default-logo

HAI-HUI PRIN ARDEAL. Cluj-Napoca

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dacă tot s-au liberalizat zborurile pe plaiurile mioritice, mi-am luat ardeleanca și două nepoate în weekend spre Ardeal. De mult timp voiam să ajung prin anumite locuri din țară. În ultimii zece ani, e mult mai ușor și chiar mai ieftin, să ajungi în orice colț din U.E., dar în România, din cauza monopolului TAROM nu ai cum să-ți împlinești asfel de gânduri. Nu mai vorbesc de mers cu trenul (CFR) pe distanțe mari. Horror !
Eram elev la liceu. Vacanțele le faceam la Chițoc. Drumul de costișă ce duce la Vaslui are vreo 7 kilometri, ușor de parcurs. La întors, e mai dificil, având de urcat pieptiș un deal. Le spuneam celor cu care eram, că voi face un tunel, când voi fi mare. La fel, visam ca legătura între orașe să se facă printr-o rețea de elicoptere. Nu știu ce era în capul meu ! Cred că era efectul lecturilor copilăriei. Trecut-au anii ! Tunelul nu s-a făcut nici în ziua de azi, însă un drum betonat există. Exact până la intrarea în sat ! De-ale tranziției ! Nici rețeaua de elicoptere nu există.
Noroc că s-a acceptat, în sfârșit, concurența în transportul aerian și în țărișoara noastră ! Așa că rezerv bilete la o companie privată, cazarea pe Booking.com și în ziua plecării atacăm tuspatru Otopeniul.
De la ultima ieșire (Portugalia, unde sunt dator cu ultimul episod), controalele s-au înăsprit. Trec prin portal fără să fiu descălțat și, după un duty free mic-mic, urcăm la bordul Boiengului 737. N-aveai unde arunca un ac ! Și, totuși, o madam …escu e de negăsit ! În sfârșit apare. Se reface numerotarea, răsuflăm ușurați și liber la decolare !
Nu urcăm bine spre albastru infinit și se anunță aterizarea. Abia putem îngurgita sandwich-ul și paharul cu chimicale oferite de companie la bord. Chimicalele erau opționale, putând alege un pahar cu apă plată.
Luăm taxiul, direcția gară, pentru a achiziționarea biletelor de tren pentru următoarele etape. Lăsăm bagajele și începem ziua turistică. Auzisem multe lucruri despre orașul de la poalele Feleacului.
Acum venea confirmarea. Și la bune și la rele !

Ridic mâna în semn de omagiu spre Avram Iancu (1993, sculptor Ilie Berindei) urcat, cu sprijinul Caritasului (după cum îmi șoptește un localnic), pe un piedestal înalt flancat de masive tulnicărese. Totul amplasat într-o fântână ! Deși contestat, ansamblul statuar mi-a plăcut sau mai bine zis m-am obișnuit cu el după ce am traversat piața de mai multe ori în timpul șederii la Cluj. Napoca.
Piața arată în stil european, totul a fost bine gândit de arhitecți, care au protejat orașul de invazia construcțiilor în stil contemporan. De import.

Am văzut piste pentru biciclete. Mai puțin, bicicliști !
La fel ca la București, unde tam-tam-ul pe această temă este la cote înalte.
Până la următorul obiectiv, fac poze pe bd. Eroilor, inclusiv cu Lupa Capitolina, dăruită în anul 1921 de Roma. Să nu uităm, Clujul este menționat de Claudius Ptolemeu cu numele Napuca. Cea dintâi atestare a Napocii romane constă dintr-o bornă militară din prin anii 107–108. Devine așezare urbană (civitas) în timpul împăratului Hadrian, în anul 124 d. Hr., sub numele de Municipium Aelium Hadrianum Napoca. Ajunsă capitală a provinciei, Napoca este ridicată la rangul de colonia, fiind denumită Colonia Aurelia Napoca, privilegiu acordat de Marc Aureliu sau de Commodus. O platformă cu vestigii romane se găsește în Piața Unirii, locul castrului roman.
În aceeași piață, se află și impozanta Biserică Sfântul Mihail (1390). De-a lungul timpului, lăcașul a fost biserică luterană, apoi calvinistă, unitariană și în prezent romano-catolică, ca urmare a Contrareformei. În biserică a fost botezat Matei Corvin (1443-1490), ultimul mare rege al Ungariei. De origine română. Pe laterala stângă a bisericii se află grupul statuar dedicat bravului domnitor. În aceeași catedrală, au fost investiți importanți principi ai Transilvaniei Gabriel Bethlen, Sigismund Rákoczi, Sigismund Báthory și Gabriel Báthory.
Pe cele patru laturi ale Pieței Unirii sunt case şi palate (neo)renascentiste, baroce şi eclectice, cum ar fi Palatul Banffi (Muzeul de Artă) şi fostul Continental. Monumentul Memorandiștilor a fost ridicat în anul 1994.
Văd și grupul statuar închinat eroilor-martiri ai Revoluţiei de la 1989, uciși în aceast loc. De contrarevoluționari.

Continuare…

Sergiu Gabureac

Despre Autor

Articole asemanatoare

Comenteaza

*