O STELUȚĂ ÎN OASTEA LUI EMINESCU *

Sergiu Găbureac

Ascultându-i pe unii, pe alții, ajung la concluzia că voi auzi, oficial, despre Eminescu tot mai rar. Și de Caragiale. Ceea ce se și întâmplă. Vremurile marilor spirite se întorc conform spiralei evoluției. România pe culmi tot mai înalte. Ale prostiei, hoției, îngălării și goanei după pomeni naționale. Românul își vinde bucățica de pământ, pădurea … Ne-am distrus cu bună știință bunurile colective, am uitat de cinste, onoarea s-a dus pe doi lei și acum îi clevetim amarnic pe cei care au  cumpărat. Ca și cum ei ar fi de vină, nu noi ! Vânzătorii.

Admirabilă seară petrecută în spiritul jurnalistului Eminescu. Tot analfabetul mioritic îl știe pe Mihai ca poet. E în stare chiar să-ți recite două-trei poezii. Ei, cu articolele sale e mai greu! Sunt greu de digerat. Mai ales de politrucii, trădători și vânzători de țară, dar și de cei care dau bir cu fugiții, în loc să lupte pentru a învinge hidra internă. Știu că structura noastră genetică e de natură să se poată adapta oriunde pe planetă. Oare există vreo țară în care să nu găsești și un românaș? Guvernanții postdecembriști au reușit să ucidă în noi dragostea de țară. Totul se rezumă la bani și hoții. Așa se explică exodul în masă al românilor din propria țară. Au renunțat la luptă și au plecat unde au văzut cu ochii. Îndemnați chiar de proprii părinți. Ce patrie, ce loc natal !?!

Un articol avertisment scris la un sfârșit de an, citit de neliniștitul Miron Manega, parcă a fost furat cu o clipită înainte de pe masa de brad a lui Eminescu. Lucruri care se întâmplă acum, nu cu 140 de ani în urmă !

O seară moderată de Doru Dinu Glăvan, cu talentul său inegalabil în crearea atmosferei, ne-a adus pe scena Teatrului Nottara un nume deosebit în cultura românească.

Un Dan Puric trist pe o temă devastatoare în preajma Centenarului Unirii. Mega-eveniment de care guvernații noștri (or fi ai noștri?)  pomenesc, când și când, printre dinți. O lipsă de entuziasm de neînțeles îi cuprinde, pe „aleși” când e vorba de un asemenea proiect unicat. Alte popoare ar face congrese mondiale, conferințe, expoziții, festivaluri, filme, piese de teatru, creații muzicale, monumente …

La noi, apatie generală. Guvernanții nici nu se mai prefac măcar că are patrioți. Cum făcea alde Ceaușescu&Co. Pur și simplu ei ignoră țara și pe locuitorii ei. Mai mult, au ajuns să se lupte cu Justiția din propria țară ! Cu propriile rădăcini: biserica, școala, sănătatea. Și, după cum se vede, chiar cu Eminescu !

Ceea ce scria apăsat, la vremea lui, jurnalistul Eminescu se întâmplă acum cotidian. Bine a zis conu Iancu – patrihoți !…

A doua parte a seratei a fost consacrată lansării actriței Claudia Motea. Ca poetă. Personal, am intuit calitățile ei poetice de când am întâlnit-o prima dată. Să tot fie un cincinal ! Abia acum, Preludii la Poarta Soarelui, volumul de debut care conține crâmpeie din viața-i tumultoasă, traduse liric, fără un efort vizibil, confirmă gândul meu de atunci. Fără audit !…

Din păcate, „cioclii” literari vorbesc, de cele mai multe ori, mai mult decât ar fi necesar, crezând că ei sunt eroii serii (știu că mi-am făcut noi „prieteni”). Dacă ești un critic bun în trei minute poți spune totul !

La astfel de lansări aș lăsa doar poezia să vorbească. Ceea ce au făcut-o foarte bine colegele sale Claudia Negreanu și Doina Ghițescu, precum și autoarea însăși.

Claudia, să fie un debut poetic cu roade cât mai bune în viitor !

* Titlul – parafrazare după caracterizarea făcută de unionistul Victor Crăciun.