default-logo

CEI TREI EROI DIN BANATUL MONTAN

nicolae-danciu-petniceanuAnul 1948, în România, după abdicarea Regelui Mihai, în condiţiile Republicii Române, s-a pus problema unificării celor două partide muncitoreşti: Partidul Comunist Român şi Partidul Social-Democrat Român. Ştefan Voitec, unul dintre liderii P.S.D.R. a subscris la această unificare. În provincie, în Banat, unii lideri nu au fost de acord, au boicotat această unificare şi cereau ca să se menţină ambele partide, aşa cum se menţineau în Polonia, Ungaria şi Cehoslovacia. Nu s-a ţinut seama de poziţia lor. În această situaţie, unii lideri au adunat semnături de la membrii de partid şi de la sindicalişti, că nu sunt de acord cu Unificarea. În acel an Sindicatul avea un greu cuvânt de spus în problemele social-politice şi economice, au fost situaţii când Sindicatele au dat în judecată Partidul Comunist Român, aşa s-a întâmplat în Portul Constanţa.
Aşadar, în Banat cei trei oponenţi declaraţi împotriva liniei Partidului Comunist Român au fost: Eftimie Gherman, liderul muncitorilor mineri din Anina, Traian Cercega, liderul muncitorilor din Reşita şi Lughin Şandru, din Globu-Craiova, liderul muncitorilor ceferişti, din Nodul de Cale Ferată Caransebeş. De menţionat că primii doi lideri, Eftimie Gherman şi Traian Cercega erau membrii cu funcţii de conducere în Internaţionala Socialistă de la Paris.
Într-o noapte, la aceeaşi oră, din toamna lui 1948, s-a decis arestarea celor trei lideri şi întemniţarea lor. Eftimie Gherman, printr-o “voce anonimă” a prins de veste şi a dispărut de la domiciliu, a trecut graniţa în chip fraudulos şi a ajuns în Austria. Traian Cercega şi Lughin Şandru au fost ridicaţi din aşternut şi întemniţaţi. Auziseră şi ei de arestarea lor, au avut timp doar să pună pe foc tabelele cu semnătura celor ce se împotriveau liniei Partidului Comunist Român.
Lughin Şandru a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică, a executat 16, fiind liberat în 1964, când au fost golite puşcăriile din România de deţinuţi politici. S-a stabilit în Globu-Craiova, unde îşi avea soţia şi o fiică, de acum căsătorită.
Presa din Occident şi Posturile de Radio din Occident au publicat şi vociferat despre arestarea celor doi lideri, au prezentat şi cazul Eftimie Gherman, care s-a bucurat de ocrotirea lor. În urma multor deziceri, venite din străinătate pe calea undelor şi text decupate din ziare, Securitatea s-a văzut nevoită să-l elibereze pe Traian Cercega, original din Târnova (Caraş-Severin). Mai mult a fost pus în drepturi politice, promovat în Comitetul Regional PCR Banat, ca urmare a faptului că a acceptat unificarea celor două partide muncitoreşti.
Nepotul, Traian Cercega, coleg de liceu, cu subsemnatul, în 1955 a dat admitere la Şcoala de Ofiţeri M.A.I. Băneasa, 4 kilometri de Bucureşti, fiind coleg de diviziune cu Aurel Malnasan, fiul Ministrului ambasador Malnasan, din Jugoslavia, cu care dispărea din şcoală noapte de noapte, fiind tolerate de direcţia şcolii. Traian Cercega va ajunge ofiţer la Raionul M.A.I. Sânnicolau Mare (Timiş), de unde după doi-trei ani a fost epurat pentru beţii, bătăi şi ultraje politice.
Lughin Şandru va rămâne în satul natal, bolnav, în urma anilor de detenţie, i s-au prelungit anii cu medicamente procurate de un ofiţer român, consătean, de pe graniţa româno-jugoslavă.

N.D.Petniceanu
Mehadia, iulie 2016

Despre Autor

Articole asemanatoare