default-logo

Marele om de știință român Sorin Sonea ne-a părăsit pentru totdeauna

La 1 ianuarie 2017, doctorul, profesor universitar emerit, membru al Academiei Naționale a Canadei (Société Royale du Canada) Sorin Sonea a încetat din viață.
Acum 60 de ani, în luna octombrie 1946, un avion francez, fost bombardier, ce venise să alimenteze Ambasada Franței de la București, părăsea România cu 12 persoane la bord. Între acestea se aflau și doctorul Sorin Sonea cu soția, Rodica Vlad. Era un zbor care, într-o vreme normală, n-ar fi trebuit să aibă nicio semnificație. În 1946, însă, când comuniștii sprijiniți de tancurile sovietice acaparau puterea în România, un drum spre lumea liberă avea importanța unui destin. Și într-adevăr, tânărul doctor, părăsind țara, se îndrepta către un viitor, atunci, nebănuit.
Sorin Sonea s-a născut la Cluj, în 14 martie 1920. Este descendent dintr-o familie de grăniceri, țărani liberi, din zona Bistrița – Năsăud. Bunicul său făcuse liceul și teologia la Blaj și a fost protopop în comuna Răteag, de lângă orașul Dej. Iar tatăl, absolvent al Academiei Comerciale, făcând carieră în comerț, a fost obligat să domicilieze în mai multe localități din țară. Soția, Rodica Vlad, este originară din Poiana Sibiului.
Destinul doctorului Sorin Sonea, ce făcea parte dintre cele 12 persoane selectate de Ambasada Franței spre a fi scoase din țară se țesuse încă din perioada interbelică, când era elev la liceul din Cluj. După Primul Război Mondial, Franța, conform unei înțelegeri cu statul român, a trimis profesori care să predea limba franceză în liceele nou înființate, și în special în Transilvania, unde mai înainte limbile străine învățate erau maghiara și germana. Pentru a stimula interesul tinerilor români pentru cultura francofonă și pentru a edifica în timp relații de amiciție durabile cu România, absolvenților de liceu străluciți li se acorda o bursă pentru doi ani de studii în Franța. Selecția acestora se făcea înainte de bacalaureat, între elevii profesorilor francezi, prin susținerea unui test de limbă după subiecte trimise din Paris, ce se deschideau la o anumită dată și oră în toată țara. Lucrările respective erau apoi trimise pentru corectare în Franța. Participanții ce primeau cele mai înalte note erau anunțați de statul francez de primirea acestei burse. Elevul Sorin Sonea câștigase o asemenea bursă în 1938, chiar înainte de începerea războiului. Evenimentele internaționale ce s-au precipitat după această dată într-un ritm alert l-au obligat să-și amâne plecarea până după încheierea ostilităților. Între timp, a urmat Facultatea de Medicină; primii doi ani, 1938-1940, la Cluj și apoi, după refugiu, la București.
La terminarea facultății, în 1944, a fost încorporat în armată ca medic. A făcut campania 1944 – 1945 din apus, până la Brno, în Cehoslovacia, cu Regimentul 10 din cadrul Batalionului 1 infanterie, îngrijind cu multă dăruire soldații răniți. La sfârșitul războiului, întregul batalion a trecut printr-un regim de reeducare comunistă. Timp de o lună, ofițeri sovietici moldoveni din Transnistria și unii ofițeri din Regimentul Tudor Vladimirescu, ajunși pe front fără să fi intrat în luptă, le țineau lecții de marxism-leninism, acțiune care după 1946 urma să fie impusă întregului popor român.

