◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro28.03.2024

Personalități notorii ale neamului românesc !

Gheorghe Cutasevici la 80 de ani!
Scriitorul neînfrânt

Cred că acest Om, despre care vom afla şi ceva nou din rândurile ce urmează, nici odată nu s-a bătut cu pumnu-n piept, afirmând că este profesor, jurnalist, bibliotecar, scriitor şi editor, deşi toate aceste apelative îi aparţin pe bune. Din exces de modestie, acest Om crede, în primul rând, că este doar o creaţie a Bunului nostru Dumnezeu şi trebuie să-şi trăiască viaţa pe pământ creştineşte, muncind cu tragere de inimă şi bucurându-i pe alţii prin comportamentul său dictat de suflet şi conştient. Îl cunosc şi eu pe acest Om de vreo patruzeci de ani şi mai bine, când trepădam pe la redacţiile din incinta Casei Presei din Chişinău, ca să-mi prezint creaţia publicistică şi literară în speranţa că voi vedea-o publicată. Fără doar şi poate, că mă ridicam şi la etajul cinci a Casei Presei, unde-şi aveau sediul cele mai prestigioase redacţii de atunci, ca Moldova, Cultura, Chipăruş, Tânărul Leninist, Scânteia Leninistă, Învăţământul Public ş.a. Deşi au trecut atâţia ani, ca astăzi mi-l aduc aminte pe acest Om din biroul său de la redacţia săptămânalului Cultura, care, practic nu se ridica de la masă, continuând să scrie, să citească şi să dea sfaturi utile celora, care-i păşeau pragul biroului. Nu se avânta în discuţii inutile, dar se dădea cu părerea atunci când credea că vorbă lui este auzită şi-i de folos. Taciturn, ca majoritatea oamenilor de la Sudul Basarabiei, acest Om mai mult „vorbea” prin faptele sale creative, ecoul cărora vă fi auzit încă multă vreme, mai mult, analizat, sintetizat şi recomandat generaţiei în creştere. Şi de câte ori mergeam pe ospeţe la Tartăul, Cantemir, la prietenul meu Vasile Mocanu, ca să mai stau la sfat în vestita lui colibă şi cu alţi consăteni de-ai său, nu uitam să le amintesc faptul că în satul lor s-a născut acest Om; profesorul, jurnalistul, scriitorul, editorul şi gânditorul Gheorghe Cutasevici, marele patriot al neamului românesc şi mândria noastră naţională. Tot în coliba lui Vasile Mocanu, despre care am scris în eseul meu La coliba lui Vasile Mocanu, publicat în Literatura şi Arta la 28 octombrie 2004 şi inclus în cartea Lume, lume…, stând la masă la un pahar de vorbă le-am citit prietenilor mei şi nemuritorul poem-glosă cu acrostih triplu Patria în freamăt verde din legendara sa carte Hora luminii, ulterior sechestrată, depozitată şi nimicită, iar autorul ei alungat în mod barbar pe drumuri. „Spectatorii” mei stăteau cu gurile căscate, ascultând versurile consăteanului lor scriitor, ca după ce le mai şi tălmăceam să exclame: Doamne, cum se poate una ca asta!? Dar s-a putut, căci pe timpuri omul nu valora nimic, el era socotit drept o unealtă a sistemului odios şi un rob al regimului sovietic comunist. În pofida acelor reguli de rea pomină, oamenii de creaţie făureau şi opere care au intrat pe bune în adevărata literatură românească. Aşa cum se citea pe ascuns şi mai mult în şoaptă Doina lui Eminescu, tot aşa citeam la lumina opaiţului epigramele şi poeziile satirice ale lui Petru Cărare din cartea Săgeţi, care ceva mai înainte fusese scoasă chiar din librării şi biblioteci, arestată şi „dată la cuţit”, iar autorul