default-logo

RIO 2016-GANDURI RAZLETE (13)

Adaugat pe 17 Aug 2016
De :
Comment: Off

Rio2016 sorespCe sa fac, m-am dus si m-am culcat…

Sambata, 13 august, spre pranz, am vizitat ” in premiera”(!) sala de box din pavilionul 6 al Complexului Rio Centre. am pus semnul exclamarii pentru, ca altadata, mergeam regulat la box…E adevarat, atunci aveam mai multi boxeri calificati la Jocurile Olimpice…De pilda, la Sydney, echipa antrenata de Feri Vastag a numarat 10 pugilisti…Tot de numele lui Vastag se leaga si ultima reusita olimpica. La Atena, in 2004, elevul sau Ionut Gheorghe a cucerit bronzul, iar Viorel Simion a ocupat locul al cincilea. Apoi, dupa ce in 2005, Viorel a urcat si el pe treapta a treia a podiumului de premiere la Mondialele din China, Vastag a fost determinat sa paraseasca carma lotului national de  o persoana care s-a crezut peste Isus Hristos in boxul romanesc, si usor, usor, s-a ales praful…La Londra, in urma cu patru ani, a mers doar un boxer, Bogdan Juratoni si o… boxerita, Mihaela Lacatus, acum am avut un singur reprezentant, supergreul Mihai Nistor. In urma cu o luna, am fost la Iasi unde in finala Centurii de Aur, traditionalul turneu international, Nistor l-a batut pe campionul european en-titre, uriasul croat Filip Hrgovic, anuntandu-se ca favorit cert pentru Rio…

