default-logo

Argeş: Omagiu adus “Eroinelor câmpulungene”. Nou episod al ciclului de conferinţe comemorative dedicat victimelor Securităţii din rezistenţa armată anticomunistă fondată

Argeş: Omagiu adus “Eroinelor câmpulungene”. Nou episod al ciclului de conferinţe comemorative dedicat victimelor Securităţii din rezistenţa armată anticomunistă fondată şi condusă de locotenent-colonelul Gheorghe Arsenescu (28 iunie 2007)

Miercuri 28 iunie 2017, la orele 12, în Sala de Festivităţi a Primăriei Municipiului Câmpulung Muscel reprezentanţii Asociaţiei Urmaşilor Persecutaţilor Regimului Comunist din România, Fundației Culturale „Memoria” şi conducătorul Centrului de Cercetări Istorice „Preotul Gheorghe I. Cotenescu”, au prezentat localnicilor al doilea episod, intitulat “Eroinele”, din ciclul de conferinţe comemorative dedicat rezistenţei armate anticomuniste muscelene fondată în localitate şi condusă de locotenent-colonelul deblocat/epurat din Armata Regală Română Gheorghe Arsenescu (1907-1962).
Cuvântul introductiv i-a aparținut părintelui Marian Dinițoiu, președintele A.F.D.P.R.-Muscel, care a prezentat importanța existenței acestui ciclu de conferințe pentru o mai buna cunoaștere a tragismului epocii de consolidare a regimului totalitare de tip comunist, dominat de principiul urei de clasă și al sintagmei „cine nu e cu noi e împotriva noastră” și trebuie pedepsit ca atare. Sfinția Sa a evidențiat tradiția luptătorilor pentru dreptate în zonă, începând cu haiducii de odinioară, subliniind factorul comun care a legat, ca un arc peste timp, ambele organizații înființate și conduse de locotenent-colonelul Gheorghe Arsenescu, cea de la nord de Câmpulung și cea de la Nucșoara (condusă ulterior de frații Toma și Petre Arnăuțoiu).
Părintele Dinițoiu l-a prezentat pe invitatul supriză, dl. inginer Ilie Popa, profesor universitar, președintele Fundației Culturale „Memoria” – filiala Pitești.
Dl. Profesor Ilie Popa a făcut cunoscută audienței îndelungata sa activitate, pe plan național și internațional, pe linia afluirii către Pitești a celor mai buni specialiști în istorie modernă și contemporană, cu accent pe nefastul experiment al reeducărilor, aplicat inițial în penitenciarul din Pitești și extins ulterior în alte închisori, inclusiv la Canalul Dunăre-Marea Neagră, pe baza instrucțiunilor conducerii Securității. S-a putut ajunge astfel la cea de-a XVIII-a ediție a Simpozionului Internațional „Experimentul Reeducarea”, Piteștiul devenind gazdă generoasă românilor de pretudindeni, din Basarabia și Bucovina până în îndepărtata Siberie ori Kazahstan, cu toții victime ale ororilor sistemului comunist. Este lăudabilă această iniţiativă, menită să reintroducă în memoria colectivă a câmpulungenilor pe cei cu care ar trebui să se mândrească datorită curajului şi spiritului de sacrificiu al acestor bărbaţi şi femei. Sprijinim la rândul nostru solicitarea adresată autorităţilor locale, Primărie şi şcoli, pentru realizarea în cel mai scurt timp, în zona centrală, a monumentului dedicat Rezistenţei, pe care să fie înscise în primul rând numele persoanelor executate din grupul fondat şi condus de Lt. Col. câmpulungean Gheorghe Arsenescu, acordarea numelui său unei străzi importante şi unei şcoli secundare, de exemplu, Liceul Sporti, inclusiv a cetăţeniei de onoare post-mortem în 2017, anul unei duble comemorări: 110 ani de la naşterea şi 55 de ani de la executarea sa.
A urmat o prelegere mai amplă, dublată de imagini sugestive, hărți și grafice, inclusiv fișe matricole penale, susținută de publicistul Radul Petrescu-Muscel.
Pentru un nucleu în care în jur de 20 de persoane au urcat efectiv în munți munții din nordul fostului județ Muscel, care a funcționat efectiv între 1948-1949 în Câmpulung şi în localităţile limitrofe, urmând a fi extins în primăvara anului 1949, moment în care este destructurat/anihilat de Securitatea abia formată, numărul de peste 100 de persoane arestate şi condamnate în perioada martie 1949- mai 1962 pentru apartenenţa şi sprijinul logistic acordat este enorm.
Actuala bază comună de date, desigur, incompletă, a Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc și Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității,, include în prezent în jur de 76.000 de fişe matricole penale. Printre cei condamnaţi penal şi/sau supuşi internărilor administrative, unicele forme legale de detenţie din timpul regimului comunist, se află peste 3.800 de femei. La prima vedere, prin raporatare la proporţia femeilor în cadrul populaţiei țării, procentajul de 5% pare nesemnificativ. Una din cauze o reprezintă tradiţiile moştenite din străbuni și un sistem democratic anacronic, în care rolul femeilor era în mod artificial limitat la familie și la o carieră care nu le oferea egalitatea de oportunități. Să ne reamintim doar faptul că abia în anul 1946 au primit dreptul de a vota și a fi alese în parlament. Tocmai de aceea se cuvine ca noi, cei de azi, să acordăm atenţia şi respectul cuvenit spiritului de sacrificiu al acestor femei.
