default-logo

IN MEMORIAM MARIAN TEODORESCU

IMG_6100Asistăm neputincioşi la stingerea unei generaţii de oameni capabili, care şi-au croit destinul prin muncă, perseverenţă, cinste şi inteligenţă. Şi ziaristul Marian Teodorescu, pe care l-am condus de curând pe ultimul drum, a fost unul dintre aceştia. Marian Teodorescu a fost colegul şi prietenul nostru, pentru că din dimineaţa zilei de 12 iulie el nu mai este. A trecut în nefiinţă.
A venit, ca mulţi dintre noi, de unde s-a născut eternitatea; el, din satul Buzeşti, de pe undeva din câmpia teleormăneană. Acolo, la lumina lămpii cu gaz, a învăţat să descopere înţelesul slovelor. Încă nu mergea la şcoală când un unchi la care stătea, îi citea în fiecare seară noutăţi din ziarul Universul. Aşa a fost atras de fascinanta lume a ziaristicii cu întâmplări, ştiri şi evenimente minunate prin prospeţimea dată de efemeritatea lor. Acolo a făcut şcoala serală gazetărească.
A debutat la vârsta de treisprezece (!) ani în gazeta Teleormanul liber din 24 iulie 1949 care i-a publicat compunerea „Cum muncesc tinerii de la G.A.S. „Elena Pavel” din Mavrodin”. Meandrele vieţii l-au ţinut însă o vreme departe de ziaristică până la prima ocazie ce i s-a oferit prin mărinimia marelui meşter în ale jurnalisticii, eminentul poet Adrian Păunescu, care l-a acceptat printre colaboratorii revistei Flacăra. Aici îl are ca mentor pe redactorul –şef adjunct Niculaie Arsenie, de care îl va lega o prietenie durabilă. Astfel revine la dragostea dintâi cu articolul Caruselul sticlelor, publicat în nr. 24/3 iunie 1983. Şi acest nobil blazon, Flacăra, îi va deschide porţile altor ziare şi reviste.
Cu timpul Marian Teodorescu devine o prezenţă permanentă în publicistică. Trece cu uşurinţă de la eseu la evocare, de la interviu la reportaj şi abordează o tematică variată, de la probleme sociale la demagogia politicienilor, de la cronică de carte la prezentarea unor manifestări culturale. Pentru valoarea lor, unele articole i-au fost publicate în reviste de breaslă precum Luceafărul de dimineaţă a Uniunii Scriitorilor, Cronica timpului a Uniunii Ziariştilor Profesionişti şi revista de cultură pentru bucovinenii de pretutindeni Mesagerul Bucovinean. În toamna vieţii şi-a numărat şi el bobocii şi din cele câteva sute de articole publicate până atunci în douăzeci şi două de ziare şi reviste, le-a adunat pe cele mai reprezentative în volumul La convergenţa a două lumi, apărut în 2012 la editura „Agerpress”. În prefaţa la volum reputatul ziarist Octavian Ştireanu evidenţiază principalele calităţi ale jurnalisticii lui Marian Teodorescu: autenticitatea scriiturii, firescul observaţiilor şi, datorită faptului că subiectele alese de el sunt desprinse din viaţă, naturaleţea mărturisirilor.
Odată cu statornicirea în publicistică, colegul nostru se simte încorsetat de cadrul limitat al articolului de ziar şi începe să cocheteze cu proza. Prima încercare reuşită este romanul de tip “policier” Buchetul de garoafe, premiat la un concurs de proză scurtă. Succesul îi dă curaj şi împreună cu Mihai Geleleţu, fostul său profesor de limba română din liceu, scoate în anul 2008 studiul de amploare 101 muzee şi case memoriale, apreciat de academicianului Eugen Simion prin Prefaţa cu care îl onorează.
Consacrarea ca prozator i-o va aduce însă cartea de memorialistică Liber de voie prin Europa, pe care academicianul Victor Crăciun o consideră în Prefaţă drept un expresiv eseu despre viaţă, dragostea de cunoaştere, bucuria de a-ţi construi o personalitate formată multiplu, în acord cu ambianţa unui sfârşit de veac predominat de măceluri şi dezastre peste care au rămas însă înfăptuirile ştiinţifice şi artistice care au deschis calea Mileniului III.” Abordând-o în Postfaţă dintr-o altă perspectivă, subsemnatul am perceput-o şi ca pe un veritabil studiu de istorie, artă şi cultură, născut dintr-o documentare riguroasă, şi din dorinţa de a ne face părtaşi la trăirile şi emoţiile sale artistice în faţa inegalabilelor vestigii istorice şi monumente de artă întâlnite în cale.
Dar adevăratele valenţe de scriitor, înzestrat cu talent literar şi cu o debordantă imaginaţie artistică, vor fi date de romanul Câmpia în vreme de ceaţă, apărut cu trei ani în urmă. Cartea a fost remarcată de cei care au avut norocul să o citească. Astfel, în Ziarişti on line analistul Aurel Rogojan o numeşte carte de referinţă asupra unei epoci istorice inspirat definită de titlu, iar pe autor, risipitorul de ceaţă. Prof. univ. dr. Ieronim Muntean, directorul revistei Gând românesc din Alba Iulia, îi dedică o cronică pertinentă, considerând-o carte scrisă cu har, despre o lume care-şi joacă destinul hărăzit, fără a se putea împotrivi marelui regizor care i-a dictat rostul existenţei, cu ideile şi sentimentele sale.
Iar poetul Ion Brad, într-un articol publicat în Bucureştiul Literar şi Artistic din august 2015, observă că prin tematica abordată, Marian Teodorescu se situează în succesiunea marilor prozatori ai Teleormanului – Zaharia Stancu, Marin Preda şi Dumitru Popescu, poziţie care îl onorează dar îl şi obligă. Şi constată cu satisfacţie că a cunoscut în Marian Teodorescu încă un scriitor veritabil şi un pictor realist al Câmpiei Române, un judecător sincer şi cinstit al epocii în care s-a format, ca aproape noi toţi, care-i mai supravieţuim.
Într-adevăr, prin tot ce a scris, Marian Teodorescu s-a dovedit a fi nu numai un jurnalist obiectiv, capabil să consemneze fapte de viaţă. El a fost şi un talentat scriitor, înzestrat cu imaginaţie creatoare, cu forţa de a plăsmui personaje – adevărate chipuri umane şi de a le urmări în momente cheie ale existenţei lor.
Trecerea în nefiinţă a lui Marian Teodorescu reprezintă o pierdere nu numai pentru presa, ci şi pentru literature română.

Mihai Maxim

Despre Autor

Articole asemanatoare