default-logo

„Brâncuşi la el acasă”

Adaugat pe 28 Feb 2017
De :
Comentarii oprite

În perioada 17-18 februarie 2017, s-a desfăşurat la Peştişani manifestarea „Brâncuşi la el acasă”, constituită din mai multe evenimente cultural-artistice prilejuite de împlinirea a 141 de ani de la naşterea creatorului sculpturii moderne. Organizatorii au fost Consiliul Judeţean Gorj, Primăria şi Consiliul Local al Comunei Peştişani, Fundaţia „Casa Brâncuşi-Hobiţa” şi Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi” Peştişani, în parteneriat cu Fundaţia Succes „Aproape de oameni”, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România, Federaţia „Societatea civilă românească” şi Teatrul Nostrum din Bucureşti.
Manifestarea a fost deschisă în data de 17 februarie, odată cu întâlnirea la Târgu-Jiu a participanţilor cu Cosmin Popescu, preşedintele Consiliului Judeţean Gorj, Adrian Tudor, viceprimarul municipiului Târgu-Jiu şi Cosmin Pigui, primarul comunei Peştişani, care au omagiat opera şi personalitatea lui C. Brâncuşi, un fiu al satului Hobiţa, care a ţinut să lase pe meleagurile natale cea mai importantă operă a sa, Ansamblul Monumental de la Târgu-Jiu. A avut loc apoi o vizită la Casa muzeu „Constantin Brâncuşi” din Hobiţa, urmată de vernisarea unei expoziţii de costume populare, prilej cu care s-a lansat şi „Monografia satului Brădiceni” (realizată de I. Pozdărăscu şi I. Cârstea). „Seara de poezie” a fost susţinută de membri ai Teatrului Nostrum, cu participarea specială a poetului N. Dragoş.
A doua zi a avut loc simpozionul „Brâncuşi la el acasă” la Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuşi” din Peştişani, moderat de reputatul brâncuşiolog I. Mocioi,
eveniment care a fost deschis de persoanele implicate direct în organizarea manifestării. Prof. univ. dr. Moise Bojincă a remarcat faptul că participanţii au venit dintr-un impuls sufletesc, în numele lui Brâncuşi, şi nu din obligaţie sau doar pentru a bifa prezenţa la o manifestare şcultural-ştiinţifică. Domnia sa a ţinut să precizeze că s-a implicat în organizarea acestei manifestări complexe şi de ţinută, deoarece a simţit pentru prima oară în Consiliul Local şi Primăria Peştişani nu numai dorinţa „de a se face ceva serios pentru Brâncuşi, dar şi ajutor efectiv în acest sens”.
Domnul Moise Bojincă a propus constituirea unui Forum Cultural „Constantin Brâncuşi” (sub conducerea domnului prof. dr. Ion Mocioi), atât pentru a atrage personalităţi în sfera brâncuşiologiei, cât şi pentru a realiza activităţi culturale marcante în zona în care marele artist s-a născut şi a copilărit. Iniţiativa a fost primită cu mult entuziasm de către participanţi.
Domnul Cosmin Pigui a prezentat unele strategii de promovare şi dezvoltare ale comunei Peştişani, „profitând” de originea hobiţeană a lui Constantin Brâncuşi. A precizat faptul că Primăria şi Consiliul Local au „planuri mari” în acest sens, exprimându-şi speranţa că în acest an vor începe demersurile pentru a le materializa. După ce a scos în evidenţă unele realizări relativ recente (cum ar fi Festivalul cinematografic „Omagiul lui Brâncuşi” de anul trecut) a promis că va susţine puternic activităţile culturale la nivelul comunei, că va aduce din nou la lumină şi va promova tradiţiile fiecărui sat (din păcate, „multe din ele au murit”) şi mai ales de a dezvolta Hobiţa, care este „o fundătură, un sat izolat, închis şi îmbătrânit”. Doar începând cu acest an se va asigura transportul pentru călători pe ruta Hobiţa – Brădiceni – Teleşti – Târgu-Jiu.
