default-logo

Personalități notorii ale neamului românesc

Constantin Rusnac: Omul cu Onoruri şi Valori !

Raze de lumină,
Unduite-n strună,
Se aştern şi-înclină,
Notele să-apună.
Armonie plină,
Cântul e cunună!

Fiecare om în viaţa lui, indiferent de vârstă şi sex zămisleşte şi lucruri de valoare, preţioase. Dar şi apelativele: valoare, preţ, au o semnificaţie simbolică. Pentru unii un obiect poate fi de valoare şi de preţ, pentru alţii doar unul obişnuit, fără rost şi trecător. Şi în genere, orice zămislire, ticluire, făurire dacă nu dăunează omului, societăţii trebuie preţuită, fie cu un cuvânt bun, fie cu o remunerare materială sau morală. Să nu uităm câte lucruri frumoase meşteşugăresc copiii la grădiniţă: fel de fel de figuri de păsări şi animale din lut şi plastilină, desene colorate, croşetări şi brodări, mărţişoare pentru mămici, bunicuţe şi surioare şi multe altele în dependenţă de fantezia şi imaginaţia copilului. Şi cât e de bine când aceste nestemate făurite de copilaşi sunt apreciate, lăudate, susţinute şi încurajate. Unele talente descoperite încă de la grădiniţă cu timpul pot atinge performanţe înalte în lumea creativă, ştiinţifică, socială şi chiar politică. Cu regret, unii oameni muncind în sudoarea frunţii în numele creaţiei, ştiinţei, binelui omului sunt apreciaţi în prag de pensionare, după ea sau şi mai târziu. Totul trebuie apreciat la timpul cuvenit şi, dacă un tânăr a compus ceva cu har, a evoluat pe scenă sau la vreo olimpiadă cu succes, fără doar şi poate că trebuie să-şi primească laurii binemeritaţi şi să nu ne fie teamă că va fi atacat de boala astrală şi-şi va lua „nasul la purtare”. Compozitorul, muzicologul, poetul, omul de stat şi activistul obştesc Constantin Rusnac chiar dacă a devenit laureat la vârsta fragedă de 8 ani, ocupând locul întâi la festivalul republican al elevilor, unde a cântat la xilofon, nu şi-a luat „nasul la purtare”, muncind cu abnegaţie o jumătate de veac şi mai mult, ca şi la cei 69 de ani împliniţi să rămână acelaşi „copil creativ” doar cu dimensiuni mai mari, mai complexe şi cu totul de altă valoare.
Anul 1970.După o repetiţie a Orchestrei de muzică populară „Lăutarii”, proaspăt fondată, dirijorul ei de atunci, compozitorul şi vioristul Mircea Oţel, mă întâlneşte lângă Filarmonica de Stat şi-mi propune să merg cu el acasă la un compozitor talentat şi de perspectivă pe nume Constantin Rusnac. Am dat curs invitaţiei, ca în acea seară să-l întâlnesc pe Constantin Rusnac, despre care auzisem multe şi pentru mine evident, că a fost o onoare să-l cunosc şi să dau mâna cu el. Peste ani de zile, după ce avu să mă întâlnesc la Vatican cu Suveranul Pontif Ioan Pavel al II-a, deja Constantin Rusnac m-a felicitat şi a socotit o onoare să-i strângă mâna celui care s-a întâlnit cu Papa de la Roma. Nu şi-a luat „nasul la purtare” Constantin Rusnac nici când a devenit cel mai tânăr Laureat al Premiului de Stat a Moldovei la vârsta de doar 28 de ani pentru celebra creaţie orchestrală „Sărbătoreasca”, melodie care până astăzi a devenit o carte de vizită a ţării noastre.
