default-logo

DRUMURI EUROPENE

Adaugat pe 06 Oct 2016
De :
Comentarii oprite

cracovia-1ACASĂ LA DRAGON – CRACOVIA
PAȘI PRIN CASTELUL BRATISLAVEI
(în septembrie, înainte de plecarea păsărilor în marea lor călătorie)

Îmi place să spun, chiar dacă m-am repetat de sute ori, că cel mai drag verb – și, de fapt, singurul pe care l-am conjugat la toate formele de trecut și prezent și doresc și la viitor, este ”A CITI”.
Excursia de la Cracovia –Bratislava, plămădită în toiul verii, după cea de la Belgrad, mi-a dat prilejul să (re)citesc cărți și albume peste care se așezase ”colbul uitării”. Nu sunt ”robul” internetului, dar nu-i neg utilitatea. Între ”click” și pagina de hârtie prefer pe cele din urmă. Mie îmi place cum „miroase” o carte.
Pe vremea când „ a citi” era îndrăgit de mai toți școlarii, iar liceenii citeau uneori și prin ore, cărțile autorilor polonezi se aflau în fruntea topurilor. Oare atunci visasem că voi călca pe pământurile trecute „prin foc și sabie”, că voi ajunge în țara regelui Ioan Sobieski, „fala leșilor, eroul creștinătății, mântuitorul Vienei …”?!
Dumnezeu m-a binecuvântat și trecând la „vârsta a treia” am călătorit prin bătrâna Europa. În 2016, grupul orăvițean, în frunte cu prof. Chiriac Ciprian, a bătut la porțile Budapestei, Pragăi, Belgradului, după ce, în preajma Crăciunului, am trecut pe la Viena. La începutul toamnei, când frunzele încep să se desprindă și se lasă purtate de vânt, când păsările pornesc în marea lor călătorie, am fost la Cracovia – Auschwitz – Bratislava.
Acasă, vreme de o lună, am răsfoit „52 de weekenduri de vis”, „Capitalele Europei de la Amsterdam la Zagreb”, „Ocolul pământului în 80 de minuni” la care mai adaug însemnările unor călători prin Cracovia și Bratislava de ieri și de azi, am recitit unele capodopere ale literaturii poloneze.
În anul 1905 Henryk Sienkiewcz primește Premiul Nobel pentru literatură, „pentru meritele sale excepționale ca scriitor epic”.
„Într-o bună zi am înțeles ca Sienkiewcz cunoștea demult răspunsul la întrebarea de ce scriem: pentru îmbărbătarea inimilor. Aceasta se referă la fiecare dintre noi” (cf. Ion Petrică – Premiul Nobel pentru literatură”, Buc. 1983, p. 39).
Capodopera sa „Qvo vadis” a cunoscut, începând cu 1901, 16 traduceri în limba română. Romanele „Potopul”, „Prin foc și sabie”, „Cavalerii teutoni”, „Pe țărmul însorit”, „După pâine”, „Vârtejuri” ș.a. au avut succes în rândul celor care au fost „contaminați” de „cea mai mare zăbavă a omului – cetitul cărților”.
1924 este anul în care un alt polonez, Wadyslaw Reymont primește același râvnit premiu, „pentru glorioasa sa epopee națională „Țăranii””.
„Țăranii lui Reymont sunt mai mult decât un roman țărănesc, sunt, cum arată chiar titlul, romanul țărănimii, imaginea ei întreagă și epopeea ei. Și vom adăuga că nu numai a țărănimii poloneze, ci, până la un punct, a țărănimii orientale” (cf. Garabet Ibrăileanu – „Premiul Nobel …”, p. 173).
„Comedianta”, „Țăranii”, „Visătorul”, „În amurg”, „Fiu de nobil” au cunoscut traduceri și în limba română, sunt „lecturi de sărbătoare”.
Nobelul revine și în Polonia, în 1980, prin Czeslaw Milosz, „pentru intransigența și claritatea cu care a expus condiția umană într-o lume a conflictelor necruțătoare”. Din 1960 s-a stabilit în SUA.
„Poem despre trecutul încremenit”, „Cântecul independent”, „Europa natală”, „Unde răsare soarele”, „Un om printre scorpioni” sunt câteva titluri din lista bibliografică a lui Milosz.

