default-logo

CONCEPTUL CONFLICTULUI POLITICO-MILITAR ÎN ERA INFORMAȚIONALĂ

 

Politica internațională, cu toate implicațiile sale, a devenit în ultima perioadă un subiect extrem de interesant nu numai pentru mai marii analiști ai lumii, ci mai ales pentru cetățenii de rând din diversele state ce sunt implicate în mod activ ori pasiv în numeroasele transformări geopolitice ce se semnalează în mod constant.
Fenomenul politic din societatea contemporană a înregistrat modificări majore, diversele tehnici de analiză ce îi sunt specifice poziționându-se într-un proces de reevaluare continuă.
Actualul mediu internațional este mult mai complex și mult mai dinamic, raportat la situația sesizată în urmă cu doar câțiva ani, aspect ce a generat în timp și multiplicarea diverselor perspective, respectiv a tehnicilor de analiză. Iar ca urmare a instabilității tot mai frecvente, ce este sesizată la nivelul mediului internațional actual (instabilitate determinată de diverse procese, respectiv fenomene care nu pot fi anticipate), s-a remarcat dezvoltarea exponențială a explicațiilor și motivelor aferente diverselor cauze ce s-ar putea poziționa la baza acestora.
Sintagma ”conflict militar” este mai amplă decât cea de război, deoarece pe lângă mijloacele politice, economice și militare, este inclus și războiul informațional.Conceptul de conflict militar, ca substitut al celui de război cu conținutul său complex și cu o cuprindere ce nu mai delimitează războiul de pace, fiind un continuum conflictual și având drept însoțitori ai componentei militare întreaga structură politică, economică, diplomatică și mediatică și vizând teritoriul unui stat în raport cu întregul mapamond sub raport geostrategic se impune începând cu anii `90 ai secolului trecut, ca urmare a sesizării de către Pentagon a ridicării gradului de pericol în raport cu interesele fundamentale ale Statelor Unite ale Americii.
Componenta militară a acestui ansamblu de structuri, forțe și mijloace o reprezintă sintagma ”conflict armat”, nucleul și mijlocul concret de definire a conceptului de conflict politico-militar în era informațională. Pe baza acestor determinări putem identifica factorii ce caracterizează conflictele militare la începutul acestui mileniu.
Primul factor îl reprezintă configurațiile geopolitice și geostrategice la nivel global, regional sau local, în cadrul cărora se pot declanșa conflicte militare, în corelație directă cu scopurile strategice generale ale conflictelor în cauză. Sub acest aspect este de arătat că scopurile și configurațiile geostrategice actuale sunt centrate asupra competiției pentru resurse, disimulată cel puțin în faza declanșării și desfășurării lor pe ideea exportului de democrație și detensionării focarelor de pericol global, reprezentate de terorism și de tendințe de imperialism local. Aceste scopuri complexe pun în evidență multi-stratificarea conflictului, componentele sale politico-militare, economice, informaționale și mediatice, precum și continuumul război-pace și globalitatea la care ne-am referit.
Un al doilea factor al conflictului politico-militar în secolul XXI îl reprezintă forțele și mijloacele participante, sub acest aspect înregistrându-se o repolarizare a lumii între cel puțin trei forțe concurente, debalansate sub aspect economic, demografic și în privința sistemelor militare convenționale, dar aflate într-un echilibru instabil în privința gradului de dotare cu arme nucleare, respectiv cu sisteme de armamente de distrugere în masă și cu mijloace electronice de înaltă precizie ce impun și un grad de instruire și profesionalism al militarilor similar în privința performanței și capabilității de operare.
Un al treilea factor îl reprezintă, în conexiune directă cu cel anterior, apartenența forțelor aflate în procesul confruntării, respectiv sistemul de alianțe, blocuri militare, defecțiuni și repoziționări. Mai mult decât atât, în cadrul fiecărei componente sau grupări pot exista regrupări de forțe, forme de atragere a altor state aflate în sfera de influență a altei superputeri, o recompunere permanentă și o mobilitate susținută de mijloacele de comunicare informațională și de modalitățile greu de controlat, de depistat și contracarat caracteristice războiului hibrid și războiului asimetric.
În strânsă legătură cu factorii menționați, dar definitoriu pentru conflictul politico-militar în era informațională îl reprezintă factorul imagologic, care reprezintă o componentă a războiului informațional, la rândul său, interconectat cu războiul cibernetic.
Imagologia este o știință și o metodă interdisciplinară în care rolul precumpănitor revine controlului psihologiei maselor și psihosociologiei în care sunt implicate alte științe precum semiotica, ecologia societală, ingineria socială, polemologia, utilizate în scop politico-militar prin care se poate ajunge la prăbușirea morală și renunțarea la orice dorință sau voință de contrapunere față de agresiunea externă.
În lucrarea ”Război și anti- război”, Töffler arată că aceste mijloace sau pârghii destinate bulversării, controlului minților adversarilor au fost întotdeauna utilizate de maeștrii ”accentului” îmbrăcați în haina militară. Apelul la arma imagologică echivalează cu un veritabil bombardament informațional cu deosebirea că în era informațională acesta se desfășoară perpetuu, constituind o pregătire pentru războiul efectiv, dar care se derulează într-o formă uşoară și pe timp de pace.
Statul român ar trebui să reacționeze și să controleze prin mijloace specifice precum şi să cerceteze sistematic componenta de imagine a agresiunii informaționale. Perioada în care trăim este caracterizată de bătălia pentru imagine pe care media din țara noastră o ignoră, iar statul prin organele sale specializate, inclusiv cele de intelligence nu o conștientizează în măsura necesară la nivelul psihicului colectiv, neavând mijloace suficient de eficiente în această privință.
Conflictele militare sunt precedate de o canonadă informațională, mediatică, susținută și prin social media prin crearea de evenimente și acțiuni defavorabile în planul imaginii, continuate în timpul conflictului propriu-zis și adaptate etapei post-conflict.
Modelele relevante sunt cele care au însoțit conflictele din fosta Iugoslavie, din Europa de Est, din Golf, din Ucraina, Siria și din toate focarele de conflict în derulare sau înghețate. Pe baza acestor caracteristici, a conflictelor contemporane, specialiștii Pentagonului au ajuns la concluzia că războiul secolului XXI va fi unul preponderent informațional în cadrul căruia dimensiunea imagologică devine de prim ordin și se manifestă în permanență. Nu lipsește unei asemenea abordări și o dimensiune în plan umanitar, în sensul că pierderile de vieți omenești sunt limitate, atât în rândul forțelor combatante, cât și în rândul populației civile.
Conflictul se poate epuiza în privința finalității sale înainte de a îmbrăca latura armată care devine non-necesară, scopurile fiind atinse în etapa amenințărilor, a presiunilor de ordin economic prin blocade sau limitări comerciale, de ordin politico-diplomatic, aflate în permanență sub bombardamentul mediatic. Este vorba, în cele din urmă, de forme definite ale violenței politice actuale, avansată prin mijloacele tehnice și de comunicare la nivel global, reprezentând o manifestare a paradigmei lui Clausewitz de a continua războiul nesângeros pe timp de pace.

Drd. Teodora Marin

Despre Autor

Comenteaza

*