default-logo

Ion Iancu Vale și CLIMATELE (sale) LITERARE

Poetul și jurnalistul Ion Iancu Vale (n. 1951) a fost, pe rând, strungar, muncitor forestier, fotograf, geolog, pentru ca, după 1990, să se dedice exclusiv scrisului profesionist, dar şi jurnalismului de investigaţie, colaborând cu răsunătoare anchete, dar şi cu articole de atitudine, veritabile pamflete sociale izvorâte dintr-un neostenit simţ al dreptăţii, la publicaţii „de nişă”, azi dispărute (unele!), precum „Legea lui Ţepeş” (1994), „Oglinda”, „Jurnalul de Târgovişte” şi „Jurnalul de Dâmboviţa” (1993-1996), „Realitatea dâmboviţeană” (1996-1999), sfârşind a-şi înfiinţa şi conduce propriile publicaţii, „Bună dimineaţa, România” (Sibiu, 1999), „Obiectiv de Dâmboviţa” (Târgovişte, 1999-2002), „Informaţia Zarandului” (Ineu, 2000-2002), apoi revista de cultură „Singur” (nr. 1-9, Bucureşti, 2001-2002) şi săptămânalul „naţional” de investigaţie „Justiţiarul” (2002-2006), toate girate în calitate de redactor şef.
Distins cu premiul Pamfil Şeicaru pentru literatură, în 2008, dar şi cu Premiul de excelenţă al UZP din România (2011), Ion Iancu Vale este preşedinte al Filialei Târgovişte a Ligii Scriitorilor Români şi membru al Societăţii Scriitorilor Târgovişteni.
Cu totul, „Climate literare” este un magazin literar modern, viu şi alert, aşa cum numai în presa românească de la Tel Aviv mai întâlneşti. Ion Iancu Vale este un om pentru care condiţia de poet şi de jurnalist este similară cu aceea de sacrificat pentru adevăr şi care, dacă n-ar scrie, ar face, cu siguranţă, implozie. Unii scriu din plăcere, din nevoie, dintr-un hobby. Sunt motivaţii minore, efemere. Adevăratul scriitor este legat printr-un cordon ombilical de carte, pagina de ziar, de aceea scrisul său de neodihnă şi alertă este risipire şi pierdere de sine, este un dat transfigurat de patimă.
Prezent, recent, la Festivalul internațional de poezie Mihai Eminescu, ediția a XXVII-a, de la Turnu Severin (ianuarie 2017), l-am provocat pe Ion Iancu Vale la câteva confesiuni: „Momentul când am început această  «aventură» i-aş zice, respectiv luna mai 2007, a fost favorabil, căci pe atunci lumea încă mai citea presă, inclusiv reviste literare. Tentaţiile culturale erau mai mici, la fel şi pasiunile publice. Am plecat la drum, vă închipuiţi, fără niciun ban, doar cu entuziasm şi bune intenţii şi fără să-mi imaginez prea bine ce va urma. Mi-am zis – într-o zi, gata, fac o revistă – şi am pornit s-o editez… Cel mai important a fost pentru început titlul. I-am zis Climate, inspirat desigur de romanul lui André Maurois, dar am avut în vedere şi un anumit tip de relaţii culturale pe care le-am asimilat unor «climate». Acum, după 10 ani de apariţie, constat că revista a devenit mai degrabă un «almanah» cultural, un magazin literar, «un pui mai mic» al vechii România Literară. Primele numere le-am construit împreună cu Sebastian Drăgan, jurnalist și poet de excepție, și cu Mircea Cotârță-Râbinschi. Au urmat, în continuare, perioade grele de asocieri și rupturi, de frondă și umilință, de agonie și extaz, încercându-se adesea ori să fiu asimilat, ori desființat, principala problemă, dincolo de răutate și invidie, fiind cea financiară. Dar, ca un nativ în zodia Taurului ce sunt, nu am cedat. Un moment providențial în viața revistei a fost implicarea morală și materială a prof. Dr. Gheorghe Valerică Cimpoca, care s-a dedicat, și dânsul, trup și suflet acestei «lucrări». Cred cu tărie în ideea de jurnalist şi, indirect, de scriitor independent. Pe măsură ce revista a prins, am încercat să-mi consolidez acest statut. Public scriitori locali, dar şi din ţară. Ca editor, sunt deschis la orice ofertă, dar ca redactor-şef, citesc cu inima. Eu nu mi-am pierdut încrederea în ideea de a atrage şi valorifica efortul scriitorilor independenţi. Pentru viitorul apropiat, intenţionăm, eu și Colegiul director al revistei, să edităm o Antologie cu cele mai reprezentative texte ale colegilor colaboratori. De asemenea, proiectăm o întâlnire literară. Va fi, sperăm, nu doar o sărbătoare a noastră, ci a tuturor celor ce cred în noi. Sunt convins că ne vor fi aproape şi românii din afara României, ţara profundă, cum i se mai spune, căci Climate literare, până la urmă, nu e doar a mea, ci și a cititorilor și colaboratorilor ei, deopotrivă”.

Marian NENCESCU
(Revista UZP, nr. 6)

Despre Autor

Comenteaza

*