default-logo

FILARMONICA „BANATUL”Avancronica de concert

Adaugat pe 19 Ian 2017
De :
Comentarii oprite

banner-20-ianVineri, 20 ianuarie 2017, ora 19
Revine maestrul Theo Wolters pe scena Filarmonicii „Banatul”. El va dirija Simfonia nr.35 în re major KV 385 de Wolfgang Amadeus Mozart, Balada pentru pian şi orchestră op.19 de Gabriel Faure, iar la final Misa Încoronării (Krönungmesse) KV 317 tot de Mozart.
Simfonia nr.35, în re major, a fost supradenumită „Haffner”. Există o serenadă „Haffner”, compusă de Mozart în 1776, dedicată familiei Haffner, cu ocazia căsătoriei Elisabetei Haffner. În 1782, Leopold Mozart îl roagă pe Wolfgang să scrie urgent o lucrare care să fie dedicată lui Sigmund Haffner (primar al Salzburgului) care urma să fie înnobilat şi ridicat la o înaltă dregătorie. Nu a reuşit să o compună integral la timp, mai ales că a conceput-o iniţial tot ca o serenadă în 6 părţi. Ulterior, a eliminat partea întâi care era un fel de marş, şi partea a cincea care se constituia în al doilea menuet. Trebuie să remarcăm faptul că trei (I, II, IV) din părţile simfoniei sunt construite pe structura formei de sonată, chiar dacă cu unele particularităţi, ceea ce aduce o intensitate sporită mesajului şi o vibraţie internă reieşită din dezvoltările tematice. Mozart a prezentat Simfonia „Haffner” în 29 martie, 1783, într-un mod destul de ciudat — la începutul concertului, primele trei părţi urmate de o serie de arii, un concert pentru pian, muzică de scenă, iar la sfârşitul concertului a prezentat ultima parte a simfoniei. El a considerat că finalul simfoniei, cu exuberanţa şi optimismul său, va asigura necondiţionat un mare succes întregului concert. Aşa a şi fost.
Faure a compus multe lucrări pentru pian, dar Balada le întrece pe toate în frumuseţe. A compus-o în 1877 şi i-a dedicat-o lui Saint-Saëns. Este mult mai cunoscută în varianta cu orchestră realizată în 1881, la sugestia lui Fanz Liszt. Mulţi compozitori au lăudat această lucrare şi merită să prezentăm un gând a lui Claude Debussy care spunea că asociază această muzică cu însuşi Faure. Într-adevăr, această lucrare vibrează de impregnările de poezie şi sensibilitate care vin direct din sufletul compozitorului. Porţile frumuseţii sunt deschise de farmecul unei muzici deosebite al unui Andante cantabile. Pianul ne oferă o muzică plină de încântare, visare, extaz şi gingăşie. Apoi se opreşte, iar când revine este însoţit în canon de către flaut. Am oferit puţin din început pentru a spori interesul pentru această lucrare. Trebuie să spunem că muzica impresionistă a lui Debussy încă nu apăruse, deci nu este o întoarcere la romantismul povestitor şi nici o anticipare a muzicii lui Debussy sau Ravel. Sensul cel mai înalt al acestei muzici este o extraordinară comuniune a deliciilor naturii cu afectivitatea umană. Frumuseţile acestei balade ni le va dezvălui pianistul Dragoş Mihăilescu.
Mozart a compus multe mise, dintre care doar 16 au fost terminate integral. Printre ele şi Misa în do major, în catalogul Köchel aflându-se la numărul 317. Manuscrisul este datat 23 martie 1779, probabil fiind destinat a fi interpretat la serbările religioase de Paști din acel an, la care era anunţată participarea Arhiepiscopului. Un argument pentru explicaţia că era destinată acelei ocazii, este faptul că această misă nu este lungă, ştiut fiind faptul că Arhiepiscopul îşi manifestase dorinţa ca acest tip de lucrări să nu dureze mai mult de 45 de minute. Mozart a renunţat, în acest caz la obişnuitele fugi finale din părţile Credo şi Gloria, obicei la care a revenit imediat după ce şi-a dat demisia din slujba de muzician al Arhiepiscopului Colloredo.
Este de menţionat că partitura nu conţine discurs muzical pentru compartimentul violă, o tradiţie curioasă pentru bisericile din Salzburg din aceea vreme. La câteva luni după moartea lui Mozart, misa a fost interpretată la încoronarea Împăratului Francisc I al Austriei. Cei care au copiat notele pentru acest eveniment au scris ca titlu în set — „Pentru Celebrarea Încoronării Maiestăţii Sale Francisc I Împărat al Austriei”. Acesta este motivul pentru care misa a rămas cunoscută în istoria muzicii cu numele de — Misa Încoronării.
Soliştii concertului vocal-simfonic sunt: soprana Alina Todea, mezzosoprana Ana Kui, tenorul Daniel Zah şi basul Lucian Oniţa. Participă orchestra simfonică a filarmonicii şi corul „Ion Românu” pregătit de maestrul Iosif Todea.

Mircea Tătaru

Despre Autor

Articole asemanatoare