default-logo

MASS-MEDIA ONLINE ȘI SOCIAL MEDIA SUB ASPECTUL RISCURILOR, AMENINȚĂRILOR ȘI VULNERABILITĂȚILOR

Constituţiile tuturor statelor democratice, precum şi unele charte ale organismelor mondiale şi regionale au instituit libertatea de expresie, libertatea cuvântului şi de conştiinţă, dar aceleaşi documente normative instituie şi limitele acestor libertăţi reductibile în cele mai multe cazuri la protecţia imaginii proprii, dreptului de autor şi interesului naţional.
Într-o lume a interconectivităţii, a dispariţiei graniţelor, a circulaţiei libere a oamenilor şi a capitalului şi, evident, a informaţiei, există şi interese genuine globale, teoretic congruente cu cele ale fiecărui locuitor al planetei ce pot fi privite ca fiind deja compatibile cu o extensie internaţională a dreptului comunicării în siajul dreptului internaţional public şi privat.
De altfel, realitatea „satului global”, consacrată de Marshall McLuhan şi definită de globalizarea informaţiei, a mass-media, se intersectează cu realităţile geopolitice în care structurile globaliste ce transcend interesele naţionale, se conturează tot mai pregnant, urmând traiectului evoluţiei civilizaţiei, progresului multilateral complex, în care mass-media îşi are rolul său determinant, precursor în bună măsură, unificator şi globalizant, în care sintagme, precum guvernul sau statul mondial, cu încărcătura lor contradictorie, nu mai sunt întotdeauna folosite doar în context minimalizator, peiorativ sau catastrofic.
Apariția și dezvoltarea formelor moderne, numite și new media, a creat o creștere exponențială a riscurilor, amenințărilor și vulnerabilităților pe care securitatea națională și globală le înregistrează în raport cu media sub toate formele sale. Desigur, există și un fenomen de feed-back de utilizare a acestor rețele pentru transmiterea unor mesaje nu neapărat asumate în vederea contracarării acțiunilor ce pun în pericol securitatea, creării și consolidării conștiinței populației deoarece numai prin apărarea structurilor de securitate și cooperare se poate ajunge la un răspuns dat agresiunii forțelor ce pun în pericol interesele naționale și globale.
Un recent exemplu îl constituie pagina de Facebook pe care și-a creat-o CIA. Prin astfel de modalități se urmărește impunerea ideii că “intelligence” constituie o activitate întâi de toate necesară, intrinsecă securității, utilizată atât pentru culegerea, analiza și valorificarea informațiilor, cât și pentru fundamentarea acțiunilor secrete, concomitent cu activitatea de contrainformații. Rezultatele acestor activități sunt diseminate, fie în mod direct prin rapoarte, fie prin intermediul mass-media, iar cel mai recent prin rețelele de socializare.
La granița dintre informația elaborată, proprie surselor media clasice (publicații, tipărite și online, surse audio media) și informația întâmplătoare, mai apropiată zvonului și limbajului familial, se află blogurile, mai ales atunci când aparțin unor personalități din domeniul media, politic, diplomatic, învățământul superior sau din alte domenii în care autorii sunt specialiști și manifestă acribie pentru mesajele transmise.
Blogurile au devenit preocupante în privința disipării mesajelor ce vizează securitatea, tocmai datorită aurei de seriozitate și fundamentare pe care unele dintre ele o degajă, fiind de altfel, cele mai folosite modalități de punere în circulație a unor idei pe care le regăsim ulterior în campanii susținute de mijloacele de informare clasice.
Având în vedere libertatea deplină, lipsa de reglementare pe care mediul online o păstrează și pentru care societatea civilă duce o luptă acerbă pentru a o menţine, s-a creat deja un sistem prin care informații neverificate, dar care provin din surse autorizate sau credibile sunt expuse pe bloguri într-o primă etapă.
Cea de-a doua etapă o reprezintă preluarea informațiilor de către media reglementată și acordarea în acest fel a unei autorități suplimentare.
