default-logo

Dor de Eminescu

Națiunea română nu va uita niciodată că:
“… un luceafăr, răsărit
Din negura uitării,
Dă orizont nemărginit
Singurătății mării…”
Mihai Eminescu (aprilie, 1883)
(strofa 58, din poemul Luceafărul)

Luceafărul poeziei româneşti – cel mai important POET al naţiunii române, Poetul iubirii, Mihai Eminescu –, s-a născut în miez de iarnă (15 ianuarie 1850), și s-a înălțat printre îngeri în miez de vară (15 iunie 1889), la vârsta de doar 39 de ani şi 5 luni
Mihai Eminescu a studiat la Viena, între anii 1869 și 1872 , la Facultatea de Filozofie și Drept unde, în 1872, a cunoscut-o pe Veronica Micle (1850-1889), iubirea vieții sale, Muza care l-a inspirat pe genialul poet în multe din creațiile sale.
Mihai Eminescu – Poetul iubirii a inspirat şi va inspira şi peste veacuri generaţiile de iubitori şi creatori de poezie, iar eu doresc acum, cu prilejul comemorării a 128 de ani de la plecarea sa dintre pământeni, să-i dedic, cu pioșenie, aceste versuri…

Dor de Eminescu, printre ramuri bate,
Flacăra culturii românești s-a stins
C-a plecat Poetul în eternitate
Și-a lăsat în urmă-i un gol necuprins.

Dar trăiește-n păsări și în flori și-n stele,
El ne-a dat frumosul, el ne-a dat iubire,
Către el se-ndreaptă gândurile mele,
El ne e simbolul întru nemurire.

Codrul și Izvorul îi știau dorința,
Când privea la steaua care-a răsărit.
Calea era lungă, mare suferința,
Inima-i rănită, dorul ne-mplinit…

Nu mai plânge vântul, nu mai plâng Carpații,
Dunărea și Marea, Teii îl slăvesc,
Azi, prin Eminescu ne unim ca frații
Și cinstim în versuri neamul românesc.

Mihai ANTHONY Viena, iunie 2017

Despre Autor

Articole asemanatoare

Comenteaza

*