ei batjocorit, discreditat moral şi fugărit pe drumuri. Ideologia sovietică comunistă şi sistemul înrobit nu l-a cruţat nici de cum pe Distinsul Om al Culturii şi Literaturi Gheorghe Cutasevici. Nu-i vorbă, după anii de tristă faimă s-a scris câte ceva în presa noastră, dar cu cât trec anii, ne convingem că nu îndeajuns, ca să nu mai vorbim despre zguduitorul poem-glosă, care se cere a fi studiat cu minuţiozitate nu numai de criticii literari, ci şi de istorici, filosofi, psihologi, umanişti în genere. De reabilitarea morală şi, de ce nu, şi materială a scriitorului Gheorghe Cutasevici nici nu face să mai amintim. O frică, o teamă, o rezervă a trecutului încă mai există şi în omul zilelor de astăzi. Parcă toţi înţeleg acest lucru, dar nu se-ncumetă ca să-l hotărască odată şi odată. Acum, câţiva ani, la Sărbătoarea Naţională Limba noastră cea română un alt mare patriot şi scriitor, Efim Tarlapan, făcea spume la gură chiar în foişorul de lângă bustul lui Eminescu din Grădina Publică din Chişinău chema autorităţile statului să dea curaj şi să-şi spună cuvântul cu privirea la reabilitarea lui Gheorghe Cutasevici. De unde? Pe o ureche-au intrat vorbele şi pe alta au ieşit. Dar cea mai omenească şi sinceră reabilitare e cea a cititorului, a omului simplu, care-nţelege acest lucru şi-l preţuieşte cu-adevărat. M-am convins de acest lucru atunci când mi-a fost dat să discut cu învăţătorii şi bibliotecarii de la ţară, care cât de cât cunosc opera scriitorului Gheorghe Cutasevici şi se mândresc cu faptul că i-au citit-o şi chiar au şi unele cărţi în biblioteca lor personală. Şi bibliotecile noastre au cu ce-şi completa fondurile, căci Gheorghe Cutasevici, în pofida tuturor relelor, a scris şi a editat mai multe cărţi, care-i fac cinste şi de care se mândreşte întreaga breaslă scriitoricească de la noi. Aş menţiona cu drag o bună parte din comoara editorială a scriitorului: „Hora fulgilor”, poezii, ed. Cartea Moldovenească, 1974; „Am să prind o zi de vară”, ed. Cartea Moldovenească, 1977; „Hora luminii”, arestată şi dată la cuţit, ed. Literatura Artistică, 1980; „Pe străduţa cu poveşti”; „Contacte nejustificate”, semnate cu pseudonimul Jorj Distant, ed. Labirint, 1993; „Cântecul cu mingi frumoase”, 1994; „Noi suntem ca florile”, 1995; „Cântec despre casa mea”, 1996; „Evadarea sau prima confruntare cu umbrele”, 1996; „Iubirea te cheamă aproape”, 1998; „La Soroca în cetate”, 2002; „Viaţa mea-i o zi frumoasă”, 2002; „Pisica siameză”, Ch., 2002, 2009; „Patria eternă”. Poem, 2008; „La periferie”, nuvelă, Ch., 2009; „Ghici ce fel de nucă am?”, Ch., 2010; „Hora ploilor”, Ch., 2010. Şi alte opere la care autorul ţine la ele ca la nişte copii de suflet. Cel care l-a citit pe Gheorghe Cutasevici a observat şi simţit sentimentul scriitorului faţă de patria sa, glia strămoşească, vatra străbună, datinile şi obiceiurile strămoşeşti, dragostea nemărginită faţă de omul simplu, sincer, robaci şi bogat sufleteşte de la ţară. Altminteri nici nu poate fi, căci Gheorghe Cutasevici scriitorul nu trăieşte doar cu imaginaţiile şi metafora poetică de care are nevoie un om de creaţie, dar pur şi simplu descrie cu har scriitoricesc, cu lux de amănunte prin amintirile sale bogate starea reală de ieri şi de astăzi de la sat aşa cum a simţit-o dânsul personal.
