default-logo

„Destine literare” – regal cultural oferit de românii de pretutindeni

Rădăcina culturală a unui creator este definitorie și esențială devenirii sale. O atestă conținutul unei publicații unicat, „Destine literare”, care și-a câștigat un binemeritat renume de a fi liantul cultural între două lumi – românii din Diaspora și spiritualitatea căreia îi aparțin, pe de o parte, și lumea în care trăiesc, pe de altă parte. O argumentație dintre cele mai emoționante și mai relevante o oferă chiar din debutul revistei Alexandru Cetățeanu: „Nu este uşor să trăieşti în «două lumi». De multe ori mă întreb – cum de am plecat din România anilor ‘84, oricât de rău era – şi de tot atâtea ori mă apucă tristeţea. (…) Este dilema emigrantului cu dragoste de Țară . La un moment dat în viaţă nu te mai interesează «pâinea bună sau… rea » nici la propriu, nici la figurat, ci te interesează viaţa sufletului – care nicăieri nu este mai bună decât acolo unde ai văzut pentru prima dată lumina zilei!”.
Conaționalii noștri de peste hotare pulsează odată cu România, sunt irevocabil atinși de fiorul ei cultural și aparțin, din străfundurile ființei și creației lor, acestui spațiu spiritual. O demonstrează radiografia unui eveniment notabil – ediția a XX-a a Congresului Spiritualității Românești, desfășurat la Alba Iulia, la finele anului trecut, trecere în revistă a „locului, stării individuale, colective, a numărului, rolului românilor în țările de reședință și a legăturilor cu țara”.
Despre opera lui Petru Lascău aflăm din mărturia lui Slavomir Almăjan: „Actul scriitorului, și Petru Lascău știe asta, este deci un act eliberator, un act de iluminare (…) Petru Lascău este un scriitor prolific, neobosit, în ciuda travaliului lui de pastor, mereu în prima linie, mereu prima țintă a atacurilor puterilor întunericului”. Lia Maria Andreiță delectează cititorul cu un fragment al romanului „Copil de suflet”, iar Ion Andreiță ne poartă pașii prin România profundă, cu articolul „De la Matei Basarab şi Elina Doamna citire… (povestea satului Negoești, a patra capitală a Țării Românești, şi a unei mânăstiri din Bărăgan)”, frescă a unui colț de rai românesc: „Negoeşti, satul acesta micuţ (din imensitatea Bărăganului) în care abia încap o iubire şi veşnicia (sădit de mâna celuilalt Basarab, Neagoe) a fost duminică, 9 octombrie (Anno Domini 2016) centrul lumii, axa dintre el şi Dumnezeu. În această zi a avut loc Liturghia de (re)sfinţire a Bisericii fostei celebre Mânăstiri Negoeşti, după 367 de ani de la sfinţirea iniţială”.
Mihai Antonescu semnează un material de suflet, în care prezintă cartea scriitoarei Ioana Stuparu, „Zbor peste Marea Panonică”, despre care afirmă că „are darul de a stârni un interes cumpătat punând în evidenţă talentul cu care autoarea scoate din comun şi obişnuit o idee destul de interesantă, credem noi, reuşind cu bune mijloace de autentic povestitor să contureze aura luminoasă a unui roman în devenire”.
Pentru iubitorii limbii engleze și mai ales pentru cei ce doresc să observe abilitatea românului Dragoș Bălan de a creiona versuri de o certă frumusețe și profunzime în această limbă, poeziile din revistă sunt un excelent argument. O mențiune specială se cuvine articolului „Se apropie Crăciunul…”, semnat de Daniela Gîfu, văl de melancolie cu certe valențe literare: „Îngerul păzitor aşteaptă… Așteaptă să luăm decizia de a ne rândui treptat existenţa. O rânduială în acord cu sufletul copilului de odinioară”.
Colaboratori ai publicației din Marea Britanie, România, Turcia, Israel, Spania, Australia creionează imaginea unui ansamblu vibrant al creației din Diaspora, atât de legată de România prin proză și poezie. Românii de peste hotare, cei care simt și creează românește se regăsesc plenar în paginile unei publicații care impresionează prin grafică, dimensiuni și conținut, demonstrând că preocuparea pentru actul artistic nu ține de granițe, iar legătura cu cultura din care provin este mai puternică decât meridianele și paralelele. (R.I.)

(Revista UZP, nr. 6)

Despre Autor

Articole asemanatoare

Comenteaza

*