default-logo

Martiri ai neamului românesc – Doina și Ion Aldea Teodorovici !

O zicală populară afirmă că „…surcica nu sare departe de trunchi”. N-a sărit departe nici surcica de la trunchiul familiei regretaților Doina și Ion Aldea Teodorovici, căci ambii vin din părinți intelectuali iubitori de carte, muzică și dans, cu alte cuvinte, de tot ce-i frumos în lumea culturală și spirituală. Doinița Marin, căci așa o alintam când era mai tinerică, fiica scriitorului Gheorghe Marin și a profesoarei de limbă română Eugenia Marin, deși la începuturile sale creative a îmbrățișat dansul, activând în ansamblul „Moldoveneasca” cu care întreprinde turnee în toate republicile defunctei Uniuni Sovietice și în Germania, Algeria , Cipru, Cuba și Mongolia, după ce l-a cunoscut pe Ionel, fiul preotului și profesorului de muzică Cristofor Teodorovici și moașeii Maria Aldea, au și început să cânte împreună, formând un duet de excepție. Ion, fratele cunoscutului compozitor Petrică Teodorovici când a văzut că și cântecele lui are priză la spectator și-i solicitat să compună muzică pentru filme și spectacole a luat numele de familie a mamei sale de până la căsătorie, Aldea. După celebrarea nunții, Ion și Doina au devenit de nedespărțit pe scena artistică bucurând spectatorul cu cântece care unul după altul erau și testate ca șlagăre originale. Cântecele interpretate cu suflet și mult har: Maluri de Prut, Eminescu, Trei Culori, Limba română, Sfântă ni-i casa, Bucurați-vă prieteni, Lacrima limbii române, Reaprindeți candela, Răsai, Focul din vatră, Iartă-mă, Două lacrimi gemene, Don Juan, Fuga și multe altele, chiar a doua zi după ce erau ascultate le fredonau oamenii de diferite vârste. Și muzică pentru filmele „Iona”, „Disidentul”, „Ce te legeni, codrule”; pentru piesele de teatru „Aventurile celor 4 gemeni”, „Fântână Anghelinei”,„Dragă, consăteanule”,„Abecedarul”,„Tata”,„Pomul vieții”,„Casa Nebunului”au jucat un rol primordial la succesele lor. Ion Aldea Teodorovici a devenit recunoscut și pentru muzica instrumentală, „Rapsodia”, variații pentru pian, cvintet pentru coarde scrisă cu mult elan componistic. Cântecele interpretate de către distinsul duet Doina și Ion Aldea Teodorovici și-au adus un aport incontestabil în timpul Mișcării de Eliberare Naționale din Moldova, catalogate ca adevărate imnuri naționale. Fiind prieten bun cu fratele mai mare a lui Ion, Petrică, fără doar și poate c-am avut ocazia să mă întâlnesc cu ambii în diferite situații. Odată, intrând în sediul unei filiale a Băncii de Economii ca să-mi ridic onorarul transferat de la Televiziunea Moldovenească, dau ochi în ochi cu Ion, care, șontâc-șontâc mergea în cârje. – Noroc, Ioane, îl salut eu. Ce, te-ai ales cu patru picioare? – Da, Ioane, am nimerit cu mașina într-un accident stupid și iată m-am ales cu cârje și cu câteva ruble sovietice de la Compania de asigurări. De mașină nu mai zic, s-a făcut zob, – îmi răspunde dânsul cu amărăciune. – Nu-i nimic, Ioane, îl consolez eu, principalul c-ai rămas viu, că de sănătatea ta vom avea grijă noi, medicii, iar, mașină, să fii tu sănătos și să mai scrii muzică și să cânți, c-o să-ți mai procuri. Să crezi să nu crezi, dar proverbul popular „Ce ţi-e scris, în frunte ţi-e pus” i-a jucat festa și lui Ion și Doiniței Aldea Teodorovici, în noaptea de 29/30 octombrie 1992, la orele 2.30. Mașina în care se deplasau Ion și Doina Aldea-Teodorovici spre Chișinău a intrat într-un copac în apropierea localității Coșereni, la 49 de kilometri de București. Moartea celor doi distinși Oameni ai Culturii Românești a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională. Să-i petreacă pe ultim drum au venit oameni din toate colțurile țării. Cu greu, printre miile de oameni am răzbătut și eu în Sala Operei Naționale ca să depun două buchețele de flori la sicriele lor. Cu lacrimi în ochi am însoțit

????????????????????????????????????

cortegiul funerar până la Cimitirul Central de pe strada Armenească din Chișinău unde au fost și înmormântați pe aleea principală de lângă biserică. Lângă mormântul lor cu timpul s-au „alăturat” și alte personalități ale neamului românesc: Petrică Teodorovici, Nicolae Sulac, Serghei Lunchevici, Ion Vatamanu, Leonida Lari, Lidia Istrati, Maria Bieșu, Grigore Vieru, iar vizavi de ei: Gheorghe și Simion Ghimpu, Nicolae Costin, Mihai Dolgan…
De menționat, că regizorii Leontina Vatamanu și Virgiliu Mărgineanu au turnat filmul documentar „Te iubesc, Ion şi Doina”, dedicat memoriei celor două vieţi românești, premiera căruia a avut loc în cadrul Cenaclului Literar- Artistic IDEAL sub oblăduirea scriitorului academician Vasile Căpățână.
Au trecut 24 de ani de când inimile celor doi martiri ai neamului românesc Doina și Ion Aldea-Teodorovici au încetat să mai bată, în schimb cântecele lor se cântă și azi în toate colțurile Țării Românești și departe și de hotarele ei.

Ion Cuzuioc,
scriitor și publicist,
Ambasador al Păcii (ONU)

Despre Autor

Comenteaza

*