default-logo

File din istoria medicinii:Danilo Samoilovici !

Danilo Samoilovici (1744-1805), medic militar de origine română, savant-umanist, patriot înflăcărat, unul dintre marii epidemiologi ai epocii sale, s-a născut în satul Ivanovka, gubernia Cernigov. Studiile de socurator le face la spitalul Amiralităţii din Sankt-Petersburg. Încorporat în armată, ca medic, a activat în cele două războaie ruso-turce şi a luat parte în luptele de la Hotin, Kaluga, Bender, Brăila, Bucureşti, Giurgiu. A desfăşurat o largă activitate pentru lichidarea ciumei în Herson, Kremenciug, Nikolaev, Bender – 1770, Dubăsari – 1798, fiind apreciat de Rumeanţev, Suvorov, precum şi de populaţia băştinaşă.
De la începutul războiului în armata turcă au bântuit diferite boli contagioase: tifosul, dizenteria, malaria. Pe vremea aceea tifosul exantematic se confunda deseori cu ciuma. După pornirea armatei turceşti din Constantinopol, printre soldaţi s-au observat cazuri de ciumă. Rezmi-Ahmed-Efendi – cel care a însoţit armata turcă în această campanie – presupunea că febrele „cele mai răutăcioase” au pregătit şi declanşat ciuma înaintea trecerii armatei peste Dunăre. Cei care ne-au lăsat cele mai multe mărturii despre ciuma care a bântuit în Moldova şi Valahia în timpul acestei campanii, au fost medicii D. Samoilovici, G. Orreus şi pastorul G. Grat.
Măsurile luate pentru stăvilirea epidemiei de ciumă din ţara Moldovei sunt astfel relatate de Danilo Samoilovici: „Fiecare oraş şi fiecare sat a fost împărţit în sectoare, fiecare având un „căpitan de ciumă”. În locul doctorilor, foarte puţini la număr, el trebuia să-i viziteze pe bolnavi şi să le dea diferite medicamente. Celor sănătoşi „căpitanul de ciumă” le împărţea, în scop profilactic, nişte amulete. El dădea ordin ca cei bolnavi să fie scoşi din casele lor şi transportaţi cu toată averea în afara oraşului. Casele infectate erau marcate cu semne distinctive. Morţii erau înhumaţi de către persoane speciale. Cei lecuiţi de ciumă trebuiau să se scalde şi să-şi spele lucrurile în râu”.
După Gustav M. Orreus (1738-1811), ciuma în armata turcească pentru prima dată a apărut la Galaţi, fiind adusă din Constantinopol.
După cuvintele lui Danilo Samoilovici, pentru a feri trupele de o mare nenorocire, comandantul armatei a ordonat generalului Ştoffeli să-şi retragă unităţile sale în garnizoane la Iaşi, unde să se organizeze o carantină strictă şi să izoleze pe cei contagiaţi de ciumă într-un spital din afara oraşului, special destinat în acest scop.
Danilo Samoilovici întotdeauna se deosebea prin observaţiile sale îndrăzneţe. Aflându-se în 1769 în componenţa unităţilor militare printre populaţia Moldovei, a evidenţiat primii bolnavi de ciumă. Pe el îl interesa nu numai cum decurgea boala, ci şi cunoştinţele băştinaşilor despre ea. Locuitorii, de pildă, ştiau, că nu trebuie să se atingă de bolnav. Acest fapt i-a sugerat curatorului ideea despre necesitatea studierii minuţioase cu privire la răspândirea ciumei. Personal elabora noi metode de tratament, dezinfecta hainele, îngrijea bolnavii, le punea comprese, pansamente ş.a. Singur a fost de trei ori bolnav de ciumă în formă bubonă. Lucrările şi activitatea lui Samoilovici erau mai bine cunoscute peste hotare, decât în Rusia ţaristă. El a fost ales membru de onoare a 14 academii în afară de cea a Rusiei.
40 de ani s-a desfăşurat activitatea medicală şi ştiinţifică a lui D. Samoilovici – medic-novator, medic-patriot. Prin fapta sa eroică, cu riscul vieţii în timpul epidemiei de ciumă, el a cucerit decoraţia supremă – dragostea şi recunoştinţa poporului. În floarea vieţii sale i s-a conferit titlul de membru de onoare al colegiului medical, dar uşile Academiei de Știinţe Imperiale din Sankt-Petersburg pentru el aşa şi au rămas închise. Cu anii eforturile şi realizările marelui ciumolog şi fondator al epidemiologiei Danilo Samoilovici au fost apreciate cu recunoştinţă.

Ion Cuzuioc,
medic și scriitor

Despre Autor

Comenteaza

*