„Speranța vine-atunci când omul crede
Că nu-i pământul vis, ci carne vie,
Iar simțurile noastre nu-s de vină
Și toate câte-un om de aici le știe,
Din poartă de privești, îți par grădină”
(Speranța)

Cel de-al patrulea Nobel, l-a primit Wislawa Szymborska în 1996
Dar, din lista cărților „de citit într-o viață de om”, nu pot lipsi : „Păpușa”, „Faraonul”, „Avanpostul”, „Anielka” de Borislaw Prus
………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

În grupul de turiști se regăsesc mulți din cei care au fost la Viena, Budapesta, Praga, Belgrad.

Ciprian Chiriac, organizatorul, cel care îmi prinde ideea vreunui traseu și o pune în practică. El negociază, el procură biletele de intrare, el este alături de șoferi, el …
Mariana Iancu, profesoara prezentă în toate excursiile organizate, dornică de „a vedea” cât mai multe obiective, … dacă s-ar putea toate.
Ion și Ana Duțu, frate și soră, în ciuda anilor, ca și subsemnatul, călătoresc, chiar dacă picioarele nu mai prea ascultă.
Angelica Opreanu, doamna doctor cu „vechi state de funcțiuni” în excursiile de la „Romul Ladea” de ieri, dar și cele de azi. Are bogate informații turistice.
Doctorițele Corina Guga și Dorica Avram încearcă o „terapie” prin turism. Și ele au vechime în grup.
Oana Duca și soțul, eleva de ieri, colega de astăzi. Oare s-o fi „molipsit” de „boala” lui „dom’diriginte”?!
Lenuța Mutașcu, profesoara de la „General Dragalina”, doctor în istorie, pasionată de a vedea „pe viu” pagini din istoria Europei.
Valerică Răducu, a lipsit „nemotivat” dar a fost prezent în zeci de ieșiri organizate de Nelu. A prins gustul plecărilor peste granițe.
Soții Pocol, prezență plăcută în grup, dar la Cracovia-Bratislava nu au venit din motive …
Din grup au făcut parte și tinerii Vlăduț, Bety, Astry, Vali, care au dat nota de veselie, de tinerețe.

Am văzut, … am vizitat :

cracovia-turnul-primarieiTurnul Primăriei
Turnul este tot ce rămâne din vechea clădire a primăriei, construită în secolul al XIV-lea, devastată de incendii și demolată de austrieci la începutul secolului al XIX-lea. Turnul înalt de 68 m, găzduiește acum o colecție de fotografii vechi, articole de îmbrăcăminte și un ceasornic de importanță istorică, sincronizat cu ceasul atomic din Main-flingen. Urcând 110 trepte ajungeți la platforma panoramică, ce oferă o imagine excelentă a orașului.
Lângă turn se află o sculptură ce înfățișează un cap gol pe dinăuntru, așezat pe o parte; copiilor le place să urce înăuntru. Se intitulează Eros Bendato și este lucrarea sculptorului polon de origine germană Igor Mitoraj (1944 – 2014), care a studiat la Academia de Arte din Cracovia. Sculpturile sale se bazează pe contururile corpului uman, majoritatea lucrărilor sale înfățișând corpuri bandajate.

cracovia-biserica-sf-andreicracovia-biserica-sf-petru-si-pavelBiserica Sfinții Petru și Pavel

Este o capodoperă barocă din secolul XVI . De-a lungul secolelor, principala biserică iezuită din Cracovia a trecut prin multe mâini, însă acum a fost retrocedată proprietarilor.
Statuile celor doisprezece apostoli, care păzesc intrarea sunt copii ale originalelor, create în secolul XVIII. Biserica a fost ctitorită de către regele Sigismund al III lea Vasa şi destinată ordinului iezuiţilor.

Biserica Sfântul Andrei

Din Krakow (Kier – ediţie românească) ne documentăm despre biserica ridicată la sfârşitul secolului XI de voievodul Sieciech. În anul 1316 această biserică colegială a fost preluată de Ordinul Sf. Clara. Arhitectura sa este un amestec fascinant de elemente pre-romane, romane, gotice, renascentiste şi baroce.