A anunţat de asemenea susţinerea din partea unor parlamentari şi instituţii (Ministerul Culturii şi Ministerul Turismului) a Primăriei Peştişani în realizarea unei strategii de dezvoltare a turismului în zonă (şi implicit a economiei locale), care va fi urmată de finanţarea unor proiecte importante, aşa cum ar fi dezvoltarea unui centru multifuncţional „Constantin Brâncuşi”, realizarea drumului Hobiţa-Teleşti şi a drumului Hobiţa-Brădiceni (pe care mergea Brâncuşi către şcoală prin zăvoiul de la Hobiţa). Există şi un proiect pe fonduri europene (cu o finanţare de un milion de euro) pentru a moderniza drumul Peştişani-Hobiţa, lucrările începând din acest an.
Predarea către primărie a Casei muzeu „C. Brâncuşi” este un alt deziderat, în vederea amenajării parcului existent acolo şi a construcţiei unei toalete publice, a unui spaţiu comercial pentru turişti şi a unui „punc decent” de comercializare a materialelor de promovare. Se intenţionează şi extinderea terenului unde este amplasată casa respectivă şi realizarea „vechiului drum, care era şi al lui Brâncuşi, de la Brădiceni peste deal către Arcani” (idee care a plăcut şi Mitropolitului Olteniei, ce ar dori să se implice într-un astfel de proiect). Lucrările care vor fi realizate în cadrul taberelor de sculptură în piatră (organizate pe terenul liceului, pe traseul către Seuca) nu vor împânzi comuna, ci vor fi amplasate în cadrul unor parcuri special amenajate. Vor fi şi tabere de sculptură în lemn, cu lucrări de dimensiuni mai reduse, pentru a putea fi adăpostite în cadrul centrului multifuncţional amintit (care va include astfel şi un muzeu de artă ce va putea fi vizitat, unde artiştii din ţară vor fi invitaţi să doneze lucrări).
Lucrările simpozionului propriu-zis au fost deschise de poetul şi publicistul Nicolae Dragoş, care a exprimat idei interesante privind destinul operei brâncuşiene, vorbind despre modul în care unele predispoziţii din copilăria lui Brâncuşi (fascinaţia faţă de pietrele cizelate de apă, dorinţa de a lucra chipuri în humă şi de a cresta lemnele cu cuţitul) se regăsesc în opera sa de mai târziu, despre avatarurile receptării lui Brâncuşi de-a lungul timpului şi despre împotrivirile serioase pe care artistul le-a întâmpinat nu numai din partea ignoranţilor, ci şi din partea confraţilor de breaslă (în acest context a adus elogii lui Tudor Argezi, care a fost printre primii care l-au înţeles pe Brâncuşi, în ciuda unui mediu general ostil).
Pofesorul Ştefan Stăiculescu, autor al unei cărţi trilingve despre aforismele lui Brâncuşi (având în lucru volumul „Bonaparte, Beethoven, Brâncuşi”) şi, în general, un împătimit şi promotor al activităţilor brâncuşiene a vorbit cu pasiune despre marele artist, pe care-l consideră situat între modestie şi geniu. A rememorat momente unice şi interesante din istoria ansamblului brâncuşian de la Târgu-Jiu, lansând ideea că Brâncuşi şi capodopera sa reprezintă „un paşaport în alb pentru noi, românii, oriunde ne-am afla în lume”.
Prof. univ. dr. Moise Bojincă a prezentat lucrarea „Enigma şi pilda brâncuşiană”, făcând referire la faptul că opera lui Brâncuşi, care reprezintă o reformulare a limbajului plasticii universale, înseamnă atingerea, înţelegerea şi exprimarea profunzimii şi a esenţei lumii.
