default-logo

Cronica sentimentală. NADIA LA DEVA !

Adaugat pe 28 Mar 2017
De :
Comentarii oprite

Exact acum 40 de ani, la 27 martie 1977, dar într-o sâmbătă, la Deva a început înălțarea spre culmile gloriei sportive mondiale a Gimnasticii Feminine Românești. Da! Atunci a început ceea ce astăzi pare a se sfârși…
…Era martie, lună predestinată frumuseții, iubirii… Durerii, după cutremurul din 4 martie… În timp ce stihiile naturii demolau bucăți din Capitală, la Deva s-a înălțat Sala Sporturilor. Primul – și încă singurul – edificiu de acest fel din oraș!
…La Cluj se afla în cantonament lotul național de gimnastică, sus, la hotelul Belvedere. (Nume retras la intervenția lui Adrian Păunescu, sugerată de un clujean care nu înțelegea cum un așezământ din capitala Ardealului său poate purta numele palatului vienez în care s-a hotărât sfârtecarea Ardealului. Nume redobândit în… democrație. Probabil ca simbol și neuitare a aservirii noastre perpetue?!) Unde, sub îndrumarea antrenorilor Martha și Bela Karoly, se pregătea pentru ca, la Europenele de la Praga, să confirme că succesul românesc la Montreal ’76 a fost doar începutul…
…Cum la Deva se pregătea inaugurarea Sălii Sporturilor, cum în țară se înmulțeau acțiunile de solidaritate și refacere după nenorocirea de la 4 martie, cum la Deva mai viețuiau niște pasionați, entuziaști iubitori și profesioniști ai sportului, precum Viorel Jianu, fie-i țărâna ușoară, pe atunci conducătorul executiv al mișcării sportive hunedorene, și cronicarul sportiv al ziarului județean…
…Care au luat drumul Feleacului…
…La întoarcere, aveau promisiunea lui Bela Karoly că lotul va părăsi pentru o zi cantonamentul și va participa la inaugurarea sălii noastre. Cu titlu de solidarizare și atașament față de sinistrații de la 4 martie… Iar avancronica din ziar se intitula “Nadia la Deva!”.

Flori, aplauze, lume multă la întoarcerea de la JO 1980 Moscova. Nadia la microfon..

…A fost o seară cum nu a mai fost și nu va mai fi!… Mii de oameni rămași în afara noii săli, aproape 2000 înghesuiți înăuntru, au urmărit cu nerăbdare meciul de handbal feminin dintre multipla campioană națională Universitatea Timișoara și tânăra formație hunedoreană Constructorul. Aplauze entuziaste au fost adresate marilor campioane Lidia Stan, Nadire Ibadula-Luțaș, Terezia Popa, Doina Cojocaru, celorlalte sportive antrenate de legendarul… în viață Constantin Lache. Dar au avut satisfacția de a aprecia replica dârză a tinerelor hanbaliste hunedorene, divizionare B, locul 2, pregătite de tânărul pe atunci, azi eternul Ioan Mătăsaru… Apoi, regretatul Liviu Oros, în maniera-i consacrată, însă topit de emoții, a prezentat programul gimnastelor la bârnă, sol și paralele, iar ferestele noii săli vibrau la ropotele ce însoțeau evoluției Nadiei, Teodorei Ungureanu, Marilenei Neacșu, Gabrielei Gheorghiu, Cristinei Itu și Emiliei Eberley.
…În 1978, în aprilie, sus, în sala de sport a Liceului de Construcții, au început antrenamentele Lotului Olimpic de gimnastică al României…
…Apoi s-a ridicat… Campusul Gimnasticii. Școală, liceu, sală de pregătire, săli de clasă pe ateliere-aparate, cămine, cantina… Totul în timp record! Sub conducerea la nivel înalt a primului ministru Ilie Verdeț, la care a intervenit direct Bela Karoly, și care a avut aprobarea lui Ceaușescu. Iar răspunderea locală directă a revenit secretarului 2 al județenei de partid Mircea Lucaciu și prim-vicepreședintelui Consiliului popular județean, Stelian Popescu… Ceea ce ar reclama o revizuire a înscrisului de pe placa memorială prinsă pe frontonul școli, privind ctitorul!
…O vreme s-a chemat “Lotul de la Deva”!

