default-logo

ÎN PANTEONUL NAŢIUNII NOASTRE

În anul 2017 Filiala Bucureşti a Societăţii/ Cultural- Patriotice Avram Iancu din România şi-a continuat activitatea.
În acord cu preocuparea constantă a membrilor Filialei pentru cultivarea valorilor naţionale, istorice, morale, culturale, civice şi patriotice ale neamului românesc de pretutindeni, în ziua de 11 februarie 2017, la biserica ortodoxă Parcul Ghencea din Bucureşti s-a desfăşurat o ceremonie religioasă solemnă dedicată lui Nicolae Bălcescu şi Iuliu Maniu, personalităţi tutelare în panteonul naţiunii noastre.
Nicolae Bălcescu şi Iuliu Maniu au trăit în timpuri diferite. Au acţionat în mod diferit pe plan politic şi civic. Rezultatele acţiunilor în care s-au angajat au fost diferite.
Îi uneşte însă, peste timp, fermitatea convingerilor civice şi morale. Îi uneşte patriotismul lor exemplar şi, mai ales, modul cum înţelegeau să se dăruiască în acţiuni politice care urmăreau libertatea şi unitatea românilor. Destinele lor au fost eroice şi tragice. Ei au devenit simboluri sublime ale românilor.
De la Nicolae Bălcescu ne-au rămas scrieri ştiinţifice fundamentale precum Puterea armată şi arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei până acum (1844), Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor (1845), Despre starea soţială a muncitorilor plugari în Principatele Române în deosebite timpuri (1846), lucrare pe care a reluat-o şi amplificat-o în Question économique des Principautés Danubiennes (1850), Mişcarea românilor din Ardeal la 1848 (1851).
În aceste lucrări Nicolae Bălcescu s-a manifestat ca strălucit istoric, economist, sociolog şi gânditor politic.
A fost fruntaş şi ideolog al revoluţiei române de la 1848. În această calitate a avut misiunea de înaltă răspundere de ministru de externe al guvernului revoluţionar de la Bucureşti.
Opera sa principală Românii supt Mihai Vodă Viteazul, publicată postum de Alexandru Odobescu în 1878 şi elogiată de Mihai Eminescu, l-a impus definitiv în galeria marilor istorici ai naţiunii române.
Iuliu Maniu a fost unul dintre cei mai importanţi oameni politici din istoria românilor. A fost avocat, descendent dintr-o familie de nobili români din judeţul Sălaj, strănepot pe linie paternă al marelui om politic şi filozof Simion Bărnuţiu, vicepreşedinte al Adunării Naţionale de pe Câmpia Libertăţii de lângă Blaj, la 3-5 mai 1848, când zecile de mii de participanţi au strigat într-un glas ”noi vrem să ne unim cu Ţara Românească”.
Iuliu Maniu a militat pentru unirea Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu Patria Mamă România. A fost un participant activ la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia în ziua sfântă de 1 Decembrie 1918.
După Marea Unire a fost preşedinte al Partidului Naţional Român în perioada 9 august 1919 – 10 octombrie 1926.
Ulterior a fost preşedinte al Partidului Naţional Ţărănesc în perioadele 10 octombrie 1926 – 6 mai 1933 şi 23 noiembrie 1937 – 29 iulie 1947.
A fost preşedinte al Consiliului de Miniştri al României între 10 noiembrie 1928 – 7 iunie 1930; 13 iunie – 8 octombrie 1930; 20 octombrie 1932 – 12 ianuarie 1933.
La 80 de ani a fost arestat de agenţii Kominternului în România şi condamnat prin sentinţa din 11 noiembrie 1947 la temniţă grea pe viaţă. Aceşti agenţi nu erau români şi nici creştini. Erau însă spioni fără milă, fără ţară şi fără Dumnezeu.
Iuliu Maniu a murit la 5 februarie 1953 în penitenciarul din Sighetul Marmaţiei. A fost înmormântat în groapa comună a penitenciarului. Locul său în groapa comună a râmas până azi necunoscut.
Iuliu Maniu a fost un om politic de talie europeană, un mare naţionalist şi un patriot de o înaltă ţinută morală. El este un erou şi un martir al cauzei româneşti Aşa a fost prezentat de Mihail Diaconescu în romanul Sacrificiul, o evocare epică şi simbolică a Marii Uniri a românilor în anul 1918.
Pentru acest motiv, exemplare din ediţia a treia a romanului Sacrificiul au fost oferite preotului paroh Ştefan Stanciu şi unor participanţi la actul comemorativ.
Până acum, romancierul Mihail Diaconescu este singurul scriitor care a făcut din Iuliu Maniu un erou literar exemplar într-o creaţie cu caracter simbolic şi epopeic.
Comemorarea celor două mari personalităţi nu este primul eveniment organizat de Filiala noastră şi desfăşurat la biserica Parcul Ghencea, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil.
Preotul paroh Ştefan Stanciu, erudit teolog, un model de dăruire nu numai în activitatea spirituală şi pastorală prin asigurarea serviciului religios, ci şi prin iniţierea şi desfăşurarea unor susţinute activităţi caritabile, ne-a primit şi de această dată cu mare bucurie.
După oficierea parastasului, părintele paroh Ştefan Stanciu a adresat emoţionante cuvinte de învăţătură celor prezenţi, insistând asupra destinului eroic şi tragic al celor două mari personalităţi din istoria românilor.
Membrii Filialei noastre prezenţi la parastas precum şi invitaţii au continuat întâlnirea în trapeza bisericii.
Domnul prof. univ. dr. Ioan Condor, preşedintele Filialei Bucureşti a Asociaţiei noastre, s-a referit la activitatea politică a lui Nicolae Bălcescu şi a lui Iuliu Maniu, insistând asupra locului pe care aceşti mari români îl ocupă în istoria neamului nostru.
În cuvântul său, domnul Florian Laurenţiu Stoica, preşedintele Fundaţiei literar- istorice Stoika, a dat citire listei celor care au fost duşi împreună cu Iuliu Maniu la închisoarea din Aiud.
Printre ei s-a aflat şi strămoşul său, Ştefan Stoika (Grigore), fratele bunicului patern, personalitate ilustră a aristocraţiei româneşti, deţinut politic, care a murit în închisoare după doi ani.
Au luat cuvântul, de asemenea, comandor (r) Gheorghe Vartic, eminent istoric militar, iar din partea Fundaţiei literar.-istorice Stoika poeta Doina Bârcă.
Vorbind despre patriotismul luminat şi valorile morale ale celor două mari personalităţi comemorate, autoarea acestor rânduri a amintit, între altele, de afirmaţia lui Nicolae Bălcescu, cel care a spus că ”nu ţara este a noastră, noi suntem ai ţării.”
Emoţionantele manifestări organizate de membrii Societăţii cultural- patriotice Avram Iancu în capitală şi în diverse oraşe ale ţării sunt expresia interesului profund şi constant pe care românii de pretutindeni îl au pentru trecutul nostru istoric şi, în special, pentru nemuritoarele valori naţionale, patriotice, morale şi civice pe care acesta l-a impus. Sunt manifestări necesare.
Suntem datori să cunoaştem trecutul nostru istoric şi, în special, acţiunile eroice ale celor care şi-au dăruit viaţa în serviciul naţiunii române.
Valorile nemuritoare pentru care ei au trăit şi s-au jertfit ne luminează viaţa şi acţiunile în care ne implicăm cu toată puterea sufletească de care suntem capabili.

CORINA VLAD DIACONESCU 

Despre Autor