Prof. dr. Ion Mocioi a vorbit despre „Specificul naţional în arta lui Constantin Brâncuşi”. Privind înţelesul Coloanei fără sfârşit (operă dedicată eroilor) domnia sa consideră că citirea lucrării ca un şir de romboedre este falsă, existând până acum peste 120 de înţelesuri ale Coloanei, conforme cu pregătirea, nivelul de înţelegere şi cultura celor care fac interpretările (care sunt adesea de „o fantezie debordantă”). Coloana este constituită de fapt „dintr-o suprapunere de clepsidre” în număr de 16, adică cifra patru la pătrat, care este „simbolul perfecţiunii umane” (cu alte cuvinte artistul „a dedicat Coloana omului”). Şi cum opera lui Brâncuşi „caută infinirea” este normal ca el să fi folosit „forme ale timpului”. Scaunele situate între Masă şi Poartă sunt tot de tip clepsidră şi reprezintă „o citire a ideilor puse de artist în opera sa de-o viaţă”.
Masa Tăcerii ar fi un simbol filosofic al Cosmosului, iar scaunele din jur ar reprezenta cele 12 constelaţii. Dar lucrarea,„din punct de vedere popular, este o masă joasă care se dă fiecărui erou care s-ar jertfi pentru ţară. Din cauza asta, în 1944, popii de la Târgu-Jiu făceau parastasele la Masa Tăcerii, după cum scrie în ziare”. Brâncuşi a folosit denumirea de „Portalul păcii”, deoarece, fiind vizionar, a luat atitudine şi a opus „ideea de pace” războiului devastator despre care se vorbea încă din 1937 că urma să vină. Ulterior lucrarea a fost numită Poarta Sărutului, simbolul rotund de pe stâlpii ei „însemnând pace, înţelegere şi iubire între toţi oamenii de pe pământ”.
Scriitorul Mihai Sporiş a prezentat lucrarea „Brâncuşi acasă după 60 de ani de eternitate”, în care a făcut un apel la consens şi unitate, atragând atenţia că în „cei 60 de ani, de la plecarea dintre noi, au fost multe momentele în care ne-am pus contra unii altora, trăgând de Brâncuși – de nume și operă! – într-o războire ciudată cu tot felul de mize” (din dragoste, habotnicie, paradă, interes, „într-o nesfârșire a excesului”). În şapte puncte sunt explicate tot atâtea modalităţi în care românii au fost mereu împărţiţi în tabere opuse, de-a lungul istoriei lor recente, ceea ce a avut, fireşte, implicaţii şi asupra modului de a privi viaţa şi opera lui Brâncuşi. Aşa s-a ajuns la un „Brâncuşi canonic” (oficial, care se schimbă odată cu vremurile) dar, din fericire, şi la un „Brâncuşi informal” („suflet din sufletul neamului”, adevărat și iubit necondiționat).
Cunoscutul jurnalist Ion Predoşanu a vorbit, cu pasiunea care îl caracterizează, despre „Investiţiile lui Brâncuşi” şi dat citire eseului „Autostrada Brâncuşi” al scriitorului Ion Căpruciu.
Dr. Sorin Lory Buliga a prezentat lucrarea „Objets trouvés în grădina Casei Barbu Gănescu. O altă creaţie a lui Constantin Brâncuşi la Târgu-Jiu”, folosindu-se de imagini în acest scop. În paralel cu edificarea ansamblului său sculptural de la Târgu-Jiu, Constantin Brâncuşi a realizat în perioada 1937-1938, cinci mese din pietre de moară (fiecare formată dintr-un trovant cimentat între două pietre de moară) şi o colecţie de trovanţi, pe care le-a amplasat în grădina Casei „Barbu Gănescu” (aşa cum se poate vedea în chiar filmul realizat de artist). Dintr-un total de cca. 30 de trovanţi şi 10 pietre de moară, mai sunt astăzi doar 16 trovanţi şi 9 pietre de moară (multe sparte şi incomplete), împrăştiate în curtea casei Gănescu, pe aleea Muzeului de Artă din parcul Central şi în faţa Colegiului „Virgil Madgearu”.