Nadia, în 1980, cu câteva luni înainte de Olimpiada de la Moscova

…Și aici se venea ca la Mecca… Din Anglia, SUA, Japonia, Africa, din Slovenia… Să vadă Miracolul…
…Am avut șansa să fiu contemporanul acelui Miracol… Ba, chiar mai mult decât simplu contemporan…
…După plecarea soţilor Karoly, imediat după revelionul 1981, în America, golul tehnic, moral şi psihologic, ca să nu mai vorbim de efectul politc şi de imagine, trebuia umplut rapid! În acest cadru a ajuns Octavian Belu la Deva. Dar nu… şef. Şefii săi vremelnici, meteorici, unii chiar nevolnici, veneau şi plecau ca trenurile… A fost, o vreme, şi Anastasia Albu. Cea care, în mai 1977, a lăsat-o pe Nadia Comăneci fără 4 medalii de aur, cucerite la europenele de la Praga. Unde ea a comentat pentru TVR. Nu mai ţin minte ce pedeapsă ispăşea Cristian Ţopescu, că mereu era scos de pe post, şi cucoana asta transmitea de acolo că Nadia este sabotată de arbitraje, Ceauşescu s-a supărat rău şi i-a zis lui Verdeţ să retragă echipa din competiţie… După aceea s-a aflat că marea noastră campioană primise deja 4 note de 10, dar doamna Albu n-a păţit nimic. Dimpotrivă. A ajuns coordonatoarea lotului de la Deva. Vreo lună… S-a mai aflat pe aici şi doamna Stoica, soţia secretarului general al FRG, actualmente preşedinte. Abia prin 1982 au venit Maria Cosma şi Adrian Goreac, Leon Cosma, coregraf. Dar soţii Cosma au rămas şi ei în R.F. a Germaniei, cum se numea atunci. Au mai venit Adrian Stan, mulți ani coordonatorul şi organizatorul gimnasticii în Anglia, şi coregraful Valer Puia…
Aşadar, cvartetul Goreac-Stan-Belu-Puia a asigurat încheierea Campionatului Mondial de la Budapesta, 1983, cu intonarea Imnului României, pentru medalia de aur cucerită de Katy Szabo la sol, pe melodia ceardaşului local, şi primul titlu olimpic pe echipe, în 1984, la Los Angeles! De-atunci, până la Bejing-2008, ultima, a Sandrei Izbașa, toate medaliile cucerite de românce la sol au, pe revers dacă vreți, semnătura coregrafului Valer Puia…

Daniela Silivas of Romania performs on balance beam at 1985 European Championships in women’s artistic gymnastics at Helsinki, Finland in late April, 1985. Photo by Tom Theobald

Daniela Silivaș, campioana de la Seul,1988

…Moştenitor de înaltă şcoală de gimnastică, dar şi de greutăţi şi obstacole, de criză cauzată de secarea treptată, dar păguboasă a bazinului de selecţie, de tracasări şi hărţuieli murdare ale presei, incitată de diverse ratate şi mame neconsolate, înfruntând şi ostilitatea oficialilor diriguitori ai sportului, ca-n 1994, când lotul a trecut şi printr-o grevă… Octavian Belu s-a ridicat peste toate mizeriile şi, împreună cu Mariana Bitang, din 1992, anul cel mai greu din istoria gimnasticii, cu mondiale, europene şi Olimpiadă, la Barcelona, în decurs de şapte luni, au înălţat gimnastica românească deasupra lumii sportive.

Gina Gogean. Atlanta-1996 trebuia să fie Olimpiada ei…

… Și cum nu era de-ajuns tracasarea bucureșteană, s-au găsit și binevoitori locali să pună umărul la demolarea Cetățuii Gimnasticii de la poalele Cetății. Sub pretextul unei comasări a unităţilor sportive şcolare, comasare inventată tot de un ministru trecător, dar orgolios să-l ţină lumea minte, se putea distruge şi bruma de sport ce mai pâlpâia ofticos prin câteva şcoli. Sigur, misiunea terminării cu desăvârşire a sportului hunedorean, pentru a le fi mai uşor diriguitorilor politici şi vremelnici ai judeţului, care scăpau astfel de o problemă delicată, era mai facilă fără prezenţa lotului olimpic, implicit a lui Octavian Belu şi Marianei Bitang. Iar faptul a fost repede şi eficient exploatat…
… Noroc cu opoziția dârză a unor oameni responsabili. Precum Valer Puia, care a avut tăria să-și sacrifice profesia pentru a stopa lucrătura de partid (PDL)! Altfel, unde se retrăgea lotul improvizat și eșuat înainte de JO de la Rio?! Iar antrenorul Nicolae Forminte încearcă să țină în palme cartoful fiebinte pe care i l-a pasat președintele FRG, Adrian Stoica, cartof preluat de la cuplul Belu-Bitang. Pentru a scăpa el de răspunderea topirii gimnastici feminine românești. Care, culmea ironiei, acum, când nu mai este stâpâna lumii, primește organizarea unui Campionat European! Cât a fost în strălucirea reflectoarelor, nu a avut nici măcar sală pentru așa ceva. Acum avem sala, la Cluj. Și, pentru România va concura Cătălina Ponor… Supraviețuitorea din legenda “A fost odată gimnastica”…
… Istoria de glorie a gimnasticii românești s-a scris, 30 de ani, la Deva! După Deva, a urmat căderea…
…Şi vă rog pe Dumneavoastră, stimaţi conducători ai oraşului, ai judeţulului, ai învăţământului, ai Colegiului, daţi un nume propriu al Şcolii! Fie Octavian Belu, fie Mihai Bănulescu, fie Nadia Comăneci, fie Daniela Silivaş, fie Ekaterina Szabo, fie Gina Gogean! Fie oricum, numai să nu mai… fie plăcuţa aceea mincinoasă pe frontonul şcolii!… Mincinoasă, pentru că singurul ctitor al “Şcolii de gimnastică din Deva”, ca metaforă, nu clădirea în sine, care, oricum, exista, a fost regimul care ştia că sportul aduce glorie şi prestigiu Ţării. Și, în consecinţă, investea în dezvoltarea sportului… Iar “şcoala” nu e ctitorie privată!…

Nicolae Stanciu 

Ziarul Hunedoreanului

Despre Autor

Articole asemanatoare