***************

Edificat asupra viitorului României, după ce a fost lăsat la vatră s-a căsătorit și imediat a contactat Ambasada Franței, amintindu-le de bursa câștigată în 1938. În urma demersurilor întreprinse de Ambasada Franceză, a obținut viza de ieșire din țară atât pentru dânsul, cât și pentru soție. Ajuns în Franța, urmează doi ani de studii de perfecționare în medicină cu stagii în spitalele franceze și în laboratoarele de microbiologie medicală ale Institutului Pasteur. În anul 1949 obține o diplomă de medic igienist și o diplomă de medic asistent (étranger) de la Facultatea de Medicină din Paris. Ultima diplomă îi permitea să lucreze ca medic asistent în spitalele din Franța sau ca asistent universitar în facultățile de medicină din străinătate.
În martie 1947, după ce alegerile trucate fuseseră recunoscute de țările occidentale, Ministerul de Externe al României a somat pe toți studenții români ce studiau în țările capitaliste să se întoarcă acasă în timp de trei săptămâni, amenințând nesupușii cu retragerea cetățeniei. Ordinul de repatriere însoțit cu amenințarea de pierdere a cetățeniei a fost adus și la cunoștința guvernului francez. Doctorul Sorin Sonea s-a aflat printre cei care au refuzat să se supună dispoziției guvernului comunist român. Toți cei rămași în Franța s-au trezit peste noapte fără statut juridic și, implicit, săvârșind o infracțiune la legile emigrației. Reprezentanții guvernului francez, fiind la curent cu mașinațiile comuniștilor, i-au convocat simultan pe toți studenții români afectați de decizie. După o jumătate de oră de așteptare, li s-a comunicat că în tot acest timp au fost în stare de arest și că acum guvernul francez îi va pune în legalitate, emițându-le acte de refugiați.
Pe durata celor patru ani de studii, tânărul doctor Sorin Sonea a fost ales președinte al Asociației Studenților Români din Franța. În această funcție l-a cunoscut pe tânărul doctorand Petre Popescu, ce era secretarul Asociației. Cei doi lideri ai studenților români, în timpul acțiunilor de ajutorare, au legat o puternică prietenie, care va dura întreaga lor viață.
În acele timpuri critice pentru cetățenii țărilor europene, Asociația Studenților Români din Franța s-a sprijinit pe solidaritatea manifestată de românii rezidenți sau refugiați și pe atitudinea binevoitoare a guvernului francez. Acțiunile Asociației s-au îndreptat, pe de o parte, spre incitarea studenților ajunși în Franța de a-și continua studiile și, pe de altă parte, către ajutorarea celor lipsiți de resurse materiale pe durata acestora. Asociația Studenților Români condusă de Sorin Sonea și Petre Popescu a fost singura organizație studențească străină care a reușit să își constituie un fond propriu de burse destinate a-i ajuta pe cei ce-și începeau studiile până la primirea unei burse oficiale din partea guvernului francez. Fondul de burse era finanțat din donațiile unor români din Franța și din ajutoarele provenite din țările occidentale pentru organizațiile răsăritene în exil. Un ajutor deosebit l-au primit de la generalul Rădescu, ce reușise să evadeze din România și conducea Consiliul Național Român cu sediul în Franța.
Un alt mare român implicat în ajutorarea studenților refugiați a fost Neagu Djuvara, fost consul român înainte de 1946. Cunoscător al instituțiilor franceze, la solicitarea conducătorilor Asociației Studenților Români el sfătuia și chiar deschidea ușile pentru rezolvarea diferitelor probleme ivite în calea celor ce doreau să studieze. Asociația studențească condusă de dr. Sorin Sonea și Petre Popescu a deschis o „Casă Română” la Biserica Greco-catolică din Paris, unde erau cazați studenții lipsiți de mijloace materiale, și a facilitat primirea burselor franceze pentru studenții care frecventau cursurile. Bursele Asociației Studenților Români”erau folosite la demararea studiilor, înainte de obținerea burselor franceze, și erau transmise noilor înscriși la studii.