Satul Tartaul din preajma raionului Cantemir, testat documentar în anul 1723 este aşezat pe un loc pitoresc la răscrucea satelor Baimaclia, Lingura, Ciobalaccia şi Hârtop şi are un număr de peste 2100 de locuitori. S-ar părea că Tartaulul este un sat ca toate satele moldoveneşti, unde predomină agricultura, îndeosebi viticultura, dar băştinaşul lui, scriitorul Gheorghe Cutasevici, ne convinge cu totul şi cu totul altă realitate, căci consătenii lui se deosebesc de alţi compatrioţi ai noştri prin unele datini şi obiceiuri, îndeletniciri şi trăsături omeneşti descrise detaliat chiar în cartea sa de memorii EVADAREA sau Prima confruntare cu umbrele, apărută la editura Labirint în anul 2003. Scrisă într-un stil crengian cartea este captivantă pentru cititor şi graţie comicului, sarcasmului, ironicului, zeflemelei de care dă dovadă scriitorul în descrierea relaţiilor omului simplu de la ţară cu sistemul diabolic sovietic comunist. Şi în genere, se creează impresia că în mare parte creaţia scriitorului Gheorghe Cutasevici este învăluită de mistere, care cer o descifrare meticuloasă pentru a pătrunde în esenţa fiecărui vers şi-ai afla adevărul scontat. Poate şi de aceasta dânsul pătrunde cu uşurinţă şi-n opera marelui Eminescu şi nu se limitează doar la cititul ei, dar îi şi dă o explicaţie riguroasă chiar în volumul său de memorii, familiarizând cititorul şi cu creaţia geniului poeziei româneşti. Gheorghe Cutasevici a avut o copilărie grea, plină de peripeţii şi năzbâtii, dar cred eu că şi romantismul de la ţară au jucat şi joacă un rol pozitiv în activitatea sa creativă. Scrise într-un limbaj accesibil şi pline de metafore, poeziile lui Gheorghe Cutasevici destinate copiilor se citesc şi se memorizează foarte şi foarte uşor. Am discutat cu mai mulţi învăţători şi bibliotecari, care au organizat întâlniri cu distinsul scriitor Gheorghe Cutasevici, ca să-mi mărturisească generozitatea dumnealui faţă de micul cititor, dăruind cu dragoste cărţile sale, iar copiii elevi le păstrează ca pe o relicvă adevărată şi învaţă pe de rost poeziile autorului. Omul Gheorghe Cutasevici a suferit mult din cauza regimului draconic din trecut. Unii oameni doborâţi la pământ, din păcate, nu rezistă presiunilor psihologice şi i-au un alt drum, ce duce în hău. Alţii se retrag complet din activitatea lor, şi umiliţi, batjocoriţi de societate, sunt nevoiţi să se conformeze regulilor impuse de regim pentru a supravieţui şi aşi trăi viaţa într-un exil psihologic străin. Crescut şi educat într-o familie de gospodari cu demnitate şi verticalitate, Gheorghe Cutasevici nici pe o clipă nu a cedat principiilor sale umane. Dumnealui ca un boxer profesionist atunci când era lovit şi doborât pe covor se ridica şi ducea lupta până la sfârşit, câştigând şi runda, şi lupta. Gheorghe Cutasevici cunoaşte la perfecţie psihologia copilului şi a omului matur, căci studiile făcute la Şcoala Pedagogică din Cahul şi Universitatea de Stat din Moldova, activitatea pedagogică în calitate de profesor de română, de director-adjunct şi director al şcolii au contribuit vădit la explorarea interiorului uman. Să le povesteşti elevilor despre Unirea Principatelor în acei ani era ca şi cum ţi-ai semna sentinţa şi ţi-ai pune benevol capul în laţ. Profesorul Gheorghe Cutasevici însă nu s-a gândit la soarta sa, ci la adevărul istoric şi la destinul generaţiei în creştere, care trebuie să cunoască şi cele umbrite şi interzise de ideologia comunistă. Au trecut ani buni de când scriitorul Gheorghe Cutasevici a fost forţat de către