Am susţinut şi susţin mulţi tineri talentaţi, dar nu uit şi să-i atenţionez să nu se limiteze la laudele aduse, ele vin şi se duc, ci să i-a pildă de la scriitorii, artiştii, savanţii consacraţi, care au socotit complimentele drept un avans la cele ce încă urmează a fi făurite. Constantin Rusnac este un exemplu bun de urmat pentru tinerii de astăzi!Mulţi oameni de creaţie, artă şi cultură, din sport sau ştiinţă sunt descoperiţi, „unşi”de către cineva deja afirmat, şi aprecierea lui contează. Regele naiului Gheorghe Zamfir totdeauna găseşte un cuvânt de recunoştinţă la adresa celui care a fost Fănică Luca şi l-a descoperit şi l-a „uns”pe virtuosul naist. Gheorghe Zamfir însă până astăzi tot caută vreun tânăr naist ca să-l „ungă” şi să-i ureze drum bun în lumea miraculoasă a naiului şi cântului popular românesc. Pe Constantin Rusnac sunt convins că l-a descoperit şi l-a „uns” însuşi Dumnezeu, înzestrând-ul cu calităţi deosebite, care necesitau a fi valorificate fără osteneală de către posesorul lor. Astăzi muzicologii, cronicarii, jurnaliştii şi chiar colegii de breaslă a lui Constantin Rusnac trebuie să dea dovadă şi de aptitudini matematice pentru a calcula întreaga creaţie a marelui compozitor. Să culegi peste 2000! de creaţii muzicale folclorice, să compui multiple „suite” pentru nai, ţambal, vioară şi orchestră de cameră; să închini copilaşilor noştri peste 40 de cântece; să alcătuieşti şi să editezi 2 volume impunătoare de „Folclor din Moldova”; să lansezi CD-ul „Folclor muzical instrumental-romanţe de pretutindeni” cu notele a 3000! de melodii, unora le trebuie câteva veţi omeneşti. N-o să greşesc dacă voi compara activitatea creativă de unul singur a lui Constantin Rusnac cu munca zi de zi a unor instituţii de profil. Mă bucură faptul, că distinsul Om de cultură Constantin Rusnac, ca un bun creştin, nu invidiază şi nici nu este invidiat de către confraţii săi compozitori şi muzicologi. A vorbit şi vorbeşte frumos şi călduros, le-a purtat şi le poartă respectul, îi invită la concertele şi seratele sale de creaţie pe cei care şi-au aplecat frunţile asupra gamei muzicale, ca să bucure neamul nostru cu noi şi noi perle creative populare, de estradă, corale, simfonice şi de operă. Şi Eugen Doga, Nicolae Botgros, Gheorghe Mustea, Valentin Dânga, Dumitru Blajinu, Andrei Tamazlâcaru, Petre Neamţu, Anatol şi Tudor Chiriac, Marian Stârcea, Ştefan Andronic, Valentin Budilevschi, Teodor Zgureanu, Andrei Samoilă, fraţii Pavel, Dumitru şi Vasile Goia şi alţi confraţi de muzică i-au răspuns și-i răspund cu aceeaşi dragoste şi respect colegial. Mai mult, Constantin Rusnac a fost foarte atent la scrierea şi editarea Biobibliografiei sale de către Biblioteca Naţională a Moldovei recomandată special pentru această muncă migăloasă, ca în compartimentul Autobiografie să fie inserate fraze de recunoştinţă faţă de cei cu care a colaborat şi care au contribuit şi la activitatea sa creativă, şi la cariera sa profesionistă în ascendenţă. Este o calitate pe cât de bună şi necesară, pe atât de creştinească. Cei mai distinşi oameni ai plaiului nostru au găsit cuvinte preţioase şi sincere la adresa lui Constantin Rusnac. Eseurile, crochiurile , discursurile lui Grigore Vieru, Ion Vatamanu, Gleb Ceaicovschi-Mereşanu, Ion Aldea Teodorovici, Nicolae Vieru, Vladimir Rotaru, Eugen Doga, Aurelian Dănilă, Ion Hadârcă, Ion Păcuraru, Gheorghe Ciocoi, Ioan Mânăscurtă, Larisa Turea, Serghei Pojar vorbesc de la sine despre activitatea vastă a distinsului compozitor şi muzicolog Constantin Rusnac. Mulţi ani, însă Constantin Rusnac „a tăinuit” şi un alt har pe care îl are – cel de poet. Colaborarea domniei sale cu poeţii Grigore Vieru, Ion