default-logo

Cine este Roland Garros?

Roland Garros, erou al aviaţiei în Primul Război Mondial. De ce astăzi turneul de tenis îi poartă numele?
Numele lui se identifică astăzi cu cel mai important turneu internaţional de tenis din lume, dar nimeni nu îi ştie cu adevărat povestea. Roland Garros a fost un fan al sportului, dar nici pe departe un jucător de tenis renumit, aşa cum am bănui. El este unul dintre cei mai cunoscuţi aviatori francezi, un erou al Primului Război Mondial. Este omul recordurilor şi al premierelor. Şi totuşi, care este legătura între pilotul care a luptat contra Germanilor şi turneul de Grand Slam de la Paris?

Primul zbor peste Mediterana
Eugène Adrien Roland Georges Garros s-a născut pe 6 octombrie 1888, în Saint-Denis. Liceul l-a terminat la Paris, unde de altfel a absolvit şi Şcoala de Înalte Studii Comerciale. La 21 de ani s-a urcat pentru prima dată la bordul unui avion: monoplanul Demoiselle (Libelula). Un an mai târziu a obţinut brevetul de pilot, de atunci începând să participe la competiţiile de profil din Europa. Garros şi-a câştigat faima înainte de Primul Război Mondial. În 1912 a câştigat cursa din cadrul Circuitului de la Anjou. Apoi, el a stabilit un nou record mondial pentru cea mai mare altitudine, înregistrând 5610m. În 1913, Roland Garros a devenit un adevărat pionier al aviaţiei, realizând primul zbor fără oprire peste întreaga Mare Mediterană. Acest lucru s-a întâmplat în 1913, la bordul monoplanului Morane-Saulnier. Zborul a început din oraşul Frejus, localizat în sudul Franţei şi a avut ca destinaţie Bizerte, o localitate din Tunisia.
În 1914, când a început războiul, Roland Garros era deja celebru în lumea aviaţiei. Pe 28 iulie 1914, el se afla la Berlin şi din cauza evenimentelor politice, a fost arestat la domiciliu. Ştia că războiul începuse şi că ţara avea nevoie de el, aşa că s-a strecurat afară pe geamul din baie, şi urcându-se la bordul avionului său care se afla în apropiere, a zburat înapoi în Franţa pe timpul nopţii.

Prima luptă aeriană din istorie

Odată ajung înapoi, se pare că la început proiectul său aviatic a fost respins, însă el s-a înrolat oricum în armată, fiind convins că războiul aerian va avea un rol important. Iniţial a luat parte la misiuni de recunoaştere, însă era limitat de tehnologie. Dar Garros nu s-a dat bătut. În ceea ce priveşte lupta pe calea aerului, în acea vreme era mai complicat: pilotul se ocupa strict de coordonarea avionului, iar un soldat secund încerca să tragă în avioanele inamice. Garros lucra în paralel la dezvoltarea tehnicii de luptă în aer, dar în acelaşi timp era prezent la datorie. Se spune că pe 3 august 1914, Garros a reuşit să doboare un Zeppelin chiar deasupra frontierei germane, distrugând aeronava inamică. Se pare că acest lucru a răspuns la întrebarea dacă Marele Război se va disputa parţial în aer, în condiţiile în care marile puteri implicate deţineau peste 2000 de aeronave şi dirijabile.

Bazându-se pe cercetarea făcută de inginerul Raymond Saulnier, Garros a ajutat la elaborarea unui sistem de sincronizare care să permită piloților să tragă prin elice fără să lovească lamele. Aşa se face că, până în aprilie 1915, avionul său era echipat cu sistemul de tragere pe care îl dezvoltase. Prima aeronavă pe care a doborât-o utilizând noua tehnologie a fost o aeronavă germană asupra căreia a tras cu o mitralieră, pe 1 aprilie 1915. Alte două aeronave nemţeşti i-au căzut pradă pe 15, respectiv 18 aprilie. Deci, se pare că pentru Garros faptul că pe sub ochelarii de protecţie purta ochelari de vedere nu a reprezentat un impediment.

Din lagăr înapoi în avion

Pasiunea pentru avioane, dar şi curajul cu care lupta l-au făcut celebru. Doar că sfârşitul a venit mai repede decât se aştepta. Pe 18 aprilie 1915, din cauza înfundării conductelor de alimentare, Garros a fost obligat să aterizeze pe terenul nemţilor. A fost capturat de către inamici şi închis. Şi pentru că era considerat un soldat inteligent, germanii l-au mutat din lagăr în lagăr, de teamă ca acesta să nu aibă timp să îşi facă un plan de evadare. În 1917, el este transferat în lagărul de prizonieri de la Magdeburg, unde l-a cunoscut pe locotenentul Anselme Marchal. Cei doi pun la cale un plan de evadare: confecţionează uniforme militare germane, şi cu ajutorul lui Anselme care ştia foarte bine limba germană, reuşesc să treacă de santinele. Odată ieşiţi de acolo, pornesc spre Franţa pe o rută ocolitoare: Germania, Olanda, Anglia.
Odată ajuns în Franţa, el se doreşte să se întoarcă în armată. Este primit chiar de liderul francez, George Clemenceau, care îi oferă un post de consilier. Numai că Roland dorea să se întoarcă înapoi, la cârma unui avion. I s-a oferit această şansă, doar că în timpul în care el a fost închis tacticile de luptă aeriană au evoluat mult, iar el rămăsese în urmă. În octombrie 1918 a obţinut se pare două victorii, însă nu au fost suficiente. Roland Garros a murit pe 5 octombrie, cu numai o zi înainte de a împlini 30 de ani şi o lună înainte de finalul Marelui Război.

Tenisul îi aduce un omagiu
Competiţia de tenis a fost inaugurată în 1891 şi era un turneu naţional, dedicat jucătorilor care erau membri ai cluburilor franceze – Championat de France International de Tennis. Din 1925, turneul de tenis a devenit accebil şi străinilor. Trei ani mai târziu, Franţa a câştigat marele trofeu – Cupa Davis prin „muschetarii” Jacques Brugnon, Jean Borotra, Henri Cochet şi Rene Lacoste, care i-au bătut pe americani chiar la ei acasă. Pentru a sărbători această reuşită, dar şi pentru aş apăra titlul cum se cuvine, Federaţia Naţională de Tenis a decis ridicarea unui teren dedicat competiţiei. Statul francez le-a oferit trei hectare de pământ lângă Porte d’Auteuil, Paris, având o singură condiţie: aceea de a numi noul teren Roland Garros, în cinstea pilotului – erou. Astfel, faimoasa competiţie a luat denumirea de Les Internationaux de France de Roland Garros sau Tournoi de Roland-Garros.

Despre Autor

Articole asemanatoare

Comenteaza

*