Basilica Sfânta Maria

Există două obiective în centrul Cracoviei care se luptă pentru supremaţie: Hala Postăvarilor şi Bazilica Sfânta Maria.polonia-cracovia-biserica-sf-maria
Credem că bazilica cu cele două turnuri câştigă competiţia. Exteriorul gotic datează din secolul XIV, însă cu adevărat remarcabil este interiorul său, datorită paletei cromatice şi complexităţii pieselor de aici.
Putem admira fresce pictate de Jean Matejko în secolul al XIX lea şi vitralii realizate de Stanislaw Wyspianski şi un altar masiv din goticul târziu, intitulat Vieţile Fecioarei Maria şi a fiului său, Isus Hristos, finalizat între anii 1477 – 1489 de sculptorul Wit Stwosz. Altarul este încununat cu scena Înălţării Maicii Domnului. Nemaipomenita expresivitate a sculpturii, virtuozitatea formelor, realismul împletit cu misticismul, îl alătură capodoperelor nepieritoare. Turnul cel mare (de 80 de metri) îndeplineşte funcţia de apărare a oraşului. În fiecare zi, din oră în oră, un gornist dă semnalul de aici. Întreruperea bruscă a semnalului comemorează santinela care, văzând invadatorii tătari, a înseput să sune goarna, pentru a-i avertiza pe localnici, fiind ucis de o săgeată, după doar câteva note.

crcovia-hala-postavarilorHala Postăvarilor

În centrulRymekului se află Hala Postăvarilor, care era un mic depozit de mărfuri în secolul al XIII lea. Tarabele cu postavuri așezate într-o mare hală comercială au fost inaugurate de Cazimir cel Mare. După incendiul cel mare, în 1555, palatul a fost renovat de către artiști remarcabili. La intrare, în partea sudică este atârnat un cuțit, care în trecut se folosea la pedepsirea tâlharilor, prin tăierea urechilor acestora.
Astăzi, Hala postăvarilor găzduiește la parter un bazar în care poți găsi obiecte de artizanat, bijuterii, articole din piele și suveniruri. La etaj se află galeria de pictură a Muzeului Național din Cracovia, cu opere ale faimoșilor artiști polonezi ai secolului al XIX lea, precum J. Matejki, H. Siemiradzki, j. Chelmonski, A. Gieymski și mulți alții. Tot aici, la parter, se află faimoasa cofetărie Norworolski. În partea sudică se înalță monumentul lui Adam Mickiewicz, cel mai mare poet polonez, operă a sculptorului Teodor Rygier din 1898. Poemul de glorie al lui A. Mickiewicz este Pan Tadeusz: „Când vreau să respir polona în poezie, mă aplec asupra lui Pan Tadeusz…” (Iulian Przylos).

Biserica franciscană

Franciscanii au venit la Cracovia din Praga în anul 1237. Au înălțat o biserică din cărămidă în stilul goticului timpuriu, care a fost sfințită în anul 1269. Aici și-au găsit locul odinei veșnice prințul cracovian Boleslav cel Timid și sora sa Solomea. În interiorul bisericii se găsesc faimoasele vitralii ale lui Stanislaw Wyspianski. Atrag atenția tablourile pictate de Josef Mehoffer, reprezentând popasurile lui Hristos din Drumul Crucii.

cracovia-universitatea-jagiellonaUniversitatea Jagiellona

La câteva minute de mers pe jos de Rynek se găsește Muzeul Universității Jagielloniene. Muzeul se află în Collegium Mains, cel de-al treilea colegiu universitar din Europa și primul dn Polonia, ca vechime, înființat în 1364. Se presupune că aici și-a început studiile, în 1492 Nicolas Copernicus (Nikolay Kopernik), omul de știință care a format teoria modernă a sistemului solar. Se pot vedea: amfiteatre ornamentate, trezoreria, biblioteca și sala de mese a profesorilor, picturi, cărți vechi și instrumente științifice istorice. Una dintre cele mai valoroase exponate este cel mai vechi glob pământesc existent, ce înfățișează și continentul american. D cinci ori pe zi (la 9,00, 11,00, 13,00, 15,00, 17,00) ceasornicul din curte cântă imnul Gaudeamus Igitur, iar figurine reprezentând personalități istorice cracoviene se rotesc pe cadran.
A fost fondată în 1364, de către regele Cazimir cel Mare. Pe moumentul lui Nicolaus Copernicus este scris: ”Sapere auso” (celui care a îndrăznit să fie deștept).