Trovanţii (sferoidali sau cu aspecte zoo- şi fitomorfe) intră în mod cert în categoria objets trouvés, ce ţine de avangardele artistice ale începutului de secol XX (mişcarea dadaistă). Mesele din trovanţi şi pietre de moară ar putea să sugereze obiecte meşteşugăreşti, dar să intre şi în categoria ready-made modificat, deoarece ele reprezintă o combinaţie între ready-made (piatra de moară) şi objets trouvés (trovantul). Mesele reprezintă în acelaşi timp şi „asamblări” (sau „instalaţii”) de tip dadaist, însoţite de schimbarea semnificaţiei lor: obiecte naturale sau artefacte găsite şi asamblate sub forma unor „mese”. Toate piesele au fost gândite să intre într-un ansamblu, în care poziţiile lor puteau fi schimbate în raport unele cu altele, creând în acest mod mereu noi asociaţii şi sensuri, întocmai ca şi unele din lucrări din atelierul artistului (ce formau „grupuri mobile”). Brâncuşi nu a fost dadaist, dar a suferit influenţe în acest sens, pe care le-a găsit benefice pentru arta sa.
Dr. Ion Popescu Brădiceni a prezentat lucrarea „Scriitorul Constantin Brâncuşi”, prezentând versuri în stil dadaist ale artistului, ceea ce a venit, în chip fericit, în completarea lucrării anterioare despre influenţele dadaiste (objets trouvés) asupra artei brâncuşiene.
Profesorul Dan Pupăză (care a recunoscut în sală o jumătate din foştii săi elevi) a prezentat articolul „O mândrie a neamului: Constantin Brâncuşi”, al învăţătorului Dumitru Pupăză, publicat în anul 1930. Tot domnia sa a vorbit despre un monument executat la Dobriţa după un proiect al lui C. Brâncuşi, despre eforturile sale de a reface drumul spre şcoală al lui Brâncuşi şi despre faptul că scaunele brâncuşiene de pe Aleea scaunelor au fost aruncate într-o anumită perioadă în Jiu (ceea ce ar explica de altfel faptul că multe au muchiile ciobite).
Dipl. ec. Petre Răcănel a vorbit despre „Brâncuşi, fericit la el acasă”, accentuând ideea că Brâncuşi s-a simţit cel mai bine la el acasă, pe plaiurile gorjene, unde a şi lăsat capodopera sa.
Toate lucrările prezentate în simpozion vor fi integrate într-un volum care va apare în luna martie a.c., în care vor fi incluse şi lucrările aparţinînd acad. prof. univ. dr. Gr. Brâncuşi, prof. univ. dr. N. Brânzan, prof. dr. G. Ene, prof. univ. dr. G. Niculescu, dr. A. Jinaru, scriitorului C. Zărnescu şi scriitorului D. Dănău, care nu au putut participa la eveniment).
După sesiunea de comunicări, s-a prezentat un fragment din piesa „Ne vedem la Paris”, în interpretarea membrilor trupei Teatrului Nostrum (P. Răcănel, Dana Irina Gâju, Dan Gâju şi Rodica Subţirelu). Prin jocul lor natural şi prin scenografia reuşită, actorii au reuşit să transpună publicul în atmosfera interbelică şi mai ales în ambianţa brâncuşiană, prin evocarea unor întâlniri memorabile între Brâncuşi şi Ştefan Georgescu-Gorjan, Arethia Tătărescu şi Maria Tănase. Piesa aparţine domnului Marin Voican Ghioroiu (de origine gorjenească), a cărei pasiune spre muzică i-a fost insuflată de chiar Maria Tănase, în anul 1956 (care i-a povestit şi cum l-a cunoscut pe „neicuţa Brâncuşi” la o Expoziţia internaţională de la Paris din anul 1937).
Au urmat momente artistice susţinute de actriţa Dana Irina Gâju, de tinere soliste vocale şi naiste şi de dansatorii Ansamblului „Cântec şi Joc” din Peştişani.
În final, primarul comunei Peştişani a înmânat diplome de excelenţă mai multor participanţi, şi în special celor veniţi din afara judeţului Gorj.
Atât simpozionul, cât şi întreaga manifestare „Brâncuşi la el acasă” s-au înscris ca un real succes în seria evenimentelor anuale care-l omagiază pe marele sculptor gorjean şi universal. Dar, la fel de important este şi faptul că s-au pus bazele Forumului Cultural „Constantin Brâncuşi”, care să servească atât numelui marelui artist, cât şi zonei în care acesta s-a născut.

Sorin Lory Buliga

Despre Autor