default-logo

Breasla gazetarilor in fata unui nou examen

Abia începusem să mai uităm de mâhnirea pe care ne-au provocat-o câțiva ,,confrați’’ care, încolonați sub stindardul presei-independent-sorosiste, au împroșcat în spațiul public minciuni despre niște așa-zise pensii speciale create numai pentru o anumită categorie de ziariști că, iată, o altă urâtă ispravă vine ne să pună la încercare solidaritatea. Mă refer, după cum cred că vă amintiți, larma cumplită pe care au iscat-o un pâlc de auto-proclamați lideri de opinie care au contestat foarte zgomotos necesitatea și temeinicia Legii nr.83/2016 pentru completarea Legii 8/2006, act normativ prin care se statua dreptul la plata unei indemnizații pentru persoanele din sistemul public de pensii , membrii ai uniunilor de creație legal constituite și recunoscute ca persoane juridice de utilitate publică. Motivul (mai bine zis pretextul) invocat, fiind acela că ar fi vorba despre Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România ,,o organizație care i-a fost dedicată o lege care acordă membrilor săi dreptul la o pensie specială din partea statului’’, așa după cum clamează Cristian Ghinea, cel care, mai nou și mai nou, a declanșat și urâta ispravă despre care aș vrea să scriu mai departe.
S-au prins în horă și au aruncat pe piață acrite strigături câteva personaje cu veleități de ziariști- purtătorul de cuvânt al guvernului tehnocrat- sau cu blazon de istorici ai presei, care au negat, cu înverșunare și fără argumente, îndreptățirea gazetăriei de a fi act de creație. Cât privește acea ,,organizație vehement contestată în interiorul breslei’’, la care făcea vorbire acuzatoare tot Cristian Ghinea, lucrurile stăteau tot la fel de urât, la mijloc fiind, de fapt, vorba despre adversitatea cam fără noimă plus doza aferentă de invidie față de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (sau poate față de confratele Doru Dinu Glăvan, președintele UZPR ?!) cărora le revine meritul de a fi luptat , curajos și consecvent, pentru ca jurnaliștilor să le fie recunoscut și respectat acest drept. Că unii dintre confrații noștri au ales să stea de o parte , ba chiar să mai vâre și bățul printre uluci, asta este de-acum o altă veste, poveste. După cum la fel de adevărat este și că, în această confruntare cu opacitatea și cu înverșunarea birocratică, de un mare ajutor ne-au fost entități reprezentative ale presei scrise și ale audiovizualului, între care ,,Jurnalul Național’’ și ,,Antena 3’’ merită o mențiune cu totul aparte. Motiv pentru care m-am și hotărât să trimit spre publicare aceste însemnări.
Este vorba despre o mai veche inițiativă legislativă, datând din anul 2015, prin care se propunea ca ziua de 28 iunie să fie declarată Ziua Ziaristului Român. 28 iunie fiind ziua în care, în anul 1883, Mihai Eminescu publica în ,,Timpul’’ ultimul său articol intitulat,,Pentru libertatea presei și a jurnalistului’’ în care ,,sfântul preacurat al ghiersului românesc’’( cum l-a numit Tudor Arghezi) osândea ,,urâta pornire a guvernului asupra presei’’. Textul fiind un foarte actual manifest pentru libertatea și demnitatea ziaristului. Inițiativa despre care vorbeam a fost lansată și susținută de parlamentari PSD și UNPR, dar, din păcate, de aproape doi ani, ea face naveta între comisiile Senatului și Camerei Deputaților, sau, după împrejurări, între ședințele în plen ale fiecăreia dintre cele două camere ale Parlamentului. Nu contest, ca orice inițiativă care dorește să dobândească putere de lege este nevoie, și de această dată, de o dezbatere atentă, aprofundată, așa încât documentul adoptat să încorporeze cele mai valoroase observații și propuneri, răspunzând așteptărilor îndreptățite ale breaslei noastre și ale societății românești.
Din păcate, alături de sugestii, de corecturi sau de amendamente formulate în baza unor serioase analize , dar și cu deplină bună credință, în spațiul public au început să fie vehiculate tot felul de bazaconii, care de care mai plină de venin și mai negativistă. Unii contestă, din start, ideea invocând motivul că printre semnatarii proiectului de lege se află și fostul președinte al UNPR, Gheorghe Oprea.Pe cale de consecință, resping și propunerea ca atare, fără o discuție pe fond, adică fără a spune ,,dacă’’ și ,,de ce’’ este sau nu este cazul să fie instituită Ziua Ziaristului Român. Dureros, degrabă rușinos, este faptul că asemenea lovituri pe la spate vin, ca și data trecută, din interiorul breaslei noastre. Între care, la un – revoltător!- loc de frunte se înscrie diatriba lui Cristian Ghinea. Domnia sa considerând că nu avem nevoie de o zi dedicată omagierii trudei și harului ziariștilor români, de vreme ce pe 3 mai se sărbătorește Ziua internațională a libertății de exprimare. Ca și cum a avea înscrisă în calendar o zi de sărbătoare recunoscută la nivel european sau internațional anulează, din start, dreptul și datoria de a avea zile de sărbătoare ale noastre , ale românilor. Citesc și recitesc pretinsul discurs ,,anti’’ al fostului ministru zero absorbție fonduri europene și chiar mă mir că, până acum, nu a invocat, ca argument zdrobitor, ideea că a lega ziua de sărbătoare a presei române și a slujitorilor săi de numele lui Mihai Eminescu ar fi ceva de neimaginat. Știut fiind că pentru elitiștii cu veleități transcontinentale, autorul ,,Luceafărului’’ nu este decât un ,,scheletul din debara’’. Așa după cum, pentru Monica Macovei, magistra asumată a lui Cristian Ghinea, nu patriotismul este o virtute și o îndatorire de cinste, ci denigrarea sistematică a României și a românilor în forumurile Uniunii Europene, dar, desigur, că nu numai acolo…
Deocamdată, propunerea privind declararea zilei de 28 iunie ca Zi a Ziaristului Român s-a întors la comisii,potrivit votului dat pe 21 martie în Camera Deputaților. Motiv de îngrijorare dar nu și de renunțare. De aceea. aș vrea să cred că, de data aceasta, lucrurile vor merge spre o decizie finală favorabilă, o decizie bine cumpănită și cu adevărat corectă. Nu ascund că, și de această dată, ipocrizia și reaua credință au dat nota definitorie a unor intervenții venite din partea unor foști(mai bine zis pretinși) ziariști, ajunși parlamentari. Mă încurajează, însă, să cred că va fi până la urmă vorba despre o decizie favorabilă și admirabila luare de poziție pe care a avut-o în plenul Camerei Deputaților tânărul parlamentat Liviu Pleșoianu, el însuși ziarist de certă vocație și de nedezmințit curaj al opiniilor:,,Presa nu e nici mai bună nici mai rea decât ansamblul societății pe care o servește. Nu e nici mai bună nici mai rea decât suntem noi’’. Alocuțiune care s-a încheiat cu frumoasa urare:,,Să fie într-un ceas bun!’’
Aștept, așadar,cu încredere să aflăm dacă- poate chiar începând cu acest an, pe 28 iunie- vom sărbători Ziua Ziaristului Român. Așa după cum sunt pe deplin încredințat că, din această nouă încercare breasla noastră poate ieși învingătoare și întărită. Altfel spus că vom trage învățămintele ce se cuvin și că vom dovedi că am știut, știm și vom ști să alegem între dictonul,,în unire stă puterea’’ și înciudata zicere despre capra vecinului….