  • Si mai e un motiv pentru care nu prea am mai mers la galele de box amator…Se fura prea mult si prea pe fata…Sunt prea multe interese, iar totul este la mana arbitrilor, manevrati „din culise” de cei care au aceste interse…Nu mai suport!
  • Ca sa nu par subiectiv si pentru ca, efectiv mi-e sila sa mai scriu despre o marsavie ordinara, o sa va invit sa parcurgeti povestea prezentei la Rio a lui Mihai Nistor, in viziunea lui Catalin Tolontan(GSP) care a trait, cred, mai obiectiv totul decat cei catalogati”specialisti in box”.
  • Mereu e așa, dar aici, la Rio, se mai întîlnesc cîțiva factori.
    Întîi că a ieșit soarele și cariocas și-au lepădat singura hăinuță mai groasă și depresia stîrnită de cele două zile consecutive de ploaie rece.
    În al doilea rînd, boxul este găzduit de Pavilionul 6 din Riocentro, un centru expozițional asemănător cu Romexpo de la București.
    Sala e ridicată pe structură metalică.
    Cînd boxează cîte un brazilian oamenii bat din picioare și ai certitudinea că vei pica precum eroii lui Jules Verne, direct în centrul pămîntului. Ei erau însă în Islanda.
    Și al treilea motor de decibeli este pe placul brazilienilor.
    În pauzele dintre reprize, camera TV a organizatorilor  caută cîte o pereche în tribună și cei doi sînt sînt încurajați de către public, prin aplauze, să se sărute.
    Uneori, regizorul se joacă și insistă pînă cînd cuplul se sărută de mai multe ori.
    La Riocentro, gălăgia nu se ofilește niciodată.
    În această atmosferă intră azi  în luptă Mihai Nistor, singurul reprezentant al României la turneul olimpic de box.
    Categoria sa, supergrea, ia coroana entuziasmului competiției și cu atît mai mare e presiunea pe umerii lui Mihai.
    La + 91 de kilograme orice pumn devine destin.
    Francezul Tony Victor James Yoka, unul dintre marii favoriți ai categoriei, îl întîlnește pe Laurent Jr. Clayton, din Insulele Virgine.Înaintea meciului lui Nistor boxează chiar adversarii de pe partea sa de tablou.
    În primul tur, Clayton furnizase o surpriză, trimițîndu-l acasă pe neamțul Erik Pfeifer, mult mai bine cotat.
    Prima repriză este echilibrată, cu Clayton în mijlocul ringurului și Yoka mulțumindu-se să ia pulsul rivalului.
    Repriza a doua este cronica suferinței lui Clayton, pentru că francezul lovește repetat cu directa de stînga direct în figura rivalului.
    În runda a treia, Clayton încearcă să vină peste Yoka, însă francezul are clasă și tot el punctează, alternînd croșeul de dreapta cu directa de stînga.
    Yoka termină meciul fără să simtă nici o arsură pe față! Primește decizia unanimă.
    A sosit ora. Nistor intră sigur pe el, bucurîndu-se, în sală.
    Adversarul românului este Hussein Iashaish.
    Purtătorul drapelului Iordaniei la ceremonia de deschidere, Iashaish s-a calificat la Olimpiadă în ultimul moment terminînd al treilea la turneul de calificare Asia-Oceania.
    Din prima secundă, Nistor mută centrul de greutate al ringului sub picioarele sale. Se duce peste Iashaish, nepăsător că iordanianul de 21 de ani are, totuși, o bună frecvență a loviturilor.
    Upercurt de dreapta ”la pateu” și croșeu de stînga la figură este alternanța cu care românul încearcă să termine lupta. ”Am venit aici să atac”, declarase el chiar la sosirea în Brazilia. E clară promisiunea.
    Cu 30 de secunde înainte de finalul primei reprize, un croșeu îl avertizează pe iordanian. Nerăbdător să facă KO, românul nu este atît de exact în lovituri.
    Cea de-a doua rundă are exact aceeași derulare. Nistor atacă pumn cu pumn și pas cu pas. Meciul e foarte frumos, pentru că și iordanianul acceptă lupta.
    Cu 37 de secunde înainte de final, un croșeu de dreapta al românului vine din zări și-l zdruncină pe adversar. Arbitrul argentinian în numără.
    Repriza a treia e și mai bună pentru Nistor, publicul îi primește cu aplauze pumnii tot mai exacți. Singura problemă fizică este arcada spartă de capul, nu de pumnul  lui Iashaish.
