default-logo

Despre membrii UZPR !

Romeo Şcerbina – Un pomicultor de cuvinte

Decembrie 1966. Ajun de An nou 1967. Colegii de facultate, ştiind că mai scriu şi poezii, mă roagă să compun o felicitare pentru profesorii noştri. Inspirat de doleanţele şi de încrederea lor, am ticluit felicitarea solicitată , ca aceasta să fie citită la adunarea festivă închinată noului an ce bătea-n prag. „Creaţia” mea a fost aplaudată, eu însă m-am ales şi cu cucuie, căci unele autorităţi de la Institutul de Stat de Medicină din Chişinău s-au întrebat, ce are medicina cu poezia şi cu ce mă mai ocup eu în afara lecţiilor? Eu , ca să se ştie şi astăzi, chiar după lecţiile ideologice de istorie a partidului comunist, de filosofie marxist- leninistă, de ateism ştiinţific, de economie politică sovietică, de comunism ştiinţific şi alte discipline demagogice impuse tineretului studios, mă refugiam la Biblioteca Naţională, ca să-mi revăd prietenii de la Universitatea de Stat din Chişinău: Andrei Vartic, Leonida Lari, Nicolae Dabija, Arcadie Barbăroşie, Nicolae Pojoga, Pavel Balmuş, Nina Grumeza, Maria Macovei, Efim Tarlapan, Serafim Belicov, Constantin Dragomir, Victor Dumbrăveanu, Ion Proca, Haralambie Moraru, Mihai Morăraş, Pavel Pelin, Mihai Ştefan (Poiată), Andrei Ţurcanu, Ion Vicol şi alţi iubitori de carte românească, fără să ştiu, că imediat ce comandam cartea incompatibilă cu ideologia sovietică , numele meu de familie era şi transmis autorităţilor de la institut. Seara, ne grăbeam la cenaclurile literare ce activau pe lângă redacția ziarului „Tinerimea Moldovei” şi Universitatea de Stat din Chișinău, ca să fim ochi şi urechi atunci când vorbeau Grigore Vieru, Mihai Cimpoi, Ion Druţă, Spiridon Vangheli, Dumitru Matcovschi, Petru Cărare, Aureliu Busuioc, Andrei Lupan, Emilian Bucov, Arhip Cibotaru, Mihail Gheorghe Cibotaru, Ion Ciocanu, Valentin Mândâcanu, Petru Zadnipru, Victor Teleucă, Vitalie Tulnic, Agnesa Roşca, Pavel Boţu,Vladimir Rusnac, Vladimir Beşleagă, Igor Vieru, Glebus Sainciuc, Emil Loteanu, Vasile Vasilache şi alte personalităţi care, unele au intrat în marea literatură, iar altele – doar în istoria ei. A doua zi, când reveneam la institutul meu, fără doar şi poate că le povesteam colegilor despre întâlnirile noastre cu oamenii de cultură, artă şi literatură, care mă ascultau curioşi , unii din ei chiar şi conspectau cele auzite, ca să nu uite să informeze decanatul, rectoratul, partidul şi securitatea despre cele ce se mai întâmplă în afara orelor de studii. Pe la aceste cenacluri aveam să-l întâlnesc pe un alt coleg de medicină, şi el îndrăgostit de frumos, care mai scria şi poezii. Mai mult, o profesoare de la facultatea de limbi moderne avea să mi se destăinuie că acest tânăr pasionat de poezie a scris compunerea de la examenul de admitere la un nivel literar profesionist, sugerându-i ideea, că locul lui e la filologie, ziaristică şi nu la medicină. Tânărul însă nu i-a dat ascultare bunei învăţătoare, ca să-şi continue studiile la medicină, să le absolvească cu succes şi să fie azi recunoscut ca ilustru chirurg Romeo Şcerbina, doctor în medicină, conferenţiar universitar, secretar executiv al Ligii Medicilor din Moldova, membru al Asociaţiei Chirurgilor „Nicolae Anestiade” din Republica Moldova, al Societăţii Laparascopie şi Suturi Mecanice din România, membru al Societăţii Chirurgilor din România,membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Deşi ambii am îmbrăţişat meseria de medic şi dragostea de literatură, viaţa aşa le-a rânduit, ca să mă întâlnesc la redacţia „Tinerimea Moldovei” cu tânărul ziarist Ion Şcerbina şi să ne împrietenim, mergând împreună la spectacolele teatrale, la concertele de la Filarmonică, la premiere de film, la diverse manifestări culturale. Şi de câte ori mă întâlneam cu regretatul Nelu Şcerbina, nu uitam să-l întreb: Ce mai