Vatamanu, Anatol Ciocanu, Ion Podoleanu, Pavel Boţu, Gheorghe Vodă, Victor Teleucă, Anatol Codru, Arhip Cibotaru, Simion Ghimpu, Pavel Bechet, Dumitru Matcovschi, Andrei Strâmbeanu, Vasile Romanciuc, Iulian Filip, Petru Cărare, Aurel Ciocanu, Gheorghe Ciocoi, Vladimir Rusnac, Titus Ştirbu, Constantin Dragomir, Tudor Ţărnă, Vsevolod Cernei, Iurie Pavlov, Maria Tofan- Bâlici etc., fără doar şi poate c-a influenţat la „învierea” harului poetic. Mai mult, Constantin Rusnac poate fi catalogat pe bune naşul editorial al primei cărţi de acrostihuri, cu alte cuvinte, a legiferat această specie poetică cu rigorile ei destul de capricioase.30 de ani i-au trebuit poetului Constantin Rusnac să mediteze, să depene şi să aştearnă cu vocaţie pe hârtie cele 78 de acrostihuri de portrete literare, care chiar de la prima lor lansare s-au încununat de un succes binemeritat. Arsenalul poetic înzestrat cu metafore, epitete, comparaţii şi imaginaţii artistice stă la baza celor 101 poeme ale lui Constantin Rusnac apărute în colecţia IDEAL sub oblăduirea mărinimosului scriitor, editor, regizor, a distinsului Om de Cultură Vasile Căpăţână. Harul poetic a lui Constantin Rusnac a fost anticipat de activitatea sa prodigioasă pe tărâmul publicistic. Multiplele sale articole dedicate creaţiei colegilor săi compozitori, muzicieni, instrumentişti şi artişti de scenă au îmbogăţit palmaresul său creativ. O colaborare importantă în viaţa sa, Constantin Rusnac a avut-o cu legendara noastră Maria Bieşu, căreia i-a şi închinat celebra compoziţie muzicală „Ave Maria”- rugăciune pentru voce, cor mixt şi orchestră simfonică pe versurile marelui poet naţional Grigore Vieru. Şi nu este întâmplător faptul, că Constantin Rusnac este coautorul cărţii Maria Bieşu:Scena, Opera – Dragostea mea.
Bogată şi multilaterală este activitatea lui Constantin Rusnac, recunoscut ca o personalitate marcantă a neamului nostru românesc. Nu ştiu, dacă piciul de laureat la cei 8 anişori ai săi a visat că va deveni cu anii şi rector al celei mai mari instituţii de învăţământ superior de profil din republică – Conservatorul de Stat „ Gavriil Muzicescu ” (Astăzi Academia de Muzică,Teatru şi Arte plastice –I.C.) şi prim vice ministru al Culturii, dar aptitudinile sale manageriale au fost confirmate şi în aceste prestigioase şi responsabile posturi. Longeviv este Constantin Rusnac nu numai în creaţia sa profesională, dar şi în activitatea socială prodigioasă. Timp de 24! de ani Domnia Sa este Secretarul General al Comisiei Naţionale a Republicii Moldova pentru UNESCO, organizaţie care a contribuit şi contribuie vădit la dezvoltarea ştiinţei, educaţiei, artei şi culturii noastre naţionale. Profesorul Universitar Constantin Rusnac, Cetăţean de Onoare al municipiului Cluj-Napoca (România), Doctor Honoris Causa al Academiei de Muzică „Gh.Dima” din municipiul Cluj-Napoca, Doctor Honoris Causa al Academiei de Științe a Moldovei, Laureat al Premiului Comsomolului Leninist din URSS, Laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova,Maestru al Artei, Cavaler al Ordinului „Gloria Muncii”, poate fi etichetat o personalitate notorie nu numai a culturii noastre naţionale, dar şi cea internaţionale, o mândrie a neamului nostru românesc şi noi pe bune ne putem mândri că-i suntem contemporani!

Ion Cuzuioc,
scriitor și publicist

Despre Autor

Articole asemanatoare

Comenteaza

*