default-logo

Moscova nu crede in lacrimi !

Cu gandul la filmele rusesti pe care le vizionam in studentie la Cinema Patria, incercam sa gasesc un titlul acestui jurnal de calatorie in Rusia. Plec din Viena spre Moscova intr-o zi cu vreme inselatoare: copaci infloriti in Parcul Schonbrun, acoperiti de o zapada ireala, venita din senin si ma intreb ce o sa gasesc in capitala aflata la multe sute de kilometri spre padurile si stepele nesfarsitei Siberii. Nu poate fi mai frig decat la Bucuresti, unde prietenii imi spun ca au cerut repornirea centralelor termice. Ma urc in avion si prima surpriza ma face sa reconsider ideile preconceput cu care eram tentat sa judec aceasta calatorie: un avion plin de turisti, de toate natiile, dornici ca si mine sa descopere Imperiul de la Rasarit. Ce izolare, ce embargou, ce teama de necunoscut ? Ma gandesc cum poate arata acum Moscova, nu aceea din filmele artistice de odinioara, nici acelea din breaking-news urile cu stiri negre, si mai ales, ce ii atrage pe calatorii veniti dintr-o Viena pudrata cu farmecul valsului, sperand sa descopere o metropola a contrastelor, a maretiei de odinioara, sau a miracolelor produse de o civilizatie fara culoare politica, globalizanta si lipsita de prejudecati ideologice. Moscova nu este aceea din genericul Mosfilm, cu statuia lui Lenin invartindu-se in jurul propriei axe, ci o un oras cu o populatie cat trei sferturi din locuitorii Romaniei, adica cel mai mare polis al Europei, unde se produce peste 60 la suta din produsul intern brut al intregii tari ( cam 1300 de trilioane de dolari), si unde acum 5 ani statisticile aratau ca aici traiesc mai multi miliardari decat in New -York ! Daca cineva mi-ar fi spus ca Moscova este port pentru patru mari, as fi spus ca glumeste. Prin sistemul de canale Moscova, Volga -Don, orasul devine port accesibil navelor venite din Marea Baltica, Marea Alba, Marea Neagra, Marea Caspica. Un oras cu 4 mari aeroporturi intenationale, cu 9 terminale feroviare, cu un paienjenis de peste 185 de statii de metrou, doar Tokyo sa aiba o retea mai intinsa, probabil, si mai ales o cetate a invataturii. Judecati si dumneavoastra: o metropola cu peste 75 de institutii de invatamant si peste 700 de institutii stiintifice poate fi ignorata ?
Imi dau seama ca am multe de invatat, mai ales cand un anumit mod de gandire, de dinainte de 1989, ma obliga sa evit un asemenea subiect, iar un altul, de dupa 1990, ma trimitea intr-o alta paradigma de intelegere a realitatii, la fel de paguboasa. Acum, ca Toma necredinciosul, vad, judec si inteleg lumea altfel.
Cobor din avion, trec spre iesire si nu gasesc inca nimic de reprosat ! Ma indrept pe o autostrada arhiaglomerata, populata de masini luxoase, de ultima generatie, mergand umil, in viteza de melc, cot la cot cu mai putin scumpele Logan sau Duster, foarte apreciate aici, dar sub brandul Renault sau Lada . Vad cartierele cu blocuri inalte, aliniate monoton, in stilul constructiv de acum cateva decenii, priveliste inviorata de constructii noi, temerare ca inaltime si voit diferite de trecut. Exagerarile moderniste duc insa spre cealalta extrema: sa schimbam cu orice pret fata orasului nu inseamna insa si un stil echilibrat ci mai degraba unul prolix, de tranzitie.
Ajung nerabdator la hotel ( Ring Hotel) vis a vis de cladirea impunatoare a Ministerului de Externe rus. Un fel de Imperial State Building, inalt cat Tour Effel, un simbol sau emblema a unei politici de Grande Puissance, ce face impresie oricarei delegatii venite la negocieri.
Hotelul are cinci stele si isi merita gradatia, oaspetii fiind tratati cum se cuvine. Cobor si primul meu gand este sa vad cea mai veche strada a orasului, care, intamplator, incepe chiar langa hotelul unde sunt cazat. Se numeste Arbat, nume cu rezonante arabe, ceea ce lingvistii socot ca ar proveni prin intermediul limbii turco-tatare din secolele de influenta orientala.
