default-logo

Neajunsuri legislative în reglementarea „contravenţiei continuă” pentru circulaţia fără a deţine rovinietă

Cuprins:
1. Precizări preliminare.
2. Speţa în discuţie.
3. Neclarităţile sunt generate de lipsa de reglementare clară a contravenţiei continue.
4. Prevederile legale cu privire la speţa în discuţie.

1. Precizări preliminare.

Având în vedere numărul foarte mare al persoanelor care sunt conducători auto şi care circulă periodic, sezonier, ocazional pe reţeaua de drumuri naţionale din România, se impune a se reţine speţa de mai jos.
Prin „Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România” se prevede că (sublinierile îmi aparţin):
„Art. 1. (1) În înţelesul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
d) reţeaua de drumuri naţionale din România – drumurile de interes naţional definite conform art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
j) rovinietă – înregistrarea în format electronic a tarifului de utilizare;
(11) Rovinieta valabilă reprezintă înregistrarea în baza de date a SIEGMCR a informaţiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru un vehicul, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde data şi ora pentru care se efectuează verificarea.
„Art. 8. (1) Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă”.
Deosebit de important este a se reţine faptul că obligaţia de a deţine rovinietă este numai în cazul în care se circulă pe drumurile naţionale din România.
Obligaţia de a deţine rovinietă există fie şi numai pentru cazul în care se trece (se traversează) un drum naţional din România.
Pentru celelalte categorii de drumuri nu există obligaţia de a deţine rovinietă.

2. Speţa în discuţie.

1. La data de 05.08.2016 am circulat fără a deţine rovinietă.
2. La data de 10.01.2017 s-a constatat că la data de 05.08.2016 am circulat fără a deţine rovinietă.
3. La data de 08.02.2017 s-a primit plicul cu comunicarea contravenţiei.
Plicul cu contravenţia l-am ridicat la data de 08.02.2017, dată care rezultă din ştampila Oficiului Poştal nr. 1 Craiova, şi care este data la care s-a luat la cunoştinţă de contravenţia primită.
4. Prin art. 9, alin. (8) din O.G. nr. 15/2002 se prevede că pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenţiei, deci nu de la data săvârşirii faptei.
În cazul în care în lege se prevedea că pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data săvârşirii contravenţiei, atunci procesul-verbal de constatare a contravenţiei ar fi fost comunicat în afara termenului de prescripţie.
Dar cum legile se fac discriminatoriu, în defavoarea cetăţeanului, s-a optat pentru o formulare care lasă loc la comunicarea, în termenul legal, a procesul-verbal de constatare a contravenţiei, chiar şi după perioade mari de timp.
5. Prin art. 13 din O.U.G. nr. 2/2001 se prevede că
„Art. 13. (1) Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
(2) În cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârşirii faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp”.