În Gulagul românesc, închisori de femei erau la Miercurea Ciuc, Mislea-Prahova și Târgşor, iar secţii de femei au existat la mai multe centre de detenţie: Arad, Craiova, Dumbrăveni, Ghencea, Jilava, Oradea, Piteşti, Popeşti-Leordeni şi coloniile de muncă de la Canalul Dunăre-Marea Neagră.
Printre cei peste 100 de musceleni care l-au sprijinit pe locotenent-colonelul câmpulungean Gheorghe Arsenescu s-au numărat şi 14 femei care nu au pregetat să-şi urmeze părinţii, soţii şi fraţii în lupta împotriva regimului totalitar de tip comunist. Un procentaj semnificativ mai mare decât cel înregistrat la nivel naţional, ele trecând prin majoritatea temniţelor menţionate, temniţe din care n-au lipsit nici copiii, regimul opresiv neadmiţând excepţii,
Printre cele mai luminoase figuri de femei din România condamnate politic se află şi două femei faţă de care Lt. col. Gheorghe Arsenescu a nutrit sentimente deosebite, ajutându-l să cunoască, în timp de pace sau prigoană, bucuria de a fi tată. E vorba de Maria Arsenescu (născută Buduluca) şi Elena Stanciu Poştoacă.
Destinele celor două mame sunt grăitoare:
Maria Arsenescu – arestată în 1950; internată administrativ 24 de luni; obligată să divorțeze pentru a obține un loc de muncă mizer (1959); condamnată la 10 ani de temniţă grea (februarie 1962), în procesul în care tatăl său, Gheorghe Buduluca, a fost condamnat la 15 ani de muncă silnică, iar soţul la moarte, sentinţă executată la 29 mai 1962, cu două zile înainte ca acesta să împlinească vârsta de 55 de ani. Conform mărturiei sale din publicația „Memoria – revista gândirii arestate”, completată cu fişa matricolă penală, mama lui Dragoş, un băiat de doar cinci ani în 1950, a trecut prin nenumărate închisori şi colonii de muncă: Jilava, Ghencea, Cernavodă, Saligny, kilometrul 8, detaşamentul de muncă forţată nr. 9, Târgşor, Gai (Arad) şi Miercurea-Ciuc. Numele de Arsenescu putându-i crea probleme în viața, copilul a fost înfiiat de una din surorile colonelului, Lili Mușatescu. O decizie salvatoare, care i-a permis sa devină inginer și să emigreze ulterior în lumea liberă.
Elena Stanciu Poştoacă, ca membră a uneia din familiile care l-au găzduit şi ocrotit în perioada 1949-1960 pe Gheorghe Arsenescu, a fost arestată simultan cu acesta, la 1 februarie 1960, în faţa Melaniei, fetiţa lor de 5 ani. Fiind supusă unor anchete de o duritate împinsă la extrem, a suferit mutaţii psihice atât de grave încât nu şi-a mai revenit niciodată. Deşi necondamnată penal, i-a fost dat să treacă prin închisorile Piteşti, Văcăreşti, Piteşti şi Văcăreşti. În timp, Melania reușește să devină profesoară.
Destine frânte, familii distruse, sacrificii uitate, nume de câmpulungence precum Arsenescu, Cojocaru, Krasnițcihi, Pâslaru, Poștoacă, Săndescu; dar și mățăoance (Marinescu) și stoneieștence (Vasilescu).
La 27 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989, este necesar ca spiritul de sacrificiu şi suferinţele prin care au trecut aceste muscelence să fie cunoscute şi respectate la ele acasă. Ele ne readuc în memorie trecut dureros, soldat cu circa 2 milioane de victime prin includerea membrilor de familie ai celor care au cunoscut martirajul în temniţele comuniste din România şi cărora nu le-au fost întocmite fişe matricole penale. Cu acest prilej, participanţii au semnat o Moţiune care a fost înaintată autorităţilor locale (Primărie și Muzeul Municipal, unde încă nu există un panou, poate chiar o sală, dedicată rezistenței armate anticomuniste din fostul județ Muscel).
În lipsa unui monument distinct pe teritoriul Municipiului Câmpulung Muscel, nici o stradă care să poate numele colonelului Gheorghe Arsenescu (de pe strada Haiducii Muscelului lipsesc, de 5 ani, tăblițele de semnalizare!) și nici o școală nu îi poartă numele, unde să poată fi depuse coroane de flori de Ziua Eroilor, participanţii s-au deplasat în comuna Stoeneşti pentru oficierea unei slujbe de pomenire la cimitirul în care sunt înmormântaţi Maria Arsenescu (Buduluca), Gheorghe Buduluca, Maria Vasilescu, preotul Gheorghe I. Cotenescu şi alţi luptători din localitate. Un omagiu simbolic, deocamdată, cu toţii făcând parte din “oastea” celor care au încercat să opună rezistenţă – militari şi civili – în funcție de curajul și puterile fiecăruia, regimului comunist dintr-o Românie abandonată, vremelnic, de Occident, prin semnături pe șervețele de hârtie.

Radu Petrescu-Muscel
secretar general AUPRCR
membru AFDPR, UZP, SSIR, ARIP, INGH “Sever Zotta”, Fundaţia Culturală “Memoria“, ANCE “Regina Maria”

Bucureşti, 29.06.2017

Despre Autor

Comenteaza

*