default-logo

Jurnalismul tradițional și internetul

Adaugat pe 14 Apr 2017
De :
Comentarii oprite

Îmi permit să susţin că radicalul Dmitri Pisarev, scriitor, jurnalist și critic social rus, are o abordare provocatoare atunci când admite că părerea fermă despre un lucru exprimată de cineva este rezultatul unei judecăţi desfăşurate în permanenţă. „Convingerile nu se pot împrumuta, nici cumpăra”, pentru că rişti să nu fii credibil în faţa cititorului, privitorului sau ascultătorului.
În general, în presa noastră „se poartă” părerea altora, care, la rându-le, împrumută fără reţinere de pe internet aşa-zisele „dovezi” de la persoane ajunse pe diferite paliere ale societății, de multe situați pe-acolo întâmplător. „Vedetele de serviciu” moderează emisiuni televizate, decise să arate că sunt jurnaliști veritabili, că vorbesc pe… surse, cu toate că exprimă convingeri împrumutate, respectiv idei care nu sunt rezultat al unui îndelung şi fertil proces de reflecţie bazat pe documentare și analiză profundă a subiectului de presă. În acest caz, trebuie să fiţi de acord cu faptul că este discutabilă așa-zisa „originalitate” a unor articole sau emisiuni radio-tv, producții media care nu au nicio legătură cu existenţa vreunei urme de convingere proprie, ancorată în fapte și dovezi indubitabile. De cele mai multe ori sunt livrate „creații” jurnalistice luate cu împrumut (nedeclarat…) din platformele online, fără nicio rezervă, adaptate la nevoile personale, ambalate în fraze pompoase, lipsite de conţinut şi, sincer, previzibile, dacă facem exercițiul să le raportăm la acele interese promovate de gazetarul cu păreri „proprii”. Folosirea sintagmei „convingerea mea” este falsă şi indigerabilă, pentru simplul motiv că îi lipseşte argumentaţia logică, probațiunea.
Sunt îndreptățit să afirm că mulți realizatori de emisiuni tv, de exemplu, autodeclarați jurnaliști „pur sânge”, nu au convingeri personale, ci doar motive, pretexte. Vă imaginaţi de ce natură sunt ele… Apar în faţa interlocutorilor precum gardienii, înarmați cu informații culese din diferirte site-uri, neverificate, pendulând între obsesii şi… competenţe nedovedite. Devin fuduli când nu trebuie şi aroganți când sunt puși să argumenteze învinuirile adresate partenerilor de dialog. Convingerile lor nu au niciun pilon înfipt în valoare, în faptele reale, vreo conexiune cu actul documentării în teren, ci doar practici blamabile, din care jurnalismul are doar de pierdut. Nu pledez pentru întoarcerea în vremea reputatului reporter Bunea Fox. Poate că a trecut timpul creionului și blocnotes-ului (poate…). Era internetului are valențele ei. Totuși, există însă reguli valabile și astăzi, cum sunt observația, intervievatul, constatarea și încrucișarea susrselor, adică necesarul mijloacelor pentru obținerea de informații credibile pentru cititor. Prin folosirea excesivă a internetului, ziaristul a devenit în era digitală un specialist în informații, un documentarist. Părerea autorizată artificial este construită într-un laborator informațional, într-un mediu static, structurat pe date, cifre și convingeri maximalizate fără amprentă jurnalistică la modul tradițional. Contactul direct cu terenul, cu subiecții considerați sursă, lipsește din obiceiul gazetarului de astăzi. El se pliază la o piață online complexă de informații și idei, pe care le livrează rapid publicului, cu credința că răspunde unei nevoi sociale. Rolul de verificator îi revine acum… cititorului, prin audiența ziarului sau emisiunii audio-video, fapt ce slăbește percepția publicului față de calitatea și funcția jurnalistului în societate.
Desigur, internetul are avantajele lui, nu contest importanța și rolul în evoluția mass-media în noua era tehnologică. A intrat în practica jurnalistică pe ușa din față, atenuând însă dependența ziaristului de orice caracteristici legate de intelocutori, lucruri sau fenomene trăite și văzute. Nu pot exista convingeri obiective la redactori atunci când există conținut livrat mot a mot de pe internet. Prin folosirea excesivă a acestui flux liniar de informații prezent în noul mediu, jurnalismul tradițional intră într-un proces de diluare în arhitectua actului de creație, imposibil de individualizat, când vine vorba despre autor, în versiunea tipărită. Rolul jurnalistic de probare și cel editorial oferă cea mai mare credibilitate jurnalistului, element la care ar trebui să se gândească mai mult tinerii gazetari, care împrumută convingeri de pe internet și care ar trebui să stea față în față cu oamenii despre care scriu…

Eliade Bălan
(Revista „UZP”, nr. 6)

Despre Autor

Articole asemanatoare