default-logo

Finanțarea media din bani publici – unde, cum, de ce

Internetul facilitează oricui o activitate jurnalistică. Oameni obișnuiți acționează în interiorul fenomenului denumit „jurnalism cetățenesc” ca editori, furnizori și intermediari ai informației, lideri de opinie. Toate aceste aspecte se derulează alături de media tradiționale. De ce ar mai finanța guvernele media scrise, audiovizuale sau online în aceste condiții?

Conținut pentru cetățeni

Nu există o rețetă universală pentru felul în care trebuie finanțați de la bugete furnizorii de informații, dar acest lucru se întâmplă oricum, cel puțin parțial, în toate cazurile*. Uneori, alocarea de bani publici pentru media este justificată prin crizele economice și căderea piețelor, deci scăderea dramatică a publicității alocate presei. În ultimul deceniu, însă, creșterea cuantumului informației disponibile a crescut vertiginos, schimbând și obiceiurile consumatorilor de știri. Implicit, acest trend a generat o modificare a felului în care jurnaliștii construiesc și difuzează materialele de presă, antrenând, desigur, și maniera în care editorii decid asupra conținutului media. Din consumator pasiv, publicul a devenit stăpân al conținutului informatic, social media făcându-l „un rege al web-ului”, după cum punctează scriitorul Johnny Ryan. Așadar, care mai este rolul organismelor media publice și ce justificare se mai poate găsi pentru a le finanța de la buget când piața informației este suprasaturată?
Majoritatea posturilor publice primesc procente diferite din banii necesari prin finanțare de la buget. Guvernul Canadei, de pildă, alocă fonduri către „Canadian Broadcasting Corporation” printr-o lege intrată în vigoare din 1991. În Franța, radioul și televiziunea sunt considerate servicii publice chiar dacă sunt furnizate de companii private. Ideea că acestea servesc interesul general mai presus de orice este atât de înrădăcinată, încât în momentul când Guvernul a anunțat o scădere a finanțării, în 2015, radioul public a tăcut timp de 28 de zile, în semn de protest. 7% din finanțare vine din bani publici. În cazul Germaniei, în 1954, televiziunea publică germană primea misiunea de „a distra, a informa și a lumina cetățenii”, notează „The Guardian”. Încrederea de care se bucură posturile publice este relevată de cifre: posturile „ZDF” și „Das Erste” au cea mai mare audiență (13%) în comparație cu cele mai importante posturi private, cu circa 9%. Veniturile din taxe și alte surse fac din bugetul posturilor publice germane unul dintre cele mai mari din lume. În Olanda, legea cere postului național „NOS” să furnizeze conținut din patru domenii: informație, cultură, educație și entertainment. Din anul 2000, taxa a fost abolită, iar postul este finanțat integral de la buget.

Independență și încredere

În condițiile în care emițătorii publici se adresează cetățenilor (spre deosebire de privați, care sunt direcțonați spre dimensiunea de consumator), finanțarea media poate merge pe direcția conținutului de o anume calitate, precum și pe accentul pe temele așa-zis neprofitabile. Pe scurt, prin bani de la buget se poate asigura menținerea unui standard de calitate a emisiunilor, care să se evidențieze în plaja imensă a știrilor care abundă pe toate canalele; mai departe, acest tip de finanțare permite includerea în conținutul general a culturii, dezbaterii specializate, chiar a civismului, în general a acelor tipuri de conținut care nu sunt susținute de publicitate, deci nu intră sub incidența influenței acesteia.
Un raport al Departamentului Media, Cultură și Comunicații din cadrul Universității New York, care a luat în considerare modelele de finanțare publică din Belgia, Danemarca, Finlanda, Franța, Germania, Irlanda, Olanda, Japonia, Noua Zeelandă, Suedia, Norvegia și Marea Britanie a relevat concluzii cel puțin interesante: emisiunile prezentate de posturile publice sunt considerate de o mai bună calitate; în state europene ca Danemarca, Finlanda sau Marea Britanie se afirmă că emițătorii susținuți din bani publici oferă o informare mai bună, mai completă și le ridică cetățenilor standardul de consum a informației; posturile publice se bucură de cel mai înalt grad de încredere; prin finanțarea de la buget se asigură independența acestor furnizori față de alternanțele la guvernare, mai exact este ținut la distanță amestecul politicului în conținutul editorial; siguranța financiară face emițătorii publici să fie în primele rânduri în cadrul tranziției către internet, cu unii dintre ei chiar pionieri în materie, cum este cazul „BBC”; și unele publicații beneficiază de finanțări bugetare pentru menținerea diversității abordării și calității înalte a conținutului (Belgia, Finlanda, Franța, Olanda, Norvegia, Suedia).

Daniela Gîfu
(Revista „UZP”, nr. 6)

*„Publicly Funding Journalism in an Age when Everyone is a journalist” (Amanda Oye, Universitatea York)

Despre Autor