    Iordanianul e numărat și a doua oară! Iese la atac că nu mai are ce pierde și ultimul minut e încîntător, definiția boxului combativ!
    Gong! Antrenorul Vali Vrânceanu îl îmbrățișează pe Mihai. Nu se pune problema învingătorului.
    Ba se pune! Pentru că, în stupoarea generală, arbitrul ridică mîna iordanianului!
    Publicul nu înțelege, la masa presei un american se ridică și dă din mîini iritat, Nistor este încremenit și curg secunde rușinoase pentru box și pentru Olimpiadă.
    N-or fi Jocurile miezul integrității, dar boxul le depășește pe toate!
    E o rușine. Nistor găsește puterea să salute publicul și mii de oameni îl ovaționează pe adevăratul învingător!
    ”Sîntem prea mici!” e tot ce spune Mihai la zona mixtă, în timp ce antrenorul Vrânceanu trece ca un om golit de orice înțeles al sportului pe care îl slujește de decenii.
  • Acum ma intelegeti?!Eu ce-as mai putea adauga dupa o asemenea „fresca”, pictata cu un penel sigur, a unui cosmar trait de un baiat care a trudit ca un salahor ani de zile, luand pumni grei in cap cu nemiluita de la…supergrei, si visand cu ochii deschisi la repetarea unicei performante a lui Nicolae Linca?! Stiti cate de-astea am trait in cariera de „specialist in box”?Stiti cate nopti m-au urmarit marsaviile arbitrilor si ale papusarilor lor din culise? Stiti ca, la Tampere, la Europenele din 2000,am vrut sa bat(sau sa ma bata, mai bine spus, pentru ca era un fost boxer…)un arbitru din Azerbaidjan, dupa magariile facute la meciul lui Adrian Diaconu, vicecampion mondial,cu un ucrainian?! Stiu ca nu-mi face cinste gestul, dar m-am dus si l-am apucat de papion, fiind cu greu despartiti de cei din jur…Au vrut sa-mi ridice acreditarea, e o intreaga poveste, pe care puteti s-o gasiti tot in cartea „Jimmy Batausul”, invocata intr-o corespondenta anterioara…
  • Iar aceste „magarii”, facute atunci cu masina de punctat, au fost duse la un rafinament care te lasa masca…In 2006 conducerea indiana a Federatiei Internationale a fost inlocuita cu una taivanezo-sud coreeana,dupa alegerile din Republca Dominicana. Ching-Kuo Wu(presedintele) si Ho Kim(directorul executiv) in care s-au investit sperantele unei schimbari majore care sa curete boxul de deciziile incorecte facute cu masina de punctat, au actionat in acest sens, dar s-a ajuns la urmatoarea situatie aberanta, imposibil de explicat iubitorilor nobilei arte, care se uita la televizor sau asculta la radio transmisiunea meciurilor sau spectatorilor care au huiduit indelung decizia meciului fetecau fotoNistor-Iashaish. Acum, ca si pe vremuri, sunt desemnati cinci arbitri care nu mai au in maini dispozitivele masinii de punctat, ci pixuri pentru a da, pe buletine, cele trei reprize de cate trei minute, unuia sau altuia dintre pugilisti, exact ca la profesionisti! Astfel, castigatorul unei reprize urmeaza sa primeasca 10 puncte, invinsul doar 9 sau chiar 8 daca a fost numarat…Ei aici apare marea smecherie! Pentru decizia finala, calculatorul alege la intamplare(zic papusarii…) doar trei arbitri ale caror decizii conteaza…Deci puncteaza toti cinci si doar trei conteaza! S-a ajuns la situatiile aberante in care o decizie „la nivel de cinci arbitri” sa fie 3-2 pentru boxerul 1, iar, cea finala, la „nivel de trei judecatori”, sa fie de 2-1 pentru boxerul 2, pentru ca, dupa criterii doar de el stiute( sau mai bine zis de cine trebuie…), calculatorul a desemnat pe cei doi care l-au vazut castigator pe boxerul 2 si doar unul dintre cei care l-au dat castigator pe boxerul 1 !!! Sper ca am fost destul de clar! Nimeni nu poate spune nimic! Calculatorul a ales! Mai sa fie…<<< Si acum vine partea cea mai interesanta a deciziei oficiale a meciului sustinut de Mihai Nistor la Rio. Un arbitru din Taiwan l-a dat pe roman invingator la puncte cu 29-28( decizia corecta: Nistor a pierdut prima repriza,9-10, si le-a castigat cu 10-8 pe urmatoarele doua), iar cei din Porto Rico si Brazilia l-au vazut invingator pe asiatic cu tot cu 29-28…Cum au calculat ultimii doi si cum le-a iesit la total 29 de puncte pentru Iashaish, in conditiile in care acesta a fost numarat de doua ori in reprizele 2 si 3, e un mister… „D’ale calculatorului” , am zice, daca nu ne-ar pasa de ce s-a intamplat…Dar cum suntem siderati, nu putem decat schimba in „D’ale carnavalului boxului amator”…Un circ ieftin…
