default-logo

File din istoria medicinii

Fleming – creatorul penicilinei!
Scoţia a dăruit omenirii personalităţi ilustre. În Scoţia a trăit şi a activat celebrul scriitor Walter Scott. Scoţia e patria lui Stevenson, făuritorul „Insulei comorilor” şi a iluştrilor poeţi Byron şi Robert Berns. Deopotrivă Scoţia se poate mândri astăzi cu unul dintre cei mai vestiţi medici din lume, care a deschis o nouă eră în medicină – era antibioticilor. Acesta e Alexander Fleming, de la naşterea căruia au trecut peste 135 de ani. Marea sa descoperire în istoria medicinii este penicilina. El a fost acel, care a dăruit viaţă şi sănătate la mii şi mii de oameni, la zeci de milioane de răniţi în anul celui de al doilea război mondial. Fleming a luptat alături de ostaşi cu antibioticul său, a luptat contra rănilor, a luptat pentru viaţă şi sănătate.
Alexander Fleming s-a născut în anul 1881la Lokfild, un sătuc ca multe altele din Scoţia muntoasă. „Socot, că mi-a mers din plin, – avea să-şi amintească mai târziu doctorul Fleming. – am crescut într-o familie cu mulţi copii, la o fermă în mijlocul unui poetic şes nisipos. N-aveam bani de cheltuială, dar nici pentru ce cheltui nu aveam. Născoceam singuri distracţiile şi nu ne era greu deloc s-o facem, fiindcă aveam în jurul nostru de toate – peşti, păsări ş.a.”.
La vârsta de cinci ani micul Alec s-a dus la şcoală. Cam la o milă de Lokfild se afla o şcoală pentru copiii fermierilor. Apoi, după ce a absolvit şcoala din Darvel, s-a ivit întrebarea dacă băiatul va rămâne să lucreze la fermă sau va pleca să-şi continue studiile? Mama şi fraţii mai mari au hotărât ca el să intre la şcoala medie din orăşelul Kilmarnok. Alexander se înscrie la şcoala comercială. Ciudat lucru. Nutrea să se ocupe cu biologia şi, când acolo, tânărul Fleming se face comerciant… abia peste 5 ani, după absolvirea şcolii comerciale, se prezintă în calitate de abiturient la şcoala medicală Sent-Meri. Aşa se face că, dintre toţi candidaţii, prezenţi la examenele de admitere, Fleming ocupă primul loc. Pe atunci – student la şcoala medicală Sent-Meri – avea 21 de ani. Marea pasiune pentru sport l-a ajutat să devină mai apoi ucenicul ilustrului profesor Almrot Rait de la Sent-Meri, renumit bacteriolog pe atunci.
În anii, petrecuţi în laboratorul de la Sent-Meri, Fleming a studiat minuţios tot ce se referea la bolile infecţioase. Experienţa sa a acumulat-o în lucrarea ştiinţifică „Infecţiile microbiene acute”, fiind menţionată cu medalia de aur. Dar să mergem mai departe. Cercetând istoria, s-ar părea că unele lucruri mari se nasc la întâmplare. Însă numai se pare, fiindcă alta e la mijloc. Întâmplările ce au loc zilnic în jurul nostru sunt obişnuite pentru noi, iar alţii de talia lui Newton, Edison, Pirogov ş.a. aceste întâmplări servesc drept sursă de meditaţie de analiză, ceea ce şi ajută la descoperirea lucrurilor mari. Aşa s-a întâmplat şi cu Fleming care, într-o bună zi, însămânţând în cutiuţă nişte coci, din întâmplare a picurat în ea mucus nazal. O parte din microbi s-au dizolvat, iar o altă parte au murit. Va să zică, mucusul nazal are proprietatea de a omorî microbii. Aceeaşi experienţă a fost efectuată şi cu ajutorul lacrimilor. Şi iată-ni-l pe marele şi ciudatul Fleming în goană după lacrimi… Aşa a fost descoperită lizocima.