Biserica Sfintei Cruci

Este una dintre cele mai pitorești monumente sacre din Cracovia medievală, înalțată în secolul al XIV-lea. Este o biserică cu un singur naos și un singur turn, iar în interior se înalță o coloană care sprijină bolta tip palmier. Conservarea picturii murale și renascentiste a fost efectuată de către Stanislaw Wyspianski.
Cine a fost Stanislaw Wyspianski ?

Impactul acestui arhitect, pictor, dramaturg, poet elenist ocazional – născut la Cracovia, la 15 ianuarie 1869 – este eclipsat doar de reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ, cel mai faimos fiu al Cracoviei, Papa Ioan Paul al II-lea. În timpul scurtei sale vieți, Wyspianski a fost un artist revoluționar, îmbinând stiluri tradiționale cu cele tehnici, moderne, pentru a crea o modalitate nouă și adesea controversată de a servi Polonia, în timpul divizării sale, cât și lumea în general. Cele mai apreciate lucrări ale sale sunt vitraliile. Este cunoscut ca și autor al unei piese de teatru, considerată de mult ca fiind cea mai importantă din literatura polonăWesele (Nunta). Aceasta a fost transpusă și într-un film de Andrezey Wajda (1973).
Wyspianski s-a stins din viață la vârsta de 38 de ani, în 1907.

Teatrul Julius Slowacki

Cel mai mare și cel mai reprezentativ edificiu teatral din Cracovia a fost făcut după modelul edificiului Operei din Paris. În fața teatrului se află monumentul lui Alexander Fredo, cel mai mare autor polonez de comedie, opera sculptorului Cyprian Godebski. Teatrul a mai fost deschis în 1813 și ascunde câteva comori. Deși clădirea nu poate fi vizitată de turiști, cei care vin la un spectacol de teatru sau de operă pot admira interiorul impresionant.

