default-logo

Despre membrii UZPR – Nicolae Schițco!

Nicolae Schițco: Omul culturii, istoriei și științei heraldice!
17 decembrie 1988.În Sala de ședințe a Palatului Republicii are loc Conferința de constituire a Fondului Carității și Sănătății din RSSM. S-a vorbit și s-au promis multe, ca, chiar a doua zi, cu toții să uite de gogoșii turnați. Cu documentele de rigoare și promisiunile primite, ca un șef proaspăt ales la Conferință am și început a trepăda pe la demnitari cerșind sediu, la sediu, cadre și, evident, mijloace financiare pentru a începe cu sârg activitatea Fondului. Primii au fost mai receptivi cei de la Ministerul Muncii și Protecției Sociale de atunci, care mi-au oferit sediu și mobilă chiar în incinta ministerului. Eram în biroul șefei gospodăriei ministerului pentru a semna contractul respectiv și a-i mărturisi că am nevoie de oameni sufletiști, energici și profesioniști ca să realizez sarcinile care stau în fața Fondului. Și, deodată, se deschide ușa biroului, ca să-și arate fața o doamnă tinerică și simpatică. Văzând că suntem antrenați în discuție, ca orice femeie cultă, a dat să se retragă, dar a fost oprită de acea șefă a gospodăriei, care mi-a și recomandat-o s-o angajez în serviciu. După un set de întrebări și răspunsuri doamna cu pricina a și fost angajată la Fondul Carității și Sănătății în calitate de specialist principal pentru problemele sociale. Peste vreo câteva zile mi se deschide ușa biroului de la etajul trei al ministerului, ca să văd intrând un bărbat înalt, frumos, cu mustăți negre. Îmi dă binețe și-mi întinde mâna ca să se prezinte: – Sunt Nicolae Schițco, soțul Ninei, subalterna dumneavoastră. Am trecut pe la minister cu niște chestiuni de serviciu și, zic, i-a să intru și pe la Fondul Carității și Sănătății să văd unde muncește soția și să fac cunoștință și cu șeful ei. Am salutat intenția soțului colaboratoarei noastre, asigurându-l că soția dumnealui se va simți destul de confortabil aici. Așa a și fost, căci cu doamna Nina Schițco am muncit cot la cot mai mulți ani la Fondul Carității și Sănătății, iar cu soțul dumneaei, Nicolae, m-am împrietenit, ca să ne întâlnim și să realizăm unele proiecte de creație până-n prezent. Și dacă Nina Schițco a beneficiat de condiții confortabile la locul de muncă de la Fondul Carității și Sănătății, subsemnatul și academicianul Vitalie Bețișor, președinte de onoare al Fondului, ne-am simțit destul de bine în casa familiei Schițco, care ne-a invitat într-o seară în ospeție la Ialoveni, unde locuiau la bloc. Chiar de era trecut de miezul nopții și-n jur întuneric beznă, căci pe timpuri se mai stingea și lumina-n țară, nicidecum nu ne puteam despărți de gazda ospitalieră, familia Schițco. Stăpânii casei, pe lângă bucatele alese de pe masă și vinul spumos din pahare, căutau să ne mai rețină și c-un cântec de veselie, și cu-o poezie de suflet și cu fel de fel de pătăranii auzite și povestite din gură-n gură de la strămoșii noștri sfătoși la șezători. Cât despre stăpâna casei, Nina Schițco, mai pot completa că dumneaei scrie poezii și este autoare a patru cărți de versuri de valoare. Sperăm că în cel mai apropiat timp, cititorii noștri vor avea ocazia să admire și versul liric și romantic al poetei Nina Schițco.
Sunt unii oameni care trâmbițează peste tot, lăudându-și postul, funcția și locul de muncă privilegiat. Rudele, prietenii și cunoscuții lui Nicolae Schițco știau doar că Nicușor al lor lucrează la Chișinău, dar unde și ce post are, habar n-aveau. Nicolae Schițco însă, cu modestia neobișnuită care-l caracterizează, le spunea tuturor că are și el un post ce-i dă posibilitate să-și întrețină familia. Postul modest pe care-l deținea Nicolae Schițco era cel de consultant, apoi de șef al Sectorului heraldică şi asistenţă protocolară al Preşedinţiei Republicii Moldova. Aflându-se în acest post prezidențial, Nicolae Schiţco a elaborat şi promovat noi elemente în protocolul diplomatic şi de stat al R. Moldova. Tot dumnealui este și autorul proiectului Legii „Cu privire la distincţiile de stat” . Crearea Comisiei Naţionale de Heraldică de pe lângă Preşedinţia R. Moldova și elaborarea multiplelor acte normative în domeniu în mare parte se datorează activității fructuoase și profesionale a lui Nicolae Schițco. Multe cuvinte de laudă mi-a fost dat să aud despre activitatea bibliografului și sociologului Nicolae Schițco, aflându-se atât în fruntea Bibliotecii Republicane Știinţifico-Medicale, cât și a Secției raionale de Cultură Ialoveni, dar, cele mai mari realizări îi pot fi atribuite în cadrul Fundației „Draghiștea”, al cărei director executiv este de mai mulți ani. N-am să exagerez dacă voi compara activitatea Fundației „Draghiștea”, în frunte cu publicistul și editorul Nicolae Schițco, cu cea a unui institut științific de profil sau a unui sector special al Academiei de Științe. Cele peste 90 de titluri de carte, inclusiv Serialul Enciclopedic „Localităţile Republicii Moldova” în 15 volume, dintre care 14 au văzut deja lumina tiparului şi reflectă în ordine alfabetică istoria şi dezvoltarea în timp a peste 1300 de oraşe, sate şi cătune din Republica Moldova vorbesc de la sine despre munca cu adevărat de Sisif a savanţilor, scriitorilor, jurnaliştilor, specialişti cunoscuţi în diverse domenii antrenați la scrierea și editarea articolelor respective. Un număr impunător de eseuri poartă semnătura jurnalistului și istoricului, omului de cultură Nicolae Schiţco. Mai mult, directorul Fundației împreună cu echipa ei se deplasează prin orașele și satele republicii, organizând întâlniri cu profesorii, studenții, elevii, cu oamenii simpli de la țară, ca la lansarea cărții respective să le explice oamenilor istoria satului, să le povestească despre datinile și obiceiurile strămoșești, despre personalitățile localității cu care trebuie să se mândrească băștinașii ei. Și dacă pe timpuri istoria scrisă mai era și ideologizată, fiind menționat și aportul „fratelui mai mare”, astăzi autorii și coautorii articolelor despre „Localitățile Republicii Moldova” vin cu documente concludente din arhiva statului ce mărturisesc adevărata biografie a localității date. Multe persoane „incomode” ideologiei sovietice astăzi sunt scoase la lumină, ca să-și știe băștinașii localității oamenii care au făcut istoria orașului, satului, cătunului dat. Și toate acestea sunt relatate cu har și răbdare de către editorul Nicolae Schițco, care este și un povestitor iscusit. Lansările de carte organizate de către Fundația „Draghiștea” sunt niște întâlniri de suflet, transformate în sărbători spirituale, care se soldează și cu donații de carte. Și nu întâmplător multe din operele editate de către Fundația „Draghiștea” se învrednicesc de premiile Saloanelor Internaționale de Carte. Cu modestia și inteligența care-l caracterizează, enciclopedistul, bibliograful, sociologul, jurnalistul, editorul și Omul de cultură Nicolae Schițco niciodată nu vorbește despre meritele sale, dar ține să menționeze că toate cele realizate se datorează colegilor de la echipa de creație a Fundației „Draghiștea”. Am luat cunoștință și eu cu cărțile editate de către Fundația „Draghiștea”, în frunte cu directorul ei executiv, Nicolae Schițco, și pot afirma cu certitudine că operele date sunt un unicat creativ și editorial pentru istoria mult pătimitei Basarabii și vor intra pe bune în tezaurul de aur al culturii noastre, vor fi niște perle prețioase pentru arhivele locale, naționale și internaționale.
În anul ce s-a scurs, la Chișinău a fost constituită Filiala Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, iar secretar general al acesteia a fost ales în unanimitate jurnalistul Nicolae Schițco. A fost o alegere corectă ce a și început să de roadele așteptate. În ajun de revelion Nicolae Schițco m-a telefonat ca să mă felicite cu sărbătorile de iarnă și să-mi ureze binele de pe lume. Felicitându-l și eu cu revenirea la noua postură de  heraldist secretar în Cabinetul de Heraldică din cadrul Aparatului președintelui, la rându-mi, l-am întrebat cu ce se mai ocupă în zilele de odihnă? Mi-a răspuns că se joacă cu cei trei nepoței de la fecior și fiică și le povestește despre datinile și obiceiurile străbune de la noi. M-a bucurat îndeletnicirea de sărbători a prietenului meu Nicolae Schițco, fiind convins că generația noastră tânără se va completa cu alți oameni cărturari, deștepți, ingenioși, harnici și devotați idealurilor noastre naționale!

Ion CUZUIOC,
scriitor și publicist

Despre Autor

Articole asemanatoare

Comenteaza

*