default-logo

O „bătălie” câştigată!

Autorul ne propune o carte – mărturie, rod al unei riguroase activităţi de colectare, selectare, ierarhizare şi condensare a informaţiei, convins că, dacă – vorba lui Napoleon – o presă ostilă este mai de temut decât o mie de baionete, reversul este la fel de valabil, în sensul că un demers gazetăresc onest, fundamentat pe buna-credinţă, pus în slujba colectivităţii şi a interesului public, poate schimba în bine cursul evenimentelor şi poate determina autorităţile să soluţioneze corect problemele cetăţeanului. (Metaforic vorbind, desigur, la Târgu-Mureş, baionete au fost destule şi deloc învelite teacă de mătase.)
O încercare de a grupa din punct de vedere tematic materialul supus acestei succinte analize relevă câteva direcţii esenţiale de acţiune publicistică: prima ar fi locul şi perspectivele Românei în contextul european, aşa cum l-a perceput autorul în călătoria sa de-a lungul şi de-a latul continentului după zece ani de la evenimentele din decembrie 89: o Europă – afirmă domnia sa – care a preţuit şi promovat cultul muncii şi respectul faţă de semeni, rânduielile şi instituţiile statului, spiritul gospodăresc, legile ordinii şi ale liniştii publice, respectul şi grija faţă de mediul înconjurător, o Europă în care psihologia comportamentală este materie de studiu încă din primii ani de şcoală, o Europă care a înţeles că dreptul unuia se termină acolo unde începe dreptul celuilalt, o Europă, în fine, care se termina la vama Borş, acolo unde începea Europa mormanelor de gunoaie, gropile din asfalt, câmpurile nelucrate, muzicile date la maxim, cojile de seminţele scuipate pe jos, dar unde se intona cu veselie celebrul şlagăr Vreau o ţară ca afară, ca şi cum de „afară” nu se poate importa şi altceva decât obiceiul bostanilor scobiţi, pe post de bau-bau în crucea nopţii, sărbători mai mult sau mai puţin inventate, pentru a creşte vânzarea de nimicuri, ori aplaudatul morţilor la buza gropii.
Acest trist impact al realităţilor româneşti reevaluate l-au determinat pe autor să-şi asume, ca pe o datorie de conştiinţă, încercarea de a urni lucrurile din loc. O audienţă la prefectul de atunci al judeţului, dr. Dorin Florea, a găsit, imediat, receptivitatea necesară, cartea fiind, la punctul de interferenţă presă – administraţie, rezultatul unei viziuni comune, bazată pe pragmatism, precizie, exigenţă, rigurozitate şi, mai cu seamă, pe un desăvârşit simţ al răspunderii pentru atitudinea asumată şi încrederea în succesul unei atari întreprinderi. Un capitol consistent este dedicat activităţii Comisiei mixte judeţene pentru asigurarea curăţeniei, ordinii şi liniştii publice, în subordonarea şi coordonarea directă a prefectului, comisiile mixte formate din inspectori de resort, gardieni şi poliţişti luând la bani mărunţi întregul areal urban, acţionând pe străzi, în pieţe, baruri, restaurante, magazine, discoteci, semnalând şi sancţionând abuzuri, neglijenţe, în ceea ce autorul ,participant activ la aceste activităţi numeşte „o mişcare de salubrizare fără precedent, prin originalitatea ei”, având ca rezultat un oraş mai liniştit, mai curat, mai ordonat. Capitolul dedicat acestei ample acţiuni de asanare şi emancipare a oraşului constituie cea de a doua direcţie de acţiune publicistică, vădind buna funcţionare a trinomului administraţie publică – mass media – cetăţean, atunci când „traficul” de informaţie este corect direcţionat, menit a transparentiza activitatea administraţiei în relaţia cu membrii comunităţii. În acest sens, autorul îşi dovedeşte cu asupra de măsură calităţile de mediator şi de comunicator, bucurându-se de susţinerea necondiţionată a conducerii ziarului „Cuvântul liber”, ale cărui coloane au oferit spaţii redacţionale ample modului de desfăşurare a activităţilor edilitar-gospodăreşti. Subiectul a prins extraordinar la public. A fost – notează autorul – o perioadă de mare efervescenţă, oamenii adresându-se redacţiei cu reclamaţii vizând tulburarea liniştii publice, lipsa de respect pentru elementarul drept la odihnă, deficienţe în transportul local, gunoaiele, mizeria din casa scărilor, abuzuri din partea unor societăţi comerciale, teama de câinii vagabonzi, muzica dată la maxim etc. Ce-i drept, recunoaşte autorul, nici redactorii de la probleme cetăţeneşti n-au prea avut „zile bune”, mânaţi fiind pe teren, să observe, să noteze, să culeagă informaţii, într-un efort comun de a sensibiliza autorităţile şi pe cetăţeni.
Centrul de greutate al cărţii şi cea de a treia direcţie de acţiune în demersul publicistic al autorului îl constituie, fără îndoială, consistentul grupaj de comentarii ce reflectă, secvenţial dar precis, fenomenul electoral târgumureşean, surprins, în evoluţia şi manifestările sale, de la frământările şi dramatismul campaniei din 2000 până la jocurile de culise şi mânărelile politice bine ticluite şi meseriaş direcţionate, la alegerile din 2016.
Din perspectiva istoriografiei, volumul consemnează un moment esenţial în devenirea oraşului: primul român ales în funcţia de primar, devenit, treptat, din candidatul românilor, primarul tuturor târgumureşenilor, lucru resimţit de altfel de majoritatea concitadinilor maghiari. Din această perspectivă, lucrarea îşi are locul în fondul documentar al bibliotecii, ca punct de referinţă pentru toţi cei interesaţi de o epocă, în istoria oraşului, în care o nouă filosofie administrativă s-a opus din răsputeri devierii energiilor spre zona conflictuală, canalizându-le spre exploatarea benefică a multiculturalităţii, diversităţii şi interferenţelor spirituale.
Din punctul de vedere al profesiei noastre, într-o epocă în care textul publicistic s-a deschis spre limbajul suburban şi spre abordări superficiale, cu accente de vulgaritate şi agresivitate, volumul se constituie într-un veritabil manual de jurnalism, în care tinerii confraţi vor găsi ştirea, relatarea, sinteza, reportajul, editorialul, comentariul, ancheta, interviul, pe scurt, toate genurile gazetăreşti reprezentative, într-o scriitură sobră, îngrijită, elaborată, după regulile şi rigorile meseriei.
În fine, autorul pune la îndemâna actualilor şi viitorilor administratori ai oraşului un preţios îndreptar în gestionarea cu înţelegere şi chibzuinţă a trebilor urbei, iar târgumureşenii se vor regăsi, ca personaj colectiv, dar nu anonim, făcându-şi auzită vocea într-un dialog civic şi social bazat pe înţelegere şi respect reciproc.
Este, de altfel, crezul comun al autorului şi al primarului, aflaţi într-o relaţie ce nu depăşeşte limitele instituţionale, ambii încredinţaţi că, de pe poziţii diferite, desigur, îndeplinesc o misie faţă de propria conştiinţă şi faţă de obştea care şi-a pus speranţa în această dificilă dar nobilă împreună lucrare.

ILEANA SANDU

Despre Autor

Articole asemanatoare