regim şi sistem să îngenuncheze, dar nu a făcut-o, ci cu fruntea ridicată şi cu peniţa aplecată asupra filei de hârtie a continuat să creeze lucrări de mare valoare. Mai mult, Domnia Sa a dovadit că-i un manager de excepţie, fondând şi conducând cu brio editura „Labirint”, revista „Arta educaţiei” şi Asociaţia Socio-Culturală „Creativitate- Integrare”. Astăzi în palmaresul scriitorului şi fondurilor bibliotecilor putem întâlni opere de valoare, cuprinzând mai toate genurile literare, ce se cer citite, analizate, descifrate şi recomandate posterităţii. Mă bucur şi eu împreună cu alţi confraţi de condei, că în volumul Dintre sute de catarge ’75, apărut la editura Cartea Moldovenească în 1975, figurez şi eu cu două povestioare pentru copii alături de marele patriot al neamului românesc, distinsul scriitor Gheorghe Cutasevici, prezent cu 8 poezii. Sunt convins, că împart aceeaşi bucurie şi colegii de pană Ion Anton, Leo Butnaru, Ion Hadârcă, Ion Diordiev, Constantin Dragomir, Vlad Druc, Ilie Zegrea, Ion Caţaveică, Haralambie Moraru, Tudor Palladi, Victor Pânzaru, Lora Rucan, Boris Schiţco, Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâţanu, Gheorghe Urschi şi Vlad Ciubucciu, care şi-au văzut primele creaţii într-o culegere colectivă şi care s-au format ca scriitori cu nume. Mă bucur mult că suntem înconjuraţi de aceeaşi prieteni, care pot să-ţi întindă o mână de ajutor şi cu vorba şi cu fapta, cum ar fi Efim Tarlapan, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Alexandru Donos, Mihail Ion Ciubotaru, Ion Vieru, Serafim Belicov, Raisa Lungu-Ploaie.
Denumirea Tartaul, satul de baştină a scriitorului provine de la îmbinarea de cuvinte „tart” şi „aul”, ce înseamnă sat de pădure. N-am descifrat originea numelui de familie Cutasevici, dar sunt convins, că o fi avut ceva comun cu longevivul stegar, căci şi la cei 75 de ani, scriitorul Gheorghe Cutasevici este acelaşi Om plin de energie şi activitate creativă. Domnia Sa continuă să scrie fără a se uita-n paşaport, să fie tânăr, neînfrânt şi ferice de ceea ce face pentru Ţară, Neam şi Omul de la sat: sincer, onest, robaci, bogat sufleteşte şi simplu ca buna ziua. Simplu şi bogat, precum îi este şi legendarul poem – acrostih:
ASTA-I PATRIA, ETERN CUVÂNT
Ram vânjos cu frunza verde-n cânt,
Om cu dorul sevă din pământ,
Muncă, fericire şi avânt,
 (Î) nfraţire-n faptă şi în gând.
Naştere din tot ce e mai sfânt,
Imn de măreţie răsunând:
Asta-i Patria, etern cuvânt!

Ce este o viaţă de om? Un teatru cu mai multe labirinturi! Unii ies cu uşurinţă din ele, alţii se pierd în neant fără a-i vedea lumina lui. Şi viaţa bunului meu compatriot, confrate de condei, sânge şi idei Gheorghe Cutasevici a fost şi este un teatru plin de drame şi labirinturi, dar ca orice Om cu demnitate, verticalitate şi tărie de caracter a reuşit şi reuşeşte să ocolească toate obstacolele create natural şi artificial, ca să iasă nu numai triumfător, dar şi să culeagă roade mănoase demne de mâna unui gospodar sadea de prin părţile Sudului umilei noaste Basarabie. Să gustăm din poamele lui, dragă cititorule, căci sunt comestibile, dulci, săţioase şi sănătoase! Să savurăm împreună creaţia distinsului scriitor şi patriot român Gheorghe Cutasevici, Cetățean de Onoare al satului natal Tartaul din preajma Cantemirului, să ne bucurăm şi să ne mândrim că-i suntem contemporanii Mărie Sale!
La mulți ani cu sănătate, pace și lumină în suflet, drag coleg și prieten!

Ion Cuzuioc,
Scriitor și publicist/UZPR/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *