default-logo

Despre membrii UZPR ! Vasile Iovu – Omul din nai!

Cu ceva ani în urmă, mă odihneam la Casa Scriitorilor din România „Zaharia Stancu” amplasată pe malul mării, la Neptun. Plimbându-mă prin stațiune, m-am întâlnit cu legendarul naist Gheorghe Zamfir cu care am avut prilejul să comunic timp de zece zile, cât am fost și eu la odihna de vară. Cele zece zile de comunicare cu „Regele naiului”, m-au făcut să-l cunosc mai îndeaproape pe marele maestru și, chiar să-i deconspir și unele momente din viața personală, despre care am scris în eseul „Zece zile cu Gheorghe Zamfir” publicat recent pe site-ul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Fără doar și poate că l-am întrebat pe marele maestru și despre naiștii noștri basarabeni și dacă-i cunoaște pe ei? Fără a sta pe gânduri a răspuns: Vasile Iovu și Boris Rudenco. Despre Vasile Iovu chiar a îndrăznit sa afirme că este unul din cei mai buni naiști din spațiul românesc, dar poate fi considerat și ca cel mai bun. M-a bucurat aprecierea „regelui”, cu atât mai mult că-i cunosc pe ambii naiști, iar cu Vasile Iovu întrețin și relații de amiciție. Astăzi, Vasile Iovu este recunoscut drept unul din cei mai de vază oameni de cultură de la noi. Când vorbim despre Vasile Iovu totdeauna parc-am vorbi despre ceva inedit, despre cel dintâi: primul artist care a luat naiul în mână ca să-l studieze și o viață să cânte la el; primul artist care a înregistrat pentru fondul Radioteleviziunii peste 200 de piese muzicale și peste 10 CD-uri; primul autor de cărți speciale genului artistic instrumentist: „Metodă de nai”; „Culegere de piese pentru nai şi orchestră”; „Programe didactice pentru nai şi aranjament muzical”; primul profesor in clasa de nai a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice; primul artist profesionist care cu naiul său a fermecat publicul din peste 30 de țări ale lumii: Franţa, Australia, Insulele Filipine, Japonia, India, China, Nepal, Elveția, Marea Britanie, Italia , SUA, Germania , Austria, România, Rusia, Estonia, Letonia, Lituania, Belarus, Ucraina, Georgia și multe altele de pe cele patru continente ale globului; fondatorul şi conducătorul artistic al ansamblului „Vasile Iovu”.
Fecior din talpă de țărani, dintr-o familie numeroasă, Vasile Iovu, copilul armonist al comunei Bardar, Ialoveni, Basarabia, absolvent al Școlii speciale de muzică de pe lângă Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu” (astăzi – Liceul „Ciprian Porumbescu”) și al Institutului de Stat al Artelor „Gavriil Musicescu”(astăzi – Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice ), solist instrumentist de o viață   în Orchestra de Muzică Populară „Folclor” a Filarmonicii Naţionale „Serghei Lunchevici” din Chişinău, îndrumat să studieze și să cânte la nai de către faimosul viorist și folclorist Dumitru Blajinu, ca chiar de la începuturile sale de naist profesionist să devină Laureat al Concursului artiştilor de estradă de la Moscova și al Festivalului mondial al studenţilor şi tineretului de la Havana și „uns”, prorocindu-i un viitor strălucit de către „Regele naiului Gheorghe Zamfir”, astăzi pe bună dreptate poate fi numit și el „un al doilea rege al naiului”, așa cum l-a catalogat în una din întâlnirile publice același Gheorghe Zamfir. Vasile Iovu, Artist al Poporului, Cavaler al Ordinului Republicii, Laureat al Premiului Național, al numeroaselor premii republicane și internaționale, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Cetățean de Onoare al orașului Chișinău pe lângă faptul că este un mare artist al neamului românesc, este și un bun patriot român, fiindu-i argumentată și această calitate prin decorarea domniei sale cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Ofiţer. Vasile Iovu când cântă la nai, el însuși se transformă într-un nai, ca să ne fascineze pe noi cu harul său divin, încălzindu-ne inimile cu cele mai duioase melodii populare și clasice din tezaurul de aur al componisticii muzicale naționale și internaționale, fiind cu adevărat îndrăgit de către toți melomanii din țară și dincolo de hotarele ei.
…Odată, petrecându-mi feciorul la trenul care pleca spre Bucureşti, m-am întâlnit pe peronul gării cu naistul Vasile Iovu şi cu clarnetistul Simion Duja.
Unde mergeţi, lăutarilor? îi întreb eu.
La Viena, Ioane, îmi răspunde Vasile Iovu.
Da ce-aţi pierdut acolo?
– Să mai facem un ban, că aici ştii cum e, îmi zice el.
– E bine că sunteţi apreciaţi acolo, păcat că aici sunteţi mai prost remuneraţi, zic eu şi, cum ţineam case-ul în mână, îl deschid să iau o carte să le-o dărui. Ce poate fi mai scump pentru un scriitor decât cartea lui proprie. Era cartea mea La medic, cu medicul, de la medic… şi i-o ofer lui Vasile Iovu.
– Luaţi-o, zic, şi, când o să vă fie trist, răsfoiţi aceste bancuri despre medici şi bieţii noştri pacienţi.
Vasile Iovu şi Simion Duja îmi mulţumesc pentru carte şi urcă în trenul care-i ducea spre Bucureşti.
Au trecut zile, săptămâni, ba chiar luni de zile de la acea întâlnire şi uitasem de cele întâmplate la gară. Dar Chişinăul, se ştie, e mic şi într-o bună zi dau ochii cu Vasile Iovu la piaţa de pe strada Armeană.
Ioane, să ştii că bancurile tale au rămas la Viena, zice Vasile .
Nu înţeleg…
– Cartea de bancuri despre medici, care mi-ai dăruit-o mie şi lui Duja, a rămas la Viena s-o mai citească şi alţi moldoveni de-ai noştri.
Mă bucur, Vasile.
Ai mai scris ceva?
– Da, şi te invit la Salonul literar al Uniunii Scriitorilor, unde va avea loc lansarea cărţii.
Când?
Joi.
Vasile Iovu a venit cu naiul său fermecat, a vorbit de bine despre cărţile mele şi a interpretat câteva piese muzicale.
Ţin să spun că feciorul meu mai mare, Pavel, şi-a continuat studiile la Viena, unde s-a căsătorit, locuieşte şi lucrează în calitate de regizor de filme. O fi o coincidenţă?! Ori poate naiul fermecat al lui Vasile Iovu i-a deschis drumul.

Ion Cuzuioc,
scriitor și publicist

Despre Autor

Articole asemanatoare

Comenteaza

*