default-logo

În România există două sate în care nu poți ajunge decât… urcând pe abrupte scări de lemn. Inelețul și Scărișoara sunt printre cele mai izolate sate din țară!

Pe Valea Cernei se află două sate, numite Scărișoara și Ineleț, care sunt, în mod sigur, printre cele mai greu accesibile localități ale României. Cele două sate pitorești țin de comuna Cornereva (Caraş-Severin). Localitățile urbane aflate la cea mai mică distanță de Ineleț și Scărișoara sunt Băile Herculane și Baia de Aramă.

Numele satului Scărișoara este bine ales: ai mult de urcat, pe trepte de lemn. Inelețul și Scărișoara nu sunt sate pentru cei ce au frică de înălțime. Ca să ajungi la Ineleț trebuie să urci mai multe scări, prinse temeinic în stânca de calcar. Dacă ar fi puse cap la cap, ele ar ajunge la o sută de metri.

După ce termini de urcat scările, ai de parcurs cărări șerpuitoare, coaste abrupte. Sunt sate în care se trăiește ca în străvechime, ale căror drumuri n-au fost călcate niciodată de roată de mașină. Acolo, la o mie de metri înălțime, timpul nu este la fel de grăbit ca în București, Cluj sau Constanța.
Dată fiind dorința de confort a omului modern – fie el sătean sau orășean, oricine poate bănui că în Ineleț și Scărișoara n-au mai rămas prea mulți locuitori. Sunt doar câteva zeci de săteni. Oamenii locului se îndeletnicesc cu agricultura și creșterea animalelor.

Fie că este vorba despre polițist, învățătoare, de preot sau de poștaș, toți aceștia trebuie să urce scările abrupte. Învățătoarea trebuie s-o facă cel mai des, pentru a se prezenta la școala în care se folosește energia electrică produsă la fața locului, de către panourile solare.
Cine nu dorește sau nu poate urca pe scări, trebuie să urmeze ruta ocolitoare, adică o potecă de peste 10 kilometri. Poteca este folosită pentru transportarea obiectelor grele, voluminoase, cu ajutorul cailor. Scările, de pe care nu-i prea bine să privești în jos, sunt folosite inclusiv de către femeile însărcinate. E de presupus că multe dintre femeile din Scărișoara sau Ineleț și-au adus pe lume pruncii în propriile case, mai ales în sezonul hibernal. De altfel, în iernile grele, satul nu mai are legături terestre cu așezările din vecinătate.
Scările datează din anii ′70. Ajuns la Ineleț, ai să constați că timpul trece altfel, fără grabă. Nici banilor nu li se atribuie aceeași valoare precum jos, „în lumea dezlănțuită”. Oamenii își produc singuri o bună parte dintre cele necesare – mai ales hrana și coboară mai rar la oraș, neavând nevoie de bani în viața de zi cu zi.

La Ineleț sunt cetățeni care nu și-au mai părăsit satul de un deceniu. Așadar, cine vrea să scape de facturi, rate și o bună parte dintre griji, dar nu se teme de izolare și nu-i dependent de facilitățile urbane și tehnologie, se poate retrage la Ineleț sau Scărișoara.
Oamenii locului sunt, se spune, aproape de Dumnezeu și, în mod evident, sunt destul de departe de lume și grijile sale obișnuite. Oare din ce imemoriale vremuri datează aceste așezări agățate de Munții Cernei?

Istoricul roman Annaeus Florus (70-145 e.n) spunea, cândva, că „dacii viețuiesc nedeslipiți de munții lor”. Așa cum viețuiesc și sătenii din Ineleț și Scărișoara!

Autor: Tomi Tohaneanu

cunoastelumea.ro

Despre Autor

Articole asemanatoare

Comenteaza

*