default-logo

FILARMONICA „BANATUL”Avancronica de concert

Vineri, 16 iunie 2017, ora 19
Maestrul Nicolae Moldoveanu, dirijorul concertului vocal-simfonic de vineri 16 iunie, ne propune spre audiţie Uvertura „Corsarul” de Hector Berlioz, „Dansuri româneşti” pentru pian şi orchestră de Dinu Lipatti şi Simfonia-Cantată „Lobgesang” op.52 pentru solişti, cor şi orchestră de Felix Mendelssohn-Bartholdy.
Aflându-se într-o vacanţă la Nisa, în 1844, Berlioz compune uvertura „Corsarul”, căreia la început îi dă numele de „Turnul din Nisa”. Aşa s-a şi denumit la premiera din ianuarie, anul următor, sub conducerea compozitorului. Mai târziu o redenumeşte „Corsarul roşu”, ca la final s-o denumească doar „Corsarul” după poemul cu acelaşi nume, scris de poetul George Gordon Byron, cunoscut în lumea literară de Lord Byron.
Uvertura este poate cea mai bizară, cea mai ciudată dintre lucrările produse de imaginaţia şi fantezia unui muzician. Ca şi într-o poveste de Hoffmann, avem de-a face cu teribile imagini. Turnul, imaginat de Berlioz ca locaş al piraţior, sau sediul unui tiran medieval este populat de sute de bufniţe, şerpi, broaşte şi alte animale ciudate. Această lume ce sugerează un romantism negru, tenebros, se reflectă perfect în muzică, datorită marelui orchestrator care a fost Berlioz. Efectele sunt datorate stridenţei viorilor, lamentărilor clarinetelor, cârâitului oboilor, gemetelor trombonilor sau murmurului başilor. Uvertura a fost interpretată în Franţa doar de câteva ori în timpul vieţii lui Berlioz. Deşi nu a fost cântată la Paris, ea a fost deseori interpretată în Europa, înregistrând de fiecare dată succes.
Chiar şi pentru destui oameni de cultură, numele Dinu Lipatti înseamnă prea puţin. Mult mai cunoscut a fost fratele său Valentin Lipatti, diplomat important al României, ce a deţinut multe funcţii de reprezentare în forurile internaţionale, cel mai important fiind cel de Ambasador al ţării noastre la UNESCO. A decedat în anul 1998, la 75 de ani.
Din păcate, Constantin Lipatti, cu nume de alint, Dinu, destinat a fi una dintre cele mai proeminente figuri ale secolului XX, a murit la 33 de ani datorită unei forme de leucemie (limfogratulomatoză) cunoscută în mediul medical drept boala lui Hodkin. S-a născut acum 100 de ani, la 19 martie 1917, la Bucureşti într-o familie de diplomaţi. La 4 ani a început studiul pianului având profesori foarte buni. La Paris, marele pianist Alfred Cortot spunea că nu mai are ce să-l înveţe. Naşul său a fost marele geniu, George Enescu. A început o carieră solistică fulminantă sub conducerea marilor dirijori ai vremii. Toţi muzicienii din Europa îl admirau, îl înconjurau cu prietenia lor şi-i prevedeau un viitor extraordinar. N-a fost să fie. De la el ne-au rămas doar câteva imprimări şi câteva compoziţii, majoritatea pentru pian. Iniţial compusă pentru două piane, lucrarea „Dansuri Româneşti” va fi ascultată vineri seara în interpretarea pianistului Mihai Ungureanu.
În 1840, oraşul Leipzig a celebrat 400 de ani de la invenţia unor metode eficiente de producere în masă a cărţilor în Europa, care-i aparţin lui Gutenberg. Prima carte tipărită de acesta a fost Cartea Sfântă — Biblia. Confirmând statutul de mare personalitate a lui Mendelssohn, municipalitatea i-a cerut să compună două lucrări pentru această aniversare. Cum el deja lucra la simfonia a II-a, s-a hotărât să rupă tradiţia de separare a muzicii din sălile de concert de muzica din biserică. A compus o simfonie-cantată, în tradiţia oratoriilor de Bach sau Händel. De aceea nu a pus în subiectul lucrării personalitatea lui Gutenberg, ci texte din Biblie, prima carte editată. Ideea principală este drumul de progres de la întuneric spre lumină.
Alături de orchestra simfonică şi corul „Ion Românu” pregătit de maestrul Iosif Todea, îşi dau concursul sopranele Alina Todea şi Virginia Maria Oniţa, iar tenor va fi Daniel Zah.

Mircea Tătaru

Despre Autor

Articole asemanatoare

Comenteaza

*