default-logo

MĂRUL

Adaugat pe 28 Feb 2017
De :
Comentarii oprite
Eticheta: , ,

A fost un timp când renaşterea Satului românesc era o prioritate pentru România cea Mare, când toate minţile – cu adevărat luminate – au dat tot ce au putut – pentru ca locuitorii lumii satului să se dăruiască, aşa ca buni creştini ce erau, urmaşi ai străbunilor noştri traco-daco-geţii cei liberi, viguroşi şi neînfricaţi, şi cu braţele lor vânjoase să facă-n aşa fel, să smulgă pământului roade bogate, ca să se bucure şi alţii, de alt neam, de ele.
Şi Românul credincios fiind, cu dragoste de Dumnezeu Tatăl, Cinstit şi Smerit, şi-a îndreptat fiinţa către Glie şi a făcut-o să-nflorească, deşi munceau în condiţii chiar rudimentare.
Dacă este voinţă, nădejde, credinţă şi iubire – răsplătită fi-va întotdeauna efortul nostru.
Şi pentru a dovedi că suntem un popor muncitor, dar care, în prezent, are nevoie de puţin îndemn şi cuvânt înţelept, să ascultăm versurile compuse, demult, pe la 1936, de Aron Cotruş.
Să nu uităm, avem nevoie de modele integre. Iar Aron Cotruş a fost un mare iubitor al gliei strămoşesti, cu respect pentru Ţăranul Român, încrezător în forţele, voinţa şi credinţa lui.
Puteţi a crede: fiecare dintre noi suntem – sau putem deveni – un MĂR cu viţele adânc implantate în pământ, dăruind Ţării cel mai sfânt tezaur – cu mintea şi cu braţele noastre.
Întru unire, cu Cinste, Onestitate şi Credinţă.
Ascultaţi versurile compuse de Aron Cotruş:
„A mea e glia asta aspră-n care cresc… / Eu o umbresc, / o ocrotesc, / o stăpânesc, / o-mpodobesc / şi altă-mpărăţie nu visez şi nu râvnesc… // Nu zăbovesc, nu mă grăbesc să freamăt şi să cresc… / Aici, înfipt adânc în solul strămoşesc, / lupt, rabd şi deger ca să-nfloresc şi să rodesc… // Aici se desfăşoară surdă, necurmată lupta-mi grea, / aici mi-e patria / de care mă leagă, ca un sfânt tezaur: / glia, rădăcinile-mi de-oţel şi merele-mi de aur, / acum şi pururi…”
O primăvară senină, dragi locuitori ai acestui pământ, numit ROMÂNIA!

Livia Ciupercă/UZPR

Despre Autor