  • Dupa meci fostul presedinde COSR, Octavian Morariu, acum membru CIO,si el uimit de decizie, ameninta ca lucrurile nu pot ramane astfel, pana cand antrenorul lui Nistor, Valentin Vranceanu, i-a spus ca la box deciziile nu pot fi schimbate, fiind batute-n cuie…Daca i-as putea da un sfat domnului Morariu, acesta ar fi sa ia inregistrarea meciului si sa-l roage pe presedintele CIO,Thomas Bach, sa-si faca putin timp si s-o urmareasca. Nu trebuie sa fii mare specialist in box ca sa nu-ti dai seama ca e o decizie data fara niciun pic de rusine si in dispret fata de spiritul olimpic, unul de fair-play.Dar eu stiu daca domnul Morariu are timp de asemenea gesturi sau daca vrea sa-l deranjeze pe boss-ul suprem, care cine stie cum ar reactiona, mai ales daca-i prieten cu Cing-Kuo Wu, si el memdru CIO?
  • Nistor, mi-a zis dupa meci, in direct in emisiunea Arena Nationala, ca s-a dorit sa i se faca culoar francezului Yoka, acesta cunoscand bine taria pumnilor moldoveanului…Lui Catalin Tolontan, celalalt ziarist care l-a asteptat in fata cabinetului medical dupa ce a fost cusut la arcada dreapta unde a fost lovit cu cotul de catre iordanian, Mihai i-a subliniat ca” Genul acesta de hotie indeparteaza lumea de sport!” Asa este… N-au fost nebuni cei care-n ultimele doua decenii au militat pentru scoaterea boxului de la Jocurile Olimpice. Ca si luptele, e un sport ajuns pe mana unor indivizi demni doar de dispret…Repet, nu poti ruina visul olimpic al unor sportivi, multi foarte tineri,in numele unor interese obscure…Oricare ar fi ele…
  • Ajuns la capatul puterilor psihice si… fizice, sa nu uitam am ajuns de la tenis in pat la trei noaptea(!), ce era sa mai fac, m-am dus sa ma culc…Pe drum m-am gandit cum m-am facut de ras in transmisiunea in direct a meciului, cand la sfarsit, am spus ca nu poate fi decat un invingator, Mihai Nistor…Va dati seama ce penibil a sunat cand am rectificat, oricate explicatii am dat…Cei care nu au vazut, mai apoi, la TVR inregistrarea meciului, au ramas sigur cu ideea ca am fost foarte subiectiv, lucru, nu-i asa?!, nepermis pentru un „specialist in box”…Cam acestae erau gandurile razlete care ma „munceau” inainte sa adorm…
  • PS: Si fiindca sunt la ora dezacordurile cu confratii mei, jurnalistii,i-as spune, totusi, amical, lui Catalin Tolontan ca nu sunt intru totul de acord cu cea scris dupa ce a fost in sala de box, cum ca spectatorii si comentatorii(!) vad intrecerile pe uriasele ecrane amplasate si nu privind, din inaltul tribunei, la mogaldetele de jos, din arena…Ai dreptate partial, Cataline! La gimnastica, da,ca sa-mi dau seama ce se-ntampla cu adevarat „jos”, ca sa vad lacrimile Catalinei,locurile rezervate presei fiind „la cucurigu”,a trebuit sa ma uit pe ecrane…La box, nu…Imposibil sa nu-ti fi dat seama ca boxul vazut la televizor e total diferit de cel vazut „pe viu”, indiferent de cat de departe esti de ring…De aceea ai fost inspirat in ceea ce ai scris despre meciul lui Nistor…Am stat de vorba cu fiica-mea, dupa ce a mers duminica seara la concertul Rihannei…Era siderata ca multi, foarte multi dintre zecile de mii de spectatori, nu au trait cu adevarat muzica, ci au fost doar preocupati sa inalte deasupra capetelor telefoanele pentru a filma cu orice pret o secventa din concertul cantaretei si a-o posta pe facebook, alaturi de lauda ca au fost prezenti la ceva care a trecut pe langa urechile lor… La box nu e asa…Ai vazut, spectatorii au trait la cote maxime meciul lui Nistor, reactionand spectaculos! Iar eu, oriunde m-as afla un sala, numai privind inspre ring pot comenta in direct…Asa am facut si duminica la pranz, cand tot, undeva , spre tavan, am stat…

Ca de obicei, din Rio, al Dumneavoastră, Adrian Fetecău (Radio Romania)

Despre Autor

Articole asemanatoare