Cea de-a treia etapă este preluarea informației de către rețelele de socializare. Este evident că modul cel mai eficace de contracarare a unor informații ce pot viza mediul de securitate este să se acționeze la mijlocul lanțului, respectiv cel care este reprezentat de veriga mass-media, singura care este reglementată în toate statele, în principal, în privința mijloacelor audiovizuale.
Toate aceste corelații pun în evidență sistemul complex pe care internetul, spațiul virtual și sistemul media în toate componentele sale îl reprezintă în momentul actual, precum și corelația sa cu mediul de securitate prin intermediul serviciilor secrete de informații care și-au elaborat o strategie de ținere sub control a acestui fenomen, în continuă dezvoltare în funcție de evoluția cyber spațiului.
Frecvent utilizată în societatea contemporană, sintagma „new media” a intrat în atenția specialiștilor încă din anii 80, când a început să fie folosită în domenii precum psihologia, științele sociale, științele politice, economia ori tehnologiile de comunicare.
În timp, s-a constatat o modificare constantă a valorii sintagmei, determinată, în special, de evoluția fără precedent a tehnologiei, semnificația acesteia nemaifiind nici pe departe cea din perioada anilor `80, `90 ori 2000.
Astfel, dacă înainte de anii 2000, se obișnuia asocierea evoluției diverselor tehnologii de comunicare și de informare cu extinderea „computerelor, ce pot să stocheze o cantitate de informații uriașă, ele procesând informația rapid”, respectiv cu „telecomunicațiile moderne ce au capacitatea de a transmite informația în mod instantaneu”, în societatea contemporană „new media” este percepută de specialiști ca fiind un „termen-umbrelă”, ce include tehnologii diverse, cum ar fi platformele web, lumile virtuale, televiziunile interactive, enciclopediile tip „wiki”, podcast-urile, dispozitivele mobile diverse, jocurile video, toate acestea generând formarea și consolidarea unor adevărate comunități virtuale, ca și a rețelelor sociale, a căror dezvoltare a fost una de tip exponențial în ultimii ani.
În opinia lui Mohammad Al-Rawashdeh, procesul evoluției new(noilor) media se derulează în mod constant, indiferent de forma de manifestare – mediu online, text, video, aceasta generând metode de comunicare în masă unice.
Prin intermediul noilor media, orice persoană are capacitatea de a accesa orice fel de informație, de oriunde și în orice moment, prin orice dispozitiv digital conectat la o rețea de internet, dar și capacitatea de a oferi, respectiv primi, în timp real, un feedback.
Într-un studiu recent dat publicității, Terry Flew evidențiază faptul că marea majoritate a tehnologiilor actuale, ce sunt incluse deseori în categoria noilor media, sunt nu doar organizate în rețea și comprehensibile, ci și interactive și mai ales manipulabile, jocurile video având un impact deosebit asupra „consumatorilor”. Considerate a fi un segment important din noile media, jocurile video reușesc să genereze modificări comportamentale deosebite, cu efecte ce sunt resimțite pe termen lung.
În actualul peisaj mediatic, aflat într-o perpetuă transformare, în care noile tehnologii generează dezvoltarea interactivității pe dispozitive din ce în ce mai performante și în același timp reduse ca și dimensiune, marea majoritate a populației reușește să descopere resurse deosebite de învățare, cunoștințele actuale fiind la o rată inegalabilă, inclusiv comparativ cu cele din deceniul trecut. Ignorând domeniul media tradiționale, remarcăm faptul că noile tehnologii, combinate cu accesul aproape nelimitat la mediul online, le conferă în special adolescenților, și nu numai, nu doar mijloace moderne de accesare a diverselor componente media, ci și accesul deplin la o diversitate a conținuturilor de tip stimulant la nivel vizual, cu toate riscurile și implicațiile ce decurg din aceasta.