Serban Cionoff

Despre Autor

Articole asemanatoare

  1. Valentin Uban

    Un articol onest si sincer, dar scris cu prea multa blandete si bun simt. Caci este de admirat staruinta si intelepciunea cu care UZPR a reusit sa promoveze jurnalismul intre profesiile de creatie, ceea ce este la fel de logic pe cat de firesc si pentru care uniunea merita apreciata.
    Din pacate unii vad in asta doar beneficiile de care se pot bucura pensionarii uniunii, asa cum se intampla de multa vreme cu cei ai uniunilor de scriitori, muzicieni, artisti plastici, arhitecti si altor uniunilor de creatie, astazi opt la numar.
    Meschina atitudine a acelor detractori, asa/numiti lideri de opinie, fara opera si realizari, care nu au facut inca nimic pentru profesiile pe care si le declara, preocupati fiind mai mult de grija altuia.
    Intre dansii se afla si un vremelnic ministru fara rezultate, acum parlamentar lipsit de echilibru si viziune, al carui viitor politic e la fel de sumbru precum opiniile sale triste. Pacat de dansii, dar mai pacat de cei pe care incearca sa/i abureasca si intunece cu astfel de ganduri ale unor oameni suparati pe viata.
    Dar sa lasam acelora grija cainelui la drum lung si sa privim spre viitor cu intelepciune si echilibru, pentru a continua proiectele de viitor ale unei bresle care isi doreste sa construiasca lucruri de valoare si de durata. Succes si ganduri bune!