face fratele Romeo? –Face medicină, era răspunsul. Şi Romeo Şcerbina făcea medicină cu toată seriozitatea, ca să-şi consacre viaţa şi activitatea profesională chirurgiei practice şi ştiinţifice, publicând peste o sută de articole de profil şi participând cu luări de cuvânt la numeroase Congrese şi Conferinţe ştiinţifice ale chirurgilor de peste hotare şi din ţară. Mulţi din cei care-i preziceau un viitor fructuos în literatură s-au şi decepţionat, crezând că tânărul creator a uitat de poezie şi publicistică şi cu anii nu se mai interesau cu ce se ocupă în afară de medicina chirurgicală. Romeo Şcerbuna însă, ca un pomicultor cu cap, îngrijea şi de arborele său creativ, ca azi să dea roade mănoase. La una din şedinţele Cenaclului Literar Muzical IDEAL, se apropie de mine un bărbat de statură mijlocie cu o faţă serioasă şi ornamentată de o mustaţă căruntă şi se prezintă: Sunt Romeo Şcerbina! Am rămas plăcut surprins, ca peste zeci de ani să-mi văd colegul de medicină şi de pană şi să-l îmbrăţişez frăţeşte. Din acea zi întâlnirile noastre au devenit mai frecvente, am făcut şi schimb de cărţi scrise şi editate. Când am revenit acasă cu volumul lui Romeo Şcerbina Viaţa-mi asta-i:(Versuri şi gânduri pe un colţ de inimă), prefaţată de către poetul academician Nicolae Dabija, m-am şi grăbit să-l deschid şi să iau cunoştinţă de creaţia colegului. L-am recitit dintr-o răsuflare, ca să conchid că ceea ce mi-a prezentat Romeo nu este doar o carte simplă de beletristică, ci o antologie a harului său literar şi publicistic, care a crescut în ani, ca la momentul potrivit să ne dea roade mănoase, convingându-ne că Domnia sa mânuieşte pana cu aceeaşi măiestrie şi în poezie, şi în proză, şi în publicistică, şi în meditaţii filosofice, cu alte cuvinte – este un om polivalent. Sunt convins că autorul cărţii, Romeo Şcerbina, va utiliza pixul ca şi bisturiul său chirurgical „disecând” poezia de proză, publicistica de aforisme şi gânduri înţelepte, editându-le în volume aparte, căci are cu ce şi are ce selecta. Mă bucură mult colaborarea fructuoasă a lui Romeo Şcerbina cu săptămânalul Literatura şi arta, Domnia sa publicând atât articole informative, cât şi problematice, abordând cele mai stringente probleme care se perindă în societatea noastră nebuloasă. Romeo Şcerbina este un mare patriot român, lucru pe care şi-l expune cu durere în articolele sale. Articolele sale sunt cu adevărat nişte lecţii de conştiinţă naţională pe care pedagogul Romeo Şcerbina le propune cititorului în scris. Zilele acestea o lume întreagă l-a omagiat pe distinsul chirurg, Om al ştiinţei, culturii , vieţii politice şi sociale, academicianul Gheorghe Ghidirim. Surpriza manifestării a fost şi lansarea volumului omagial Gheorghe Ghidirim – un destin împlinit , volum îngrijit şi realizat de către discipolul său fidel, savantul şi scriitorul Romeo Şcerbina, care a depus o muncă de Sisif ca să-şi bucure dascălul şi societatea românilor de pretutindeni cu o Operă cu adevărat istorică. Romeo Şcerbina a demonstrat tuturor că este şi un publicist bun şi un antologator de excepţie. Şi-n această frumoasă primăvară bunul meu confrate de medicină, condei, sânge şi idei Romeo Şcerbina, aidoma unui pomicultor deştept şi răbdător, vine cu noi roade creative, pe care i le primim cu drag! Este îmbucurător faptul, că bunul meu coleg de breaslă și de pană, Romeo Șcerbina, s-a învrednicit de premiul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Chișinău pentru cartea de publicistică „ Creionări sângerânde (viața-mi pas cu pas)”, volum impunător (317 pag.) apărut la editura „Tehnica-info”! Dragă Romeo, scrisul e şi el o boală, dar spre deosebire de altele, ea este incurabilă, aşa că împacă-te cu acest gând şi continuă să scrii şi să ne bucuri cu noi creaţii!

Ion Cuzuioc,
scriitor și publicist

Despre Autor

Articole asemanatoare