În societatea contemporană, pe fondul lipsei tot mai acute de timp, ca și a stresului cotidian, oricine (în special copiii ori adolescenții) are capacitatea de a descărca, viziona și a distribui diverse conținuturi video, cu un conținut variabil de violență. În situația diverselor conținuturi media, este acceptată ideea conform căreia orice informație obținută din cadrul realității virtuale caracteristice media, are capacitatea de a influența comportamentul în lumea reală. Se sesizează însă o oarecare reticență în acceptarea concluziei conform căreia, în media, reprezentarea violenței dispune de capacitatea necesară influențării obiceiurilor din viața reală, mai ales de disponibilitatea angajării într-un comportament de tip agresiv.
Este cunoscut faptul că nici unul dintre factorii considerați ca fiind „de risc” nu pot determina, în singular, un comportament de tip agresiv. Nu același lucru se poate afirma însă despre acumularea mai multor factori de risc, fiecare dintre aceștia crescând probabilitatea apariției unui comportament agresiv, mai ales pe fondul unor provocări, când acesta este perceput ca un răspuns la acestea (modelul de risc și reziliență).
În ultimele decenii, au fost realizate numeroase studii la nivel global în vederea evidențierii modului în care accesarea diverselor conținuturi media, ce includ și scene de violență, are sau nu capacitatea de a influența comportamentul utilizatorilor într-unul de tip violent. În cadrul acestor studii, ce au utilizat diverse metode, cu eșantioane ce au inclus persoane repartizate aleatoriu în vederea expunerii la vizionări cu teme violente, respectiv non-violente, s-a reușit demonstrarea faptului că scenele violente pot determina pe termen scurt un anumit risc de agresiune.
În cazul unei expuneri regulate și pe termen lung, s-a constatat un risc mai crescut de manifestare a unui comportament agresiv în realitate, în cazul copiilor supuși constant unui mediu violent evidențiindu-se riscul deosebit al acestora de a adopta un comportament agresiv în perioada adolescenței, și la maturitate.
În vederea determinării dimensiunilor efectelor generate la nivelul comportamentului copiilor, s-a avut în vedere includerea tuturor rezultatelor în diverse meta-analize, în acest fel reușindu-se combinarea multiplelor studii științifice. Au fost date publicității peste 15 meta-analize, cu examinarea diverselor posibile legături între violența reflectată în media și comportamentul ulterior agresiv, remarcându-se faptul că, în ciuda numărului variabil de studii incluse, rezultatele obținute au fost foarte asemănătoare. De asemenea, s-a remarcat că, în ciuda faptului că au fost identificate dimensiuni ale efectelor aproximativ identice și de dimensiuni similare, unii cercetători au preferat să le interpreteze ca lipsite de prea mare importanță, în vreme ce alții le-au catalogat ca fiind de importanță deosebită.
Chiar dacă dimensiunile acestor efecte (determinate în mod empiric) au variat (cunoscut fiind faptul că specialiștii au interpretări diverse asupra importanței pe care o acordă dimensiunii unui efect), prin prisma acestor diferențe de interpretare nu se diminuează concluzia generală, conform căreia cu cât consumul de media cu influențe violente este mai mare, cu atât crește și riscul determinării ulterioare a unui comportament de tip agresiv.
Toate aceste rezultate din n cadrul meta-analizelor date publicității de către cercetători au evidențiat faptul că expunerea la secvențe violente poate să genereze nu numai un comportament de tip agresiv (ce se poate manifesta în diverse forme), ci și sentimente de tip agresiv, gânduri agresive ori o diminuare considerabilă a comportamentului de tip pro-social.
Demn de remarcat este faptul că efectele de manifestare asupra comportamentului variază de la o persoană la alta, uneori acestea putând îmbrăca forme foarte subtile, ele ieșind la iveală cu prilejul provocărilor ori al situațiilor de tip stresant. De asemenea, se impune a fi menționat și faptul că aceste efecte au fost identificate nu numai în cazul mediului online, ci și al televiziunii, muzicii și chiar a desenelor animate. Aceste efecte s-au dovedit a fi deosebit de persistente, indiferent de vârsta persoanei, de sexul acesteia ori de mediul din care provine, ceea ce i-a determinat pe cercetători să ajungă la concluzia comună conform căreia există o legătură de cauzalitate între un comportament de tip agresiv și media cu influențe violente. Se impune a fi specificat și faptul că aceste concluzii nu au în vedere un comportament de tip violent penal, ci doar comportamentele de tip agresiv.
În ciuda faptului că numeroasele cercetări ce au fost realizate în domeniu, prin intermediul diverselor practici metodologice, au evidențiat cauzalitatea dintre consumul de media cu influențe violente și creșterea gradului de agresivitate, s-au remarcat tendințe persistente în negarea acestor efecte de violență.
Unul dintre motivele care stau la baza acestor negări constă în percepția indivizilor conform cărora efectele negative ale conținuturilor media se resimt imediat și se manifestă sever, în absența acestora considerându-se că acestea nu există.
În acest sens, studiile au reliefat faptul că efectele îmbracă forme nu tocmai dramatice (așa cum consideră marea majoritate a populației) ci discrete, respectiv cu cât un copil își petrece mai mult timp urmărind conținut media, ce include scene violente, cu atât acesta va deveni mai lipsit de respect și mai sfidător, adulții adoptând un comportament lipsit de solicitudine în raport cu cei din jurul lor. Mai mult, în situația în care o persoană prezintă un interes nativ pentru influențele violente din media, s-a remarcat că negarea efectelor influenței acestora este motivată de necesitatea întreținerii unei imagini de sine de tip pozitiv, ca și de disonanța cognitivă.
Marea majoritate a conținuturilor media existente pe piață și care au un grad ridicat de popularitate în rândul populației includ un nivel destul de mare de violență realistă.
Referitor la efectele pe termen lung ale conținuturilor din media, este cunoscut faptul că, prin intermediul mecanismelor complexe, diversele sentimente, senzații ori concepte ajung să se activeze în anumite circumstanțe, împreună, ele devenind în acest fel un complex de cunoștințe ce este perceput de creierul uman drept schemă (script).
În momentul activării acestor structuri, ele se transformă în factorii primordiali de influențare a comportamentului, putând avea influențe chiar și în afara ariei conștiinței.
Multe dintre aceste scheme și scenarii reprezintă consecințele evoluției umane (cum ar fi scenariul ce leagă agresiunea de furie sau teama de singurătate), marea majoritate a structurilor de cunoștințe ori a rețelelor neuronale fiind modelate și modificate prin intermediul învățării din experiențe. În acest fel, petrecerea unei anumite perioade vizionând conținuturi media diverse poate determina nu doar învățarea unor scenarii și a schemelor regăsite în acestea, ci și adoptarea unor credințe regăsite în conținutul jocurilor video respective.
Din acest motiv se impune acordarea unei importanțe deosebite conținutului inclus în media, acesta fiind cel care va determina ce anume se va învăța. În situația în care conținutul diverselor media este unul de tip educațional ori include mesaje ce vizează comportamente pozitive, atente etc., dezvoltarea rețelei neuronale (mai ales în cazul copiilor și adolescenților) va reflecta acest tip de conținut, aspect sesizat și în cazul conținutului violent sau cu tente de violență. Efectele conținutului violent din cadrul diverselor media sunt percepute de către creier drept efecte de învățare, imitația datorându-se conexiunilor particulare de la nivelul acestuia. Pe lângă faptul că reprezintă surse deosebite de imitație, imaginile încărcate de violență ce se regăsesc în diversele media (chiar și cele din benzile desenate, desene animate, etc.) au capacitatea de a acționa drept declanșatori de activare a diverselor sentimente și gânduri de tip agresiv, acestea aflându-se deja stocate la nivelul memoriei.
