default-logo

Planeta cu NESTEMATE! Pe Hat-P-7b plouă cu rubine şi safire

soare-465x390Până la ora actuală au fost descoperite câteva mii de planete în afara sistemului solar. Una dintre cele mă interesante este Hat-P-7b, o planetă situată la aproximativ 1000 ani lumină faţă de noi, unde plouă cu rubine şi safire.

Descoperirea planetelor situate în afara sistemului solar, aşa-numitele exoplanete, reprezintă unul dintre cele mai importante obiective ale astronomiei şi astrofizicii. Până în prezent au fost descoperite mai bine de 3500 astfel de planete. Circa o cincime din stelele studiate asemănătoare Soarelui au cel puţin o planetă de mărimea Pământului care orbitează în jurul lor, ceea ce înseamnă că în galaxia noastră ar putea exista aproximativ 11 miliarde de planete de acest gen! La acestea se adaugă circa 40 de miliarde de planete care orbitează în jurul altor tipuri de stele (precum piticile roşii). Un număr impresionant de planete pe care ar putea exista viaţă. Din păcate toate aceste planete sunt departe de noi şi o călătorie la faţa locului cu tehnologiile actuale nu este posibilă. Nu ne rămâne decât să studiem cu ajutorul diverselor telescoape aceste planete şi compoziţia lor.

Telescopul care a permis descoperirea majorităţii exoplanetelor cunoscute este Kepler, acesta descoperind mai bine de 2000 de planete, existenta cărora a fost confirmată şi alte câteva mii de posibile planete, care însă aşteaptă confirmarea.

Cea mai mică dintre planetele descoperite se numeşte Draugr (cunoscută şi că PSR B1257+12 A sau PSR B1257+12) şi are masa cam de două ori cât a Lunii. Cea mai mare planeta este DENIS-P J082303.1-491201 b, de aproximativ 29 de ori mai masivă ca Jupiter, atât de masivă, încât oamenii de ştiinţă bănuiesc că ar putea fi o pitică brună mai degrabă decât o planetă.

Kepler descoperă planetele studiind variaţiunile, extrem de mici, de lumină ale stelelor în jurul cărora orbitează, în momentul în care planetă trece prin faţa lor.

Printre planetele descoperite de Kepler se numără şi bizara Hat-P-7b, situată la circa 1000 de ani lumină faţa de noi, o planetă de 16 ori mai mare ca Pământul şi de 500 de ori mai grea. Hat-P-7b este o planetă gazoasă care orbitează în jurul propriei stele la o distanţă mică faţă de aceasta, ceea ce are drept consecinţă o durată a anului (rotaţie completă în jurul stelei) de doar două zile terestre!

Cercetătorii de la Universitatea Warwick au reuşit să obţină informaţii legat de atmosfera acestei planete din studiul luminii reflectate de aceasta. Rezultatul acestui studiu a fost publicat în revista Nature: Nature Astronomy.

Temperatura atmosferei planetei Hat-P-7b este în jur de 1700 de grade, un adevărat infern, cu vânturi şi uragane foarte puternice, generate de faptul că planeta arată stelei mereu aceeaşi fată; se generează astfel diferenţe mari de temperatură între faţa luminată şi cea întunecată, ceea ce duce la apariţia de nori şi furtuni intense.

Cercetătorii, studiind variaţia de lumină reflectată, au descoperit că norii de pe planeta Hat-P-7b conţin corindon, un mineral care stă la baza rubinelor şi safirelor. Din punct de vedere al compoziţiei chimice corindonul este un oxid de aluminiu cu formula Al2O3. Culoarea variază în funcţie de impurităţile existente în cristal. Posibile culori sunt: brun, roz, roşu, galben, verde, violet, sau minerale de culoare albastră cu diverse nuanţe. Sunt foarte apreciate versiunile de corindon de culoare roşie, şi anume rubinul şi cele albastre, adică safirele. Există inclusiv o variantă extrem de apreciată de culoare roz, Padparadscha.

Prezenţa corindonului în atmosfera planetei Hat-P-7b ar putea da cerului acelei planete frumoase tonalităţi de roşu sau albastru – în cazul în care cineva ar reuşi să îl vadă.

Studiul exoplanetelor va continua în viitor inclusiv prin lansarea de noi sateliţi în spaţiu, precum cel al agenţiei spaţiale Europene, ARIEL (.Atmospheric Remote-sensing Exoplanet Large-survey) care are obiectivul de a studia atmosfera exoplanetelor în căutarea de semnale care să ne ajute să înţelegem dacă pe aceste planete există viaţă.

Articol scris de Cătălina Oana Curceanu, prim cercetător în domeniul fizicii particulelor elementare şi al fizicii nucleare, Laboratori Nazionali di Frascati, Istituto Nazionale di Fisica Nucleare (Roma, Italia) şi colaborator al Scientia.ro

evz.ro

Despre Autor

Articole asemanatoare