Lucrul la fel de ciudat s-a întâmplat şi cu un alt fenomen. Însămânţând o cultură de microbi patogeni, agenţi ai bolilor infecţioase, Fleming a ridicat într-o bună zi întâmplător capacele de pe câteva cutiuţe cu culturi vechi şi spre mirarea sa a observat că cele mai multe s-au acoperit cu mucegai. Astfel, acolo unde se formase pojghiţa de mucegai, microbii dispăruseră. În curând Fleming dovedeşte, că ciuperca e capabilă să distrugă nu numai stafilococii, dar şi streptococii, precum şi bacilii difteriei şi antraxului. Aşa a luat naştere marea descoperire a lui Fleming. Dar lumea a aflat despre proprietăţile curative ale penicilinei abia peste mulţi ani.
Bolnavii şi răniţii trăiau cu speranţa în penicilină. Americanii au fost primii care au început producerea penicilinei pe cale industrială. Fabricile de penicilină se construiau una după alta. În sfârşit, medicii aveau medicamentul, la care Alexander Fleming visa încă în epoca primului război mondial. Profesorul Fleming trăia clipă de cea mai mare bucurie… Dar, cum se întâmplă de obicei în lumea capitalului, în urma gălăgioaselor reclame cu privire la medicamentul magic, lumea uitase de creatorul lui, uitase de Fleming. Primul care şi-a adus aminte despre el a fost dascălul său ser Almrot Rait care a publicat o scrisoare: „Redactorului ziarului „Taims”.
„Ser, în articolul Dumneavoastră redacţional de ieri despre penicilină v-aţi abţinut să încununaţi cu lauri pe acela, căruia îi revine cu adevărat meritul acestei descoperiri. Cu permisiunea Dumneavoastră aş vrea să întregesc articolul, arătând că această cunună trebuie atribuită profesorului Alexander Fleming, care lucrează în laboratorul nostru experimental. El este acela, care a descoperit primul penicilina şi tot primul a prevăzut că această substanţă va avea aplicare largă în medicină. Rămân al Dumneavoastră devotat, Almrot Rait, Secţia bacteriologică, Spitalul Sent-Meri”.
…Şi din acele clipe popularitatea şi gloria nu l-au părăsit pe Fleming. La 25 octombrie 1945 o telegramă din Stokholm îl anunţă pe Fleming, că premiul Nobil pentru medicină fost atribuit, precum şi savanţilor Flori şi Cein de la Oxford. În acelaşi timp Fleming devine membru de onoare al diferitor Academii de Ştiinţe, al numeroaselor consilii, societăţi şi simpozioane ş.a. Şi tot la această vreme; mai precis la 30 octombrie 1951, Fleming a fost chemat la telefon, pe când se afla la Sent-Meri într-o şedinţă a comitetului şcolar pentru a i se transmite următoarea telegramă: „Aţi fi de acord cu numirea dumneavoastră în calitate de rector al Universităţii din Edinburg? Rugăm să răspundeţi urgent”. Trebuie să amintim că studenţii din Scoţia îşi aleg singuri rectorul, a cărui funcţie este mai mult onorifică. Studenţii se folosesc de acest privilegiu pentru a prezenta omagiul lor oamenilor cu adevărat eminenţi. Unii dintre ei sprijină un om politic, alţii un scriitor, un savant, sau un actor cu renume. Fleming căzu de acord cu această propunere şi fu instalat în postul de rector…
Marele om de ştiinţe Alexander Fleming – părintele penicilinei – a decedat din viaţă la 11 martie 1955. Pe modestul lui monument din Lokfild nu sunt scrise cuvinte pompoase. Atâta doar: „Ser Alexander Fleming – descoperitorul penicilinei”.
De-a lungul tuturor acestor ani penicilina a dus o luptă aprigă împotriva meningitei epidemice, scarlatinei şi difteriei, tuberculozei, pneumoniilor catarale şi a altor multe boli. Astăzi penicilina – primul antibiotic – a devenit istorie. Savanţii au descoperit alte zeci de antibiotice: auromicina, streptomicina, sigmomicina, eritromicina, cloromicina şi altele.
Vor trece, însă, ani şi ani, dar despre penicilină se vor scrie încă multe pagini. Căci viaţa antibioticilor continuă…

Ion Cuzuioc
medic și scriitor

Despre Autor

Comenteaza

*