**********

În 1950, Canada și-a deschis porțile imigrației pentru muncitorii agricoli și minieri. Până atunci, legea canadiană nu permitea decât imigrarea cetățenilor britanici. Ceilalți nu puteau fi admiși decât cu vize de lucru anuale, cu drept de prelungire. În mod excepțional, puteau profita de aceste contracte doar specialiștii și profesorii. Prin intermediul Consulatului canadian, dr. Sorin Sonea beneficiază de această oportunitate. În 19 mai 1950 debarcă la Halifax, inițial cu viză de vizitator de un an, cu drept de lucru și reînnoire. Spre șansa lui, legea canadiană s-a modificat chiar când era pe vapor, permițând imigrarea europenilor de toate categoriile.
În Canada, imigranții au găsit o societate deschisă și în curs de transformare. Marea criză economică din 1929, ce o afectase în mod deosebit, trecuse de mult. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, industria grea canadiană, solicitată de operațiile militare din Europa, a fost constrânsă să se dezvolte și să se adapteze industriei de război. După terminarea ostilităților, Canada beneficiind de o puternică infrastructură industrială și de toate bogățiile naturale necesare, a cunoscut o dezvoltare și o modernizare rapide și eficiente.
Dr. Sorin Sonea a fost recrutat de la Paris de dr. Armand Frappier, pe atunci directorul Departamentului de microbiologie și imunologie la Universitatea din Montreal, care era în căutarea unui specialist pentru învățământul microbiologiei medicale. În anii aceia, microbiologia medicală era o disciplină nouă, de avangardă. Pregătirea sa profesională excepțională, făcută de-a lungul celor 10 ani de studii în medicină, va găsi aici un teren prielnic de afirmare.
La sosirea în Canada, în 1950, dr. Sorin Sonea a ocupat postul de profesor adjunct la Departamentul de Microbiologie al Facultății de Medicină din cadrul Universității din Montreal. În anul 1955 a fost înaintat la gradul de profesor agregat, iar din anul 1960 a devenit profesor plin. În 1964 a devenit directorul Departamentului de Microbiologie, urmându-i doctorului Armand Frappier.
De-a lungul întregii cariere de profesor, dr. Sorin Sonea s-a dedicat cercetării și n-a încetat să-și îndemne colegii să se angajeze pe această cale. El este autorul a patru cărți și autor sau co-autor la 98 de lucrări publicate legate de studiul bacteriilor patogene și bacteriofage. Cu ajutorul dr. Pierre Couillard, de la Departamentul de Biologie, a pus bazele activității academice în microbiologie, înființând Bacalaureatul secundar în microbiologie, o specialitate care a fost îmbrățișată de cei mai mulți candidați la master și/sau doctorat în cadrul Facultății de Medicină.
Dr. Sorin Sonea a participat încă de la început la dezvoltarea tehnicilor de fluorescență în bacteriologia generală și medicală. În momentul când și-a început activitatea, lumea bacteriologică era descrisă ca o amestecătură anarhică de specii primitive. Prin cercetarea și prin teoriile pe care le-a enunțat în cei douăzeci de ani de studii, această lume este astăzi percepută ca un supra-organism planetar, dotat cu o mare capacitate de comunicare și care controlează mediul de viață vegetal și animal. Pe planeta noastră există un mai mare număr de celule bacteriene decât toate celelalte celule vii, vegetale și animale, la un loc. De exemplu: o picătură de sânge uman numără sub zece mii de celule vii, pe când un gram de pământ fertil conține până la zece miliarde. Rezultatul acestei concepții s-a concretizat în elaborarea unei teorii coerente, unificatoare, asupra lumii bacteriene, bazată pe o solidaritate genetică și pe un ansamblu comun de ADN bacterian. Profesorul universitar dr. Sorin Sonea a demonstrat că bacteriile, contrar ființelor vii, au păstrat între ele de-a lungul celor trei miliarde de ani de evoluție o foarte puternică „solidaritate”. Celulele lor s-au superspecializat progresiv, astfel încât fiecare categorie a devenit incompletă. Și, în unele circumstanțe, pentru a supraviețui, pentru a-și regla problemele cu care sunt confruntate, fac apel la unele molecule de „comunicație” pe care le folosesc în comun, ca pe o bibliotecă, numite genomi, de unde își extrag genele utile pentru a rezista în cazul unor agresiuni, cum ar fi, de exemplu, antibioticele. Deci nu există adevărate specii de bacterii, fiecare categorie fiind în relații de simbioză cu celelalte. Diferențele par, mai curând, ca fiind elemente specializate ale aceluiași organism planetar, ce este capabil de funcții superioare, permițând asigurarea stabilității mediului înconjurător și menținerea vieții pe planeta noastră. Această strategie de viață, spune dr. Sorin Sonea, explică rapiditatea extraordinară cu care bacteriile pot rezista la un antibiotic. În „biblioteca” lor se păstrează toate genele de rezistență la diferitele substanțe cu care au fost în contact în decursul celor trei miliarde de ani de evoluție. În concluzie, evoluția bacteriilor nu se face în mod classic, darwinist, ca la animale, unde fiecare schimbare genetică creează o nouă specie care numai ea este capabilă să transmită această schimbare generațiilor viitoare. În lumea bacteriană, fiecare bacterie își poate extrage din genom genele utile pentru a rezista la o agresiune.
Genomii sunt produși de diferite bacterii în prezența unui agent ostil și sunt diseminați în natură prin praf, vânt, apă, animale etc. În acest mod, ei pot fi utilizați de alte bacterii; de exemplu, bacteriile din sol pot intra în contact cu bacteriile din intestinul uman sau animal și pot schimba sau transmite factorii genetici de rezistență la sulfamide și antibiotice. Teoriile și ideile sale au fost expuse în patru cărți.