krakow_muzeum_czartoryskichMuzeul Czartoryski

Clădirea – aflată în renovare – datează din secolul al XVI-lea. Este o ramură a Muzeului Național. Una dintre cele mai populare comori ale muzeului este tabloul „Dama cu hermină” a lui Leonardo da Vinci” . În Galeria de artă Antică se află splendide opere de artă din Grecia, Eturia, Egipt și Roma. Un peisaj semnat Rembrand este așezat în mijlocul unicei săli deschise publicului.
În jurul muzeului se află Biserica Sfântului Ioan Botezătorul și Sfântul Evanghelist Ioan. Biserica, inițial construită în secolul al XIII lea, în stil provensal, a suferit modificări majore. Principalul punct de interes fiind altarul pictat în secolul al XVI-lea, cu o scenă înfățișând Maica Domnului răscumpărând robii.
Trecem pe sub Poarta Sfântului Florian, undintre cele opt porți situate în zidurile de apărare care înconjurau Cracovia medievală. Aceste ziduri au fost ridicate la sfârșitul secolului al XIII-lea, iar în 1345 au oprit armata cehă a lui Ioan de Luxemburg. Aici îşi are începutul Drumul regal, prin care veneau la Warvel regii şi reginele Poloniei. De porţile municipale şi de bastioane aveau grijă meşteşugari din diferite bresle, Poarta Sf. Florian fiind păzită de breasla tăbăcarilor. Nu am mai intrat la Barbacan, un bastion de formă rotundă, din cărămidă cu ziduri late de 3 metri. A fost ridicat conform tradiţiei după nereuşita campanie din Valahia a regelui Ioan Albert I, care a avut loc la sfârşitul secolului al XV lea. Este cel mai atrăgător monument din parcul Planty.
Povestea Cracoviei este foarte dramatică. De-a lungul secolelor, această fostă capitală polonă a fost invadată, prădată, ocupată, distrusă. De fiecare dată oraşul a rezistat. În timpurile de pace, Cracovia a cultivat unele dintre cele mai importante personalităţi din lumea ştiinţei, religiei şi artei din Europa. Statisticile spun că circa 10 milioane de turişti sosesc aici în fiecare an. Oraşul – capitală culturală şi veche cetate de scaun a ţării – îşi farmecă negreşit vizitatorii. Încă de la fondarea Episcopiei Cracoviei, pe Dealul Wawel, în anul 1000 e.n. , oraşul se mânreşte cu un Centru Vechi, înscris pe listele UNESCO, o moştenire evreiască extraordinară, o abundenţă de cluburi şi baruri, cât şi cele mai interesante muzee din ţară.
Grupul – majoritatea – format din 16 turişti, de vârste şi profesii diferite, a poposit în centrul urbei la ora 7,00. Voiam să schimbăm euro în moneda polonă, zlotul dar casele de schimb se deschideau de la ora 9,00, … 10,00. Deşi s-a călătorit toată noaptea, nimeni nu a simţit oboseala. Şi de această dată am venit „să vedem” şi să descoperim şi nu să mâncăm !
Cele zece mari obiective turistice au fost trecute în revistă – bifate de pe listă – între orele 7,00 – 15,00. Informaţiile au fost culese, uneori luate „ad literam” din ghiduri (din păcate doar unul de 31 de pagini este şi în ediţie românească). Cărţile de acasă, Enciclopedia Britanică, mi-au servit ca sursă de inspiraţie pentru a putea face pe ghidul (voluntar, doar de plăcere !).
Ciprian, Mariana, Vali, Beti au optat şi pentru o plimbare de câteva minute cu trăsura. O nimica toată, doar o sută de zloţi, pentru „boierimea orăviţeană”.
Regret că nu am urcat şi eu dar am vrut să fiu punctual la întâlnirea de la monument.
În zona din jurul Rynek puteţi găsi suvenire de tot felul: obiecte din chihlimbar, dragoni de wawel, jucării, unele moderne, altele imitând artefactele medievale. La parterul Halei Postăvarilor se află şi ţesături şi obiecte de artă populară, inclusiv sculpturi în lemn cu scene religioase sau câmpeneşti, bunuri din piele şi îmbrăcăminte tricotată din zonele montane.
Ambra este piatra naţională a Poloniei, iar bijuteriile din ambră, argint sau ambele se vând la preţuri foarte bune. Veţi găsi atâr modelele tradiţionale cât şi piese contemporane, create de designeri locali. La unele tarabe se vând uneori haine kitch, alteori bibelouri şi alte ornamente. Puteţi afla aici atât chinezării ieftine cât şi o gamă largă de brânzeturi locale, mezeluri şi flori.
Cu greu am putut desprinde colegii de grup de la zecile de tarabe, unde au vărsat mulţi euro , chiar dacă la noi leul e la putere. O fi el regele, dar zlotul îl pune la pământ !