Strada aceasta are un trecut fabulos. Pe acest drum veneau spre cetate Kremlinului calatorii din apusul Europei, din Tarile Romane, chiar. In vremea tarului Ivan cel Groaznic, in acest cartier era sediul temutei sale garzi sangeroase, OPRICHINA, de aceea chiar aici se afla un muzeu al torturii ! In secolele urmatoare, in strada amintita s-au gandit sa isi mute resedintele de lux marea nobilime, incat, la inceputul secolului XIX calatorii apuseni numeau Arbat-ul drept Bv. Saint Germain al Moscovei. In timpul razboaielor duse cu Imparatul Napoleon, moscovitii ard caldirile acestui cartier, adica parjolesc totul in fata invadarorului, dar strada renaste miraculos, cladirile sunt reconstruite in stilul Art Nouveau, numeosi poeti, muzicieni, actori stabilindu-si in acest loc resedinta. Arbat devine un cartier rezidential, preferat de ” intelighentia”moscovita, asa explicandu-se numeroasele placi comemorative, puse pe peretii caselor, ori a statuilor inaltate din loc in loc. Puskin a locuit aici, iar frumoasa statuie il infatiseaza alaturi de sotia sa Natalia. In secolul XX, cartierul este populat de mica burghezie, dar si de numerosi profesori, academicieni, doctori si avocati. Dupa 1918, noua burghezie proletara doreste sa guste placerea luxului si a rafinamentului, multi din granzii epocii mutandu-se in zona.
Vremurile au trecut dar Arbat va continua sa straluceasca. In vremea lui Gorbaciov s-a interzis circulatia rutiera, strada devenind prima artera cu trafic exclusiv pietonal din fosta Uniune Sovietica. De asemenea, liderul de atunci de la Kremlin a acceptat ca toate miscarile artistice rebele ( hyppies sau punk), cantaretii folk, sa poata sa prezinte spectacole in aer liber pe aceasta artera, astfel incat si in prezent poti intalni artisti cantand pe strada, la fiecare 100 de metri.
Asadar, sa pornim la drum pe aceasta strada cu cladiri extrem de bine conservate din punct de vedere edilitar ( incepand cu 2016 strada a fost trecuta intr-un program de reabilitare, care a intinerit-o si i-a redat stralucirea de odinioara). Pe lungimea de un kilometru o lume de negandit imi apare in cale: numeroase magazine cu antichitati, galerii de arta, cafenele, restaurante, sali de expozitii, teatre, cofetarii, chioscuri stradale cu suveniruri de tot felul ( nelipsitele ” Matrioska”), insigne militare cu insemnele armatei rosii, obiecte de chihlimbar, dar mai cu seama grafica expusa in aer liber, pictori cu sevaletul gata de lucru, propunandu-ti sa iti realizeze portretul ” la minut”, prcum si anticari stradali.
Intru aproape in fiecare anticariat cu gandul sa cumpar un volum de Eminescu In ruseste. Surpriza mare a fost sa intalnesc un anticar lipovean, care s-uitat la mine ca la un extraterestru, spunandu-mi ca dintre putinii romani care trec pe aceasta strada, nici unul nu a intrebat de Eminescu, nici macar de Esenin, sau alti scriitori mai cunoscuti. Imi promite sa imi caute un astfel de volum de poezii la amicii sai anticari, dar slabe sperante. Ii multumesc si il fotografiez ca amintire, spunand ca si maine am sa trec pe aici. Dar surprizele de pe strada Arbat nu au luat sfarsit. In fata teatrului E. Vahtangov, aflat pe strada Arbat, un afis impunator prezinta piesa lui Molier, ” Bolnavul inchipuit” in regia lui Silviu Purcarete, Scenografia, costumele fiind realizate de Dragos Buhadjiar si muzica lui Vasile Sirli. As fi vrut sa vad aceasta punere in scena, dar programarea nu imi surade. De asemenea, Moscova este plina de afise ale concertului oferit de E.Doga, cu ocazia implinirii varstei de 80 de ani, impreuna cu orchestra Filamonicii Ruse. Este un muzician roman celebru, foarte apreciat si iubit in Rusia.Dar sa nu uit, seara am sfarsit-o luand cina in Piata Rosie, in complexul GUM, la Restaurantul Coffemania, unde dau iarasi de un roman, Master Chef, care mi-a oferit o supa moldoveneasca, din Basarabia, gustoasa, cum n-am mancat nici o data pana acum ( Pummpkin cream soup from our chef with hints of ginger and lemongrass) ! Pe bucatar il cheama Serghei Chrisov, este tanar si talentat !
Arbat este si in prezent locul de spectacole in aer liber, cu cantareti folk dand reprezentatii gratuite, cu manechine dragute, imbracate in costume de tarine, putand sa te pozezi alaturi de ele, crezand ca esti, macar pentru o secunda, un tar din alte vremi, cu ursuleti Misa care atrag copiii in magazinele pline de jucarii, cu vanzatori ambulanti, oferindu-ti ceai, porumb fiert, cafea si cate si mai cate. Pentru ca sunt dornic sa va relatez impresiile din a doua zi de sedere la Moscova, Piata Rosie si toate monumentele din jur, inchei aici aceste randuri, urmand sa va povestesc neaparat, in corespondenta urmatoare, si ce alte locuri de poveste am vazut in cursul sederii mele la Moscova.

Dan Toma Dulciu

Despre Autor

Articole asemanatoare

Comenteaza

*