În situația în care sentimentele și gândurile de tip agresiv sunt reactivate în mod constant, printr-o expunere la violența regăsită în unele conținuturi media, se remarcă faptul că ele capătă capacitatea de a deveni „cronic accesibile”, situație în care pot să influențeze într-un mod decisiv comportamentul unei persoane. De asemenea, există posibilitatea foarte mare ca, urmare a vizionării unor scene violente ca unele persoane să devină cu mult mai interesate de ostilitate, dar și de agresivitate, ele putând percepe diversele acțiuni de tip ambiguu ale celor din jur ca fiind acte de provocare de tip deliberat.
În marea majoritate a cazurilor, unele personajele regăsite în new media sunt percepute drept modele deosebit de atractive, cu precădere în situația în care unele acțiuni violente ale acestora sunt prezentate de realizator ca fiind acțiuni justificate, ce sunt acceptabile social.
Diversele modificări de sentimente și gânduri pot genera schimbări majore la nivelul comportamentului, nu obligatoriu în mod mecanic, ci prin modificarea șanselor ca oricărei provocări din mediul extern să îi fie conferit un răspuns de tip agresiv.
Unii specialiști obișnuiesc să afirme că actualele conținuturi media pot fi niște educatori deosebiți, deoarece acestea utilizează mare parte din tehnicile folosite în mediul educațional. Acesta este , de altfel, și principalul motiv datorită căruia jocurile video de tip educațional și-au dovedit de-a lungul timpului eficiența deosebită.
Indiferent de conținut, mediul online reușește să determine învățarea „consumatorilor”, atitudinile regăsite în acesta fiind transferabile în viața reală. De asemenea, cercetătorii au atras atenția asupra fenomenului „desensibilizării la violență”, diversele conținuturi violente din mediul online dezvoltând riscul ca respectivul „consumator” să prezintă un comportament mai agresiv, datorită faptului că, în timp, acesta devine din punct de vedere emoțional, insensibil la violență.
Studiile în domeniu realizate în ultimele decenii au evidențiat faptul că această „desensibilizare la violență” reprezintă principalul rezultat al unei expuneri prelungite la conținutul violent din media, desensibilizarea fiind definită ca o diminuare ori o excludere a diverselor răspunsuri emoționale, cognitive ori fiziologice.
Chiar dacă, în esență, desensibilizarea este privită ca fiind o experiență de tip comun, desensibilizarea la violență poate afecta într-un mod major procesul evaluării morale al unei persoane, datorită faptului că aceasta (ca urmare a desensibilizării) nu mai are capacitatea să perceapă ori să răspundă la diverse indicii în fața cărora s-ar declanșa (în absența desensibilizării) procesul evaluării. Ca urmare a acestui aspect, persoana respectivă poate să întreprindă diverse acțiuni negative fără a ține cont de eventualele implicații morale ale acestora. De asemenea se poate remarca o neinițiere a unei acțiuni pro-sociale ce se impune într-un anume moment.
Cercetările în domeniu realizate în ultimul an au reușit să evidențieze legătura directă dintre expunerea la conținutul violent regăsit în mediul online și desensibilizare, aceasta fiind cuantificată (pe termen scurt, dar și pe termen lung) în cadrul cercetării de comportament și a celei psihofiziologice. Actuala societate este marcată de modificări majore ce conturează o nouă generație, total diferită de cele de până acum, generație care nu are capacitatea de a percepe lumea în alt mod decât prin prisma digitală. Această generație, la care se referă Leif Abraham & Christian Behrendt, este generația așa numiților „nativi digitali”, adolescenții contemporani, care s-au dezvoltat într-un mediu caracterizat de o tehnologie deosebit de complexă. În acest mediu, adolescenții sunt supuși constant diverșilor stimuli, condiție în care ajung să proceseze diversele informații într-o manieră absolut diferită de adolescenții anilor 2000.

drd. Teodora Marin

Despre Autor

Comenteaza

*