http://www.flickr.com/photos/cecphotography/6281990824/

http://www.flickr.com/photos/cecphotography/6281990824/

Wawel

Este marele simbol polon al patriotismului, independenţei, mândriei şi speranţei, un ansamblu extraordinar de clădiri ridicate în vârful unei stânci de 50 de metri. Acest complex muzeal, având caracteristici provensale şi gotice, oferă o imagine completă a istoriei şi arhtecturii polone. Lucrările de construcţie la clădirile pe care le vedeţi astăzi, au început în 1038, când Cracovia a devenit capitala Poloniei. În timpul celui de Al Doilea Război Mondial, Wawel a fost ocupat de forţele naziste, care l-au folosit drept sediu de război, este un miracol că nu a fost bombardat în timpul retragerii.
Curtea cu trei etaje, înconjurată cu arcade, reprezintă cea mai frumoasă parte a castelului, din punct de vedere arhitectural. Din exterior, în partea estică, se găsesc urmele gotice: turnul Iordanka, turnul Danez, turnul Piciorul Cocoşului, turnul Sigismund al III- lea. În castel se află expoziţiile muzeale: Încăperi regale, Sala tezaurului regal, Sala de arme, Răsăritul în colecţii din Wawel, Wawelul dispărut.
Printre cele mai preţioase exponate se numără sabia de încoronare Szczerbiec şi o colecţie de goblenuri făcute în Flandra, la jumătatea secolului al XVI-lea, la comanda regelui Sigismund August.
Catedrala a fost construită aici imediat după înfiinţarea Diocezei Cracoviei, în anul 1000. Este considerată cea mai importantă clădire din ţară.
La intrare, cea mai importantă siluetă din catedrală este cavoul fostului episcop de Cracovia Sfântul Stanislaw (1030 – 1079), căruia îi este dedicată catedrala şi care, conform legendei, a fost ucis de Borislav al II-lea Cel Îndrăzneţ. În total catedrala conţine 18 capele. Aici se află sarcofagul de marmură al lui Cazimir al IV-lea, sculptat de Veit Stoss. În cripte, rămăşiţele a zece regi poloni şi ale soţiilor acestora, cât şi ale altor personalităţi importante, precum poetul şi patriotul Adam Mickiewicz. În 2010, preşedintele Lech Kaczynski, decedat în accidentul aviatic Smolensk, a fost înmormântat aici.
Clopotul având o greutate de 11 tone, a fost turnat în 1520 şi poate fi auzit de la o distanţă de 50 de km.
Ca toate oraşele vechi şi Cracovia se laudă cu câteva legende. Una dintre ele vorbeşte despre un dragon mitologic pe nume Smok Wawelski, care trăia într-o peşteră în dealul Wawel şi care fura oile oamenilor şi speria fecioarele. Eroul poveştii este nimeni altul decât Krak, fondatorul oraşului.
Chipeş şi isteţ, Krak a păcălit dragonul dându-i să mănânce o oaie umplută cu smoală, care a explodat în burta acestuia. O statuie metalică îl reprezintă pe Smok Wawelski, cu toate cele şase picioare ale sale şi cu flăcări reale care-i ies din nări periodic – se află la intrarea în fosta lui peşteră.
Sculptura din metal a dragonului a fost realizată de Branislaw Chromy.
Într-o parcare, pe malul stâng al Vistulei, am fixat întâlnirea cu cei doi şoferi, Dan şi Cristian, nu mai târziu de 16,15, pentru a putea prinde vizita la Auschwitz – Birkenau. Dar … „cică” au dormit (de la ora 7,00 – 17,00) şi nu şi-au primit „atenţia” (sinonim al „arhaismului” „bacşiş”). Tot grupul fierbea de ciudă, dar am dovedit că suntem oameni civilizaţi aflaţi într-un oraş civilizat. Nu am rostit cuvântul „scuze”, existent în toate limbile, mai puţin în lexicul celor doi „mânuitori ai volanului”.
O notă proastă, cuvinte de ocară nerostite, dar aflate pe buzele tuturor la adresa lor.
În speranţa că vom mai putea intra la Auschwitz, am parcurs cei 60 de km. dar memorialul se închisese. Târziu, într-o cameră a hotelului „Margerita”, l-am sfătuit pe Ciprian să sune la firmă şi să relateze cele întâmplate, cerând reluarea gratuită a traseului. S-a acceptat, deşi şoferii fierbeau de ciudă. Nu au mai primit nici „vreo doi zloţi”, vreo masă sau alte mici atenţii. Sigur ei, chiar dacă legea din ţară este dură, … „primim bacşiş”.
La aproximativ 60 de km. de Cracovia, se află orăşelul, aparent nesemnificativ Oswiecin, cunoscut lumii sub numele său german Auschwitz.
Peste 1,1 milioane de oameni au murit aici, 90 % dintre ei fiind evrei.
Auschwitz este de departe cea mai frecventată destinaţie din jurul Cracoviei. În fiecare an, aproximativ 500.000 oameni vin aici, încercând să înţeleagă ceva de neînţeles. Veţi trece pe sub porţile pe care este inscripţionată oripilanta maximă Arbeit Mach Frei ! (Munca eliberează !) şi veţi intra într-un loc cu o istorie cumplită. Barăcile din cărămidă roşie sunt dedicate naţionalităţilor care au murit aici. Puteţi vizita zidul unde aveau loc execuţiile, o colecţie de valize, pantofi, alte obiecte personale şi chiar păr uman (cca. 3+) pentru confecţionare de postavuri, cupotoarele (reconstruite) în care erau incineraţi morţii şi, lângă cuptoare, eşafodul unde comandantul taberei Rudolf Hoss a fost executat în 1947. Muzeul a fost înfiinţat în iulie 1947, cu suprafaţa de 191 hectare. În 1979, la solicitarea Poloniei, terenurile fostului lagăr au fost înscrise pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Aproximativ 7500 de deţinuţi au fost eliberaţi de Armata Roşie, pe 27 ianuarie 1945.
Vizita durează cca. 3 ½ ore. Mii de vizitatori – uneori vreo 10.000 pe zi – de toate naţiile. Intrarea este liberă. Să priveşti, să te îngrozeşti, să-ţi curgă lacrimi, să spui rugăciuni de iertare pentru victime, dar şi pentru călăi, să nu uiţi că a fost iadul pe pământ, lagărul morţii !!
Auschwitz este o durere constantă pe conştiinţa lumii. Rămăşiţele lagărului de concentrare şi de exterminare german nazist aduc aminte de cele mai întunecate momente din istoria umanităţii.
Albumul Auschwitz – Birkenau – Istorie şi Prezent este editat în mai toate limbile pământului. Dar fiecare am găsit şi ediţie românească.
Milioane de oameni din lume ştiu ce a fost la Auscwitz. Dar, în continuare, problema de bază rămâne menţinerea în conştiinţa şi memoria oamenilor că numai de decizia lor depinde dacă o astfel de tragedie se va mai întâmpla din nou. Numai oamenii au putut să o provoace şi numai oamenii pot să nu permită să aibă loc.
(Prof. Wladzslaw Bartoszenski, fost deţinut al Auschwitz)

Deşi era cuprins în program vizitarea Salinelor Wieliczka, din vina celor amintiţi, obiectivul nu a fost atins. Dar cum ne-am întors de la Auschwitz, să învăţăm să şi iertăm !
Traversăm o parte din lanţul munţilor Tatra, cel mai înalt segment al lanţului Carpatic, care se întinde până în Slovacia, cu vârfuri golaşe, păduri de brad şi lacuri cu apă cristalină, un peisaj de poveste, zărit din microbuz.
Ici, colo, pe „sprânceana” vreunei stânci, se zăresc cetăţi şi castele cu poveştile lor fascinante.
Am pierdut Salinele Wieliczka din vina celor doi şoferi. Turismul, această „industrie” care aduce bani, are nevoie şi de personal bine educat, punctual.
Au rămas zeci de obiective care trebuie cuprinse pe listele viitoarelor excursii: Grădina Zoologică (Miejski Park), Muzeul Naţional, Muzeul Aviaţiei Polone, Grădina Botanică (Ogrod Botaniczny), Biserica Arka Pana, Nowa Huta, Fabrica lui Oscar Schindler, Piaţa Eroii Ghetoului, Biserica Pauline, Sinagoga Templu, Kazimierz (cartierul evreiesc), Trezoreria Coroanei şi Arsenalul, ş.a.