3. Neclarităţile sunt generate de
lipsa de reglementare clară a contravenţiei continue.

Toate neclarităţile, ambiguităţile şi interpretările foarte diferite, chiar contradictorii, încep de la lipsa de reglementare clară a contravenţiei continue, care generează aceleaşi neclarităţi şi în ceea ce priveşte termenul de prescripţie.
În cazul în care s-ar aplica alin. (1) al art. 13 din O.U.G. nr. 2/2001, „aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescria în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei”.
Data săvârşirii faptei fiind 05.08.2016, iar amenda fiind aplicată la 08.02.2017, deci după 6 luni şi 3 zile, rezultă că aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale s-ar fi făcut în afara termenului de prescripţie.
În realitate lucrurile nu stau astfel din următoarele cauze:
6. În O.G. nr. 15/2002 nu se defineşte noţiunea de „contravenţie continuă”.
7. Este neconstituţională o prevedere dintr-o lege şi dintr-o ordonanţă de urgenţă şi este nelegală o prevedere dintr-o ordonanţă (simplă) şi dintr-o hotărâre de guvern prin care se aplică o sancţiune în baza unei prevederi care conţine o noţiune care nu este definită în actul normativ respectiv, precum noţiunea de „contravenţie continuă” în acest caz.
8. Edificator în acest sens este Decizia Curţii Constituţionale nr. 363/2015 prin care prevederile art. 6 din „Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale” au fost declarate ca fiind neconstituţionale şi aceasta din cauză că Legea nr. 241/2005 nu definea, la data respectivă, noţiunea de „impozite sau contribuţii cu reţinere la sursă”.
9. În O.G. nr. 2/2001, la art. 13 se prevede (sublinierile îmi aparţin):
„Art. 13. (1) Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
(2) În cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data ÎNCETĂRII săvârşirii faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp”.
10. Nici în O.G. nr. 2/2001, nici în O.G. nr. 15/2002, şi nici în Normele metodologice date în aplicarea acesteia (emise printr-un număr foarte mare de Ordine, ultimul fiind nr. 611/2015) nu se precizează ce se înţelege prin:
„data încetării săvârşirii faptei” ?, şi
„încălcarea obligaţiei legale durează în timp” ?
Reglementările în discuţie nu precizează ce înseamnă „data încetării săvârşirii faptei” de la care începe să curgă termenul de prescripţie de 6 luni.
De reţinut şi contradicţia de reglementare dintre termenul de la alin. (1) de „6 luni de la data săvârşirii faptei”, faţă de termenul de la alin. (2) „de la data ÎNCETĂRII săvârşirii faptei.”.
11. Reglementările în discuţie nu precizează ce înseamnă „durează în timp” ? :
1) continui să circuli fără rovinietă până la prima unitare de la care ai posibilitatea să cumperi o rovinietă ?
2) continui să circuli fără rovinietă în toată ziua respectivă ?
3) continui să circuli fără rovinietă în săptămâna, în luna , în anul respectiv ?
Consider că fie şi numai aceste argumente sunt suficiente pentru ca atât O.G. nr. 2/2001, cât şi O.G. nr. 15/2002 să fie declarate ca nelegale, şi cu atât mai mult să fie admisă această plângerea la cei care solicită acest lucru la Judecătorie.

4. Prevederile legale cu privire la speţa în discuţie.

1. Prin „Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România” se prevede
Art. 8. (1) Fapta de a circula fără rovinietă valabilă constituie contravenţie continuă şi se sancţionează cu amendă.
(11) Fapta de a circula fără peaj valabil constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă.
[…](4) Contravenientul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia jumătate din minimul amenzii prevăzute de prezentul act normativ, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal”.
Art. 9. […](8) Pentru lipsa rovinietei valabile, procesul-verbal se comunică contravenientului în termen de cel mult două luni de la data constatării contravenţiei, interval pentru care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenţiei pentru lipsa rovinietei valabile pentru acelaşi vehicul.
Art. 10. Contravenţiilor prevăzute la art. 8 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
„Art. 101. Prin derogare de la dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul contravenienţilor cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau îşi are sediul”.
Art. 13. În termen de 90 de zile de la data publicării prezentei ordonanţe în Monitorul Oficial al României, Partea I, Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului va elabora norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România.
2. „Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor”, publicată în Monitorul Oficial nr. 410 din 25 iulie 2001:
Art. 13. (1) Aplicarea sancţiunii amenzii contravenţionale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
(2) În cazul contravenţiilor continue, termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data încetării săvârşirii faptei. Contravenţia este continuă în situaţia în care încălcarea obligaţiei legale durează în timp”.
Art. 5, (1) Sancţiunile contravenţionale sunt principale şi complementare.
(2) Sancţiunile contravenţionale principale sunt:
a) avertismentul;
b) amenda contravenţională;
[…](5) Sancţiunea stabilită trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. […] Art. 7. (1) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârşite, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă.
(3) Avertismentul se poate aplica şi în cazul în care actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu prevede această sancţiune.
Art. 21. […](3) Sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

17.02.2017

N. Grigorie Lăcriţa

 

Despre Autor