default-logo

FILARMONICA „BANATUL”Avancronica de concert

afis-23-septVineri 23 septembrie 2016 ora 19
Concertul simfonic de vinery, 23 septembrie, va fi dirijat de maestrul Gheorghe Costin. Vom asculta două lucrări concertante a doi cunoscuţi compozitori români — Fragile II, concert pentru clarinet şi orchestră de Doina Rotaru, Ipostaze I, concert pentru pian şi orchestră de Adrian Iorgulescu. Concertul Simfonic al Filarmonicii „Banatul” se va încheia cu Suita pentru orchestră „Pasărea de foc” de Igor Stravinski.
Compozitoarea Doina Rotaru este un nume cunoscut atât în cercurile muzicale europene cât şi în Canada, Australia sau în America de Sud. Cele peste 100 de lucrări au dezvăluit un limbaj muzical original, foarte apreciat. A fost premiată pentru lucrările şi activitatea ei atât în România- în 1996 i-a fost atribuit un premiu de către Academia Română – cât şi în Europa. Este interesant de observat că o bună parte dintre compoziţiile sale- de facturi diferite- poartă acelaşi titlu, sunt “înseriate”: bunăoară Spiralis I-III, Legend I-III, Metabole I-III, Umbre I-IV etc. Această tendinţă se observă şi la alţi compozitori printre care şi la Adrian Iorgulescu. Concertul pentru clarinet al Doinei Rotaru va fi interpretat de clarinetistul Emil Vişenescu.
Coleg de generaţie cu Doina Rotaru, Adrian Iorgulescu s-a născut la data de 6 iulie 1951, în București. Studiile universitare le-a urmat la Academia de muzică Bucureşti unde a absovit un curs de Master şi apoi de specializare în compoziţie. În 1982 a urmat un curs de specializare la Academia „Santa Cecilia” din Roma. Este doctor în muzicologie şi estetică muzicală.
Activitatea prolifică a compozitorului s-a materializat în simfonii, concerte instrumentale, cvartete de coarde, cicluri de lieduri, piese simfonice şi camerale, lucrări corale şi muzică de film.
Concertul pentru pian, care va fi interpretat de pianistul Sorin Petrescu, a avut premiera în 1977 şi are titlul de Ipostaze I. Ipostaze II este un concert pentru clarinet, coarde şi percuţie cu premiera la Ploieşti în 1978; Ipostaze III este un concert pentru violoncel, revizuit în 1983; Ipostaze IV fiind un concert pentru trei grupe de percuţie.
Concertul de vineri seara se va încheia cu Suita simfonică „Pasărea de foc” de Igor Stravinski, ,,Muzicianul cu 1001 de feţe”, aşa cum l-au denumit unii muzicologi şi critici muzicali. În diferitele perioade de creaţie, el îmbrăţişează succesiv aproape toate şcolile stilistice ale secolului XX . Mimetismul lui, sau mai bine zis cosmopolitismul muzicii sale derivă şi din faptul că viaţa lui a fost marcată de peregrinări: s-a născut în Rusia, refugiat în timpul Primului Război Mondial în Elveţia, apoi stabilit în Franţa, iar în 1939 îl găsim în Statele Unite ale Americii. Azi, el este văzut ca un neoclasic care recurge la formule stilistice ale trecutului, cărora le neagă icoana tradiţională.
,,Pasărea de foc”, este într-un fel înrudită cu ,,Cocoşul de aur” a lui Nicolai Rimski-Korsakov, mentorul lui Stravinski, căruia îi dedică acest prim balet din ciclul celor trei mari balete ale perioadei ruse. Lucrarea a fost compusă ca muzică de balet comandată de Djaghilev pentru compania sa. Subiectul se bazează pe un basm din mitologia rusă, în care apare o pasăre măiastră cu puteri miraculoase. Trilurile ei pot însănătoşi bolnavii şi pot să-i ajute pe săraci, căci din cioc îi cad perle. Se arată doar noaptea strălucind şi luminând case şi câmpuri. Este frumoasă şi se hrăneşte cu mere de aur, fiind mereu tânără şi nemuritoare. Acţiunea se menţine pe linia clasică a baletelor ruseşti din secolul al XIX-lea având la bază istoria Prinţului Ivan care a capturat pasărea de foc, redându-i libertatea în schimbul unei pene. Ivan se îndrăgosteşte de una dintre prinţesele din grădina lui Kaschtşei, omul cu degete verzi; este făcut prizonier şi pasărea de foc îl salvează. Ivan îl ucide pe Kaschtşei, iar palatul său se prăbuşeşte. Ca în orice basm, la final, Ivan fuge cu prinţesa. Stravinski a extras din balet o suită formată din şapte secţiuni, pe care a orchestrat-o succesiv în 1911, 1919 şi 1945. Noi vom asculta varianta cea mai des cântată azi în lume, aceea din 1919.

Mircea Tătaru

Despre Autor

Articole asemanatoare