II.
bratislava-teatrul-nationalBratislava
Multă vreme Bratislava a părut să stea în umbra unor metropole mai mari ca Viena, Budapesta şi Praga. A fost totuşi căminul unor importanţi lideri laici şi spirituali şi are un loc bine stabilit în istorie.
Când Cehoslovacia s-a divizat, la sfârşitul Războiului Rece, Bratislava a devenit capitala noului stat Slovacia, în 1993.
Oraşul se găseşte pe malul stâng al Dunării, în regiunea de la poalele Carpaţilor Inferiori, care, vreme de secole, a fost populată de numeroase naţionalităţi, în principal slovaci, maghiari şi germani. În Evul Mediu, Bratislava a fost guvernată după carta oraşelor germane. Mai târziu a aparţinut Ungariei habsburgice, iar în secolul XX a devenit parte dintr-o federaţie, împreună cu Cehia. Bratislava e sediul guvernului slovac şi centrul cultural al ţării, oraş universitar, important port fluvial şi centru comercial, cu o industrie diversificată. Oraşul vechi e înţesat de clădiri istorice din diferite epoci, începând cu Evul Mediu. Cele mai importante sunt palatele baroce şi un mare număr de fântâni răspândite prin tot centrul istoric. Dar peisajul urban e dominat de castelul Bratislava, aflat pe o colina şi de antiteza sa estetică, Podul Won de peste Dunăre.
Aflat în vârful unui deal ce străjuieşte Dunărea, întinsul castel Bratislava este un simbol al oraşului, ce atrage imediat atenţia, cu planul său de formă pătrată. Aici s-a născut Sf. Elisabeta, în 1207, care a dat şi numele unei biserici din Bratislava. Cu timpul, fortăreaţa a fost constant reconstruită, până a dobândit actuala înfăţişare, în secolul XVIII. În 1811 un incendiu a distrus întregul complex, iar ruinele au vegheat oraşul aproape un secol şi jumătate. Abia în 1953 a început reconstrucţia, iar simbolul naţional slovac a fost refăcut conform originalului. Astăzi castelul adăposteşte şecţii ale muzeului naţional şi e folosit de Adunarea Naţională (Parlamentul slovac) pentru ceremonii. Aici a fost semnată oficial Constituţia slovacă, în 1992.
Două lumi se constituiesc pe malul nordic al Dunării, lângă oraşul vechi din Bratislava: Catedrala Sf. Martin şi Podul Nou.
Catedrala Sf. Martin datează din secolul XIV, e una dintre cele mai impunătoare clădiri ale oraşului.
Când nordul Ungariei a fost cucerit de habsburgi, în secolul XVI, Bratislava a devenit, în 1536, capitala „jumătăţii maghiare a imperiului”. Ulterior catedrala a găzduit încoronărilepodul-apollo-din-bratislava_nksw monarhilor habsburgi ai Ungariei, până în 1830. Şi Maria Tereza a fost încoronată tot aici. Interiorul bisericii cu trei nave, conţine patru capele şi numeroase lucrări de artă, inclusiv un bust al lui Franz Liszt. Clopotniţa e cea mai înaltă din oraş şi, cu cei 85 m ai săi, depăşeşte chiar şi cei doi piloni ai podului peste Dunăre, inaugurat în 1973. La o înălţime ameţitoare, pe această structură de sprijin unică, lungă de 430 m şi asimetric suspendată, se află un restaurant al cărui exterior aminteşte de o farfurie zburătoare şi care este numită ca atare „OZN”. În vreme ce Catedrala Sf. Martin este unul dintre monumentele culturale naţionale ale Slovaciei, restaurantul aparţine exclusivistei Federaţii Mondiale a Marilor Turnuri (World Federation of Great Towers – WFGT).
La restaurantul „OZN” din pilonul stâng se ajunge cu un lift. Vizitatorii sunt răsplătiţi cu o superbă panoramă a oraşului.
În drum, am trecut pe lângă Teatrul Naţional, construit în stil neorenascentist, în 1886, Palatul Primatial, în stil clasic, unde s-a semnat Pacea de la Pressburg cu Franţa napoleoneană, în 1805 – aici se afla galeria de artă a oraşului – Primăria din Piaţa mare, care se distinge prin acoperişul de ţiglă roşie şi turnul înalt cu ceas, structură gotică care are în componenţă trei clădiri: Fântâna Maximillian sau Roland. Ambiguitatea privind numele fântânii e cauzată de figura de pe coloana centrală, bogat împodobită. L-ar putea reprezenta fie pe împăratul Maximillian, fie pe legendarul cavaler Roland, protectorul oraşelor.
Informaţiile despre Bratislava le-am cules de sub imaginile de la pag. 108, 109, 110, 111 din albumul „Capitalele Europei de la Amsterdam la Zagreb”, Editura Litera, 2015.
După ce mi-am cumpărat această carte, am recomandat-o grupului şi mulţi au intrat în posesia ei. Cred că am făcut o bună, bună achiziţie.
Eu, un „amant nestrămutat al marilor privelişti …” trăiesc fascinaţia călătoriei de câteva ori. Prima dată când mă documentez, citesc despre obiectivele trasate; a doua oară, „pe viu” când pot să văd şi să pipăi obiectivul; a treia oară când aştern pe hârtie informaţiile din albume şi „braţele de pliante”; a patra oară când citesc materialul în vreo revistă sau carte şi apoi, a nu ştiu câta oară, când mă cuprinde dorul de cele vizitate cândva.
Simt nevoia de a împărtăşi bucuria descoperirii şi de aceea fac pe ghidul.
După amiaza, în jurul orei 14,00, plecăm spre Oraviţa cu nostalgia celor văzute. A fost frumos, am văzut „pe viu” minunile Cracoviei şi ale Bratislavei.
Croim, în minte, un nou itinerar, pe la sfârşit de octombrie, prin ţară şi în decembrie la … Dă, Doamne, să devină realitate !

IOAN – NICOLAE CENDA
ORAVIŢA

Despre Autor

Articole asemanatoare