culturii profunde, de agramatisme şi de escaladarea prostului gust. S-au construit terenuri de sport menite să valorifice planul înclinat şi ideea piscinelor fără înotători. Suntem ţara cu cei mai mulţi bani prăduiţi în proiecte de autostrăzi şi studii de fezabilitate, dar când e vorba de investiţii în cultură, fiind lipsiţi de orice orizont al valorilor, vorbim, asemeni unor talibani, despre tăierea fondurilor, austeritate, criză, management falimentar.

Cu miliardele furate nonşalant şi aruncate pe imaginea României ca o frunză în vânt, pe expoziţii , concepute ca a fi doar niste agenţii de „turism” sau pe petreceri locale destinate ascensiunii în Parlament, au fost furaţi nu doar cetăţenii români, ci şi în-cetăţenirea culturii române. Înainte să folosim bisturiul împotriva bugetului culturii şi instituţiilor ei, să ne întrebăm încă o dată, cum ne propovăduim şi protejăm valorile,cele fundamentale, care ne dau identitate şi sens.

Unul dintre ultimele guverne avea un Minister al Marilor Proiecte, din Marile Proiecte nu poate lipsi Cultura.

***

Pe vremea când Dumnezeu umbla cu Sf. Petru pe pământ, într-o noapte ploioasă, au ajuns la marginea unui sat şi abia au îndrăznit să bată cu toiagul în prima poartă. Câini mari s-au repezit să-i sfâsie, dar numaidecât s-a auzit un glas bărbătesc întrebând:

– Cine bate?

– Oameni buni!

Atunci omul, potolind câinii, i-a poftit în casă, unde nevasta şi copiii abia se treziseră din somn, şi a început a da po­runci, dar cu blândeţe.

– Mario, ia mai pune câteva vreascuri pe foc. Tudore, dă fuga la fântână după o ciutură de apă proaspătă. Ilenuţa, ia vezi de o oliţă cu lapte proaspăt.

Şi le-a dat să se spele şi să se şteargă cu ştergare albe şi i-au ospătat, şi i-au dus să doarmă într-o odaie în care mirosea a gutuie şi busuioc…

A doua zi dimineaţa iar le-a dat să se spele, i-a ospătat şi le-a pus în traistă nişte mere cum nu mai văzuseră şi le-a urat drum bun.

Şi cum au ieşit din sat au adăstat pe coama unui deal privind înapoi la aşezarea aceea de oameni. Sf. Petru a început să se roage de Dumnezeu:

– Doamne, fă ceva pentru oamenii ăştia, că tare ne-au primit frumos!

– Ce-ai vrea să fac Sf. Petre, c-ai văzut că nu erau nevoiaşi.

– Doamne, fă ceva ca să-şi vadă mă­car o dată sufletul!

– Să-şi vadă sufletul spui Sf. Petre?

– Da, Doamne, să-şi poată vedea sufletul, aşa cum vedem noi plopul cela de colo!

– Bine, Sf. Petre, a răspuns Dum­ne­zeu, privind gânditor la satul din vale.

…Iar după o vreme, în neamul acela de oameni s-a născut Mihai Eminescu”.(Geo Bogza)

Mihai Eminescu, jurnalistul…etern actual !

„Greşalele în politică sunt crime; împiedică pentru zeci de ani , viitorul unei ţări”.
„Răul esenţial care ameninţă vitalitatea neamului nostru este demagogia, căci demagogii neştiind nimic, vor să se ridice deasupra tuturor şi să trăiască din obolul nemeritat al poporului […] Meşteşugul demagogilor constă în regula de a păstra aparenţele, dar de-a călca cuprinsul”. .

„Săracia de acum e adesea rezultatul unor uneltiri vinovate, întreprinzători şarlatani, se urcă, cu repejune, în clasele superioare ale societăţii omeneşti, în locurile care, înainte, erau rezervate naşterii ilustre, inteligenţei celei mai dezvoltate, caracterului celui mai drept şi mai statornic… Peste tot credinţele vechi mor. Shakespeare cedează locul bufoneriilor, dramelor de incest şi adulteriu, cancanul alungă pe Beethoven, ideile mari asfinţesc, zeii mor”…
… „ Pretutindeni, în administraţie, în finanţe, pe jeţurile de miniştri, nu întâlnim decât aceleaşi fizionomii nespecializate, aceeaşi protoplasmă de postulanţi, de reputaţii uzurpate, care se grămădeşte înainte în toate şi care tratează c-o egală suficienţă toate ramurile administraţiei publice”.
(Eminescu, Opere, vol. IX).

* * *

Marii creatori ai neamului s-au raportat la opera eminesciană ca la un Proiect ! Proiectul unificator al energiilor spirituale românesti cu menirea de a trezi şi dezvolta constiinţa culturală şi spirituală prin promovarea marilor valorilor româneşti. Conştientizarea propriilor valori culturale, înţelegerea sensurilor actuale ale culturii şi apropierea de alte culturi, cunoaşterea şi familiarizarea cu sensurile conceptului de cultură la dimensiunile lumii actuale şi a relaţiei dintre traditie identitate şi globalizare.

România se va impune şi se va dezvolta numai prin valorile autentice, prin diseminarea reperelor culturale proprii, care au consistenţă şi care se bucură ,prin valoarea lor,de o unanima recunoaştere.

„Cu numele lui magic deschidem toate porţile spiritului. Dar nu e vorba de operele lui Eminescu, de cultura lui, de proiectele lui, de variantele lui, de comorile plutonice sau sistemele de filozofie posibile e vorba de tot; de spectacolul acesta extraordinar pe care ţi-l dă o conştiinţă de cultură deschisă către tot”. Constantin Noica

„Eminescu izbăveşte România de toate păcatele – le compensează. El ne mântuie de condiţia noastră mediocră…În afara lui Eminescu totul este aproximativ” Emil Cioran

„Prin creaţia sa, Mihai Eminescu, rămâne cel mai mare poet pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc.

Ape vor seca în albie, şi peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, şi câte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-şi strânga toate sevele şi să le ridice în ţeava subţire a altui crin de tăria parfumurilor sale.” (G. Călinescu)

„Opera lui – firul cu plumb în abisul sufletului românesc.

Pe el coboară Făt-Frumos… din lacrimă în lacrimă.” (Marin Sorescu)

Emil Chirilă ,
membru Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Despre Autor

Articole asemanatoare

Comenteaza

*