**************

Pentru rezultatele sale deosebite în educația academică, în cercetarea teoretică și de laborator din domeniile microbiologiei și imunologiei și pentru teoriile sale avangardiste, dr. Sorin Sonea a ocupat cele mai înalte funcții în ierarhia universitară: iunie 1974, vicepreședinte al comitetului de cercetare al Universității de Montreal; octombrie 1974, președinte al comitetului de alegere și promovare a candidaților la Facultatea de Medicină a Universității de Montreal; 1975, membru în comitetul ad-hoc privind metodologia și clasificarea studenților și a cadrelor la Universitatea de Montreal; iunie 1976, director al Departamentului de Microbiologie, al patrulea mandat; octombrie 1980, Președintele Comitetului de Admitere a candidaților în Medicină (studenți și profesori); iulie 1993, profesor emerit al Facultății de Medicină a Universității de Montreal;
octombrie 1998, membru de onoare al Facultății de Medicină a Universității de Montreal.
Dr. Sorin Sonea a făcut parte din mai multe comitele ale Societății Canadiene de Microbiologie. Din 1975 este membru al Academiei Naționale a Canadei (Société Royale du Canada).
Pentru publicațiile sale asupra bacteriilor patogene, pentru rolul său în dezvoltarea tehnicii de fluorescență în bacteriologia generală și medicală și pentru angajarea în cercetarea sistematică asupra rolului geneticii bacteriene în patogenecitatea bacteriilor, dr. Sorin Sonea a primit mai multe onoruri și premii: în 1978, Premiul Societății Medicale Canadiene. Ceremonia oficială de înmânare a premiului a avut loc cu ocazia reuniunii oficiale a societății. La 21 august 1989, „l’Assemblé des gouverneurs”, de sub egida Institutului „Armand Frappier”, îi acordă titlul de Doctor Honoris Causa. La 16 decembrie 1990 primește Diploma de Onoare a Societății Ateneul Român, fondată în 1865. La 1 octombrie 1998 este ales membru de onoare al Facultății de Medicină a Universității de Montreal. La 18 septembrie 2004, Primăria Montrealului îi acordă un „Certificat d’honneur”.
Dr. Sorin Sonea rămâne pentru totdeauna unul din pionierii microbiologiei moderne.
Ajuns la Montreal, împreună cu alți intelectuali din lumea universitară, s-a implicat în viața comunității din jurul Bisericii Buna Vestire. A susținut poziția conducerii acestei biserici, care ducea un adevărat război împotriva dictaturii comuniste instalate în România – părintele Petre Popescu vorbea cu regularitate la radio „Vocea Americii” și, uneori, la „Europa Liberă”. După ieșirea la pensie, dr. Sorin Sonea își dedică timpul liber comunității române ce gravita în timpul acela în jurul Bisericii Buna Vestire. A fost invitat de conducerea Bisericii Buna Vestire la toate hotărârile importante sau la vizitele diferitelor personalități românești în comunitate. Una dintre aceste întâlniri a avut loc după căderea regimului communist, între câteva personalități ale Bisericii și Consulul General Aurelian Crețu, de la Consulatul României la Montreal, prin care s-au stabilit căile pentru reluarea relațiilor între cele două instituții, întrerupte în 1948. O altă întâlnire la care a participat a avut loc în 25 octombrie 2002, cu dl. Traian Băsescu, la acea vreme Primarul Bucureștiului, aflat la un congres al primarilor, din Montreal.

************

În 1990, imediat după căderea regimului comunist, a fost unul dintre membrii fondatori și apoi președintele organizației „Mouvement de Solidarité Québec-Roumanie”, înființată la scurt timp după Revoluție, în colaborare cu personalități politice din provincia Quebec, care a trimis universităților de medicină materiale didactice de specialitate și spitalelor românești medicamente și aparatură medicală în valoare de sute de mii de dolari. În 2002 participă la înființarea Asociației Canadiene a Scriitorilor Români, devenind membru fundator.
La vârsta de 90 de ani, prof. dr. Sorin Sonea desfășura încă o activitate științifică în cadrul Société Royale du Canada și urmărea evenimentele din comunitatea românească din Montreal, răspunzând la solicitările de interes comunitar deosebit.
În ziua de 21 ianuarie 2017, Sorin Sonea a fost condus pe ultimul drum de copiii săi, prof. univ. Ioana, inginer Petre, medic dermatolog, Mihai, inginer Alexandru, nepoți, întreaga familie și de vechii lui prieteni din comunitatea română.
Din partea Asociației Canadiene a Scriitorilor Români, la serviciul religios de înmormântare au luat parte Alexandru Cetățeanu și Victor Roșca. Serviciul religios de înmormântare a fost oficiat de pr. Liviu Alexandrescu preotul paroh al Bisericii Buna Vestire din Montreal. La sicriul lui au depus coroane de flori familia, Biserica Buna Vestire și Asociația Canadiană a Scriitorilor Români. A fost înmormântat în Cimitirul Mont Royal.

Victor Roșca

Despre Autor