default-logo

RIO 2016-GANDURI RAZLETE (3)

rio gandRămăsesem in corespondenta anterioara, miercuri 3 august, după amiază, in perimetrul „de vis” al arenei de tenis. Nu mă mai săturam să mă mut de la un teren la altul, unde se antrenau corifeii acestui sport. La un moment dat am avut şansa să văd înca o data ce inseamna o vedeta adevarata si nu fabricata de emisiunile TV tabloide, cum se intampla la noi… Am scris „inca o data” pentru ca mi-aduc aminte de momentul cand la Sydney a fost adus la turneul de box regretatul Muhammad Ali. S-a produs o emotie colectiva extraordinara, toti cei 10 000 de spectatori dorindu-si o amintire legata de prezenta celebrului artist al ringului. S-au adus forţe de ordine suplimentare…Degeaba! Intre runde, din tribune curgeau valuri de doritori de autografe sau fotografii! S-au facut apeluri repetate „la calm”…Degeaba! Până cand Ali nu „a fost evacuat” nu s-au putut relua meciurile in condiţii normale. Si am avut şansa de-a lungul anilor sa mai întâlnesc vedete veritabile, despre care o sa scriu,poate, cu un alt prilej… Aici, la un moment dat, am văzut o grămada dezordonata ca la rugbi. Toti voluntarii din arena s-au repezit pentru „un selfi”(au trecut anii, ne-am modernizat  şi-n dotări tehnice si-n…exprimare!) cu Gustavo Kuerten, celebrul campion de la Roland Garros! Putea să se întâmple orice in arena,voluntarilor nu le pşsa…Apăruse un idol care-i emotionase pana la uitarea de sine…
O alta vedetă, cu o expunere mediatica impresionanta in spatiul asiatic, este campionul japonez Key Nishikori. Peste 50 de cameramani l-au aşteptat doua ore pana şi-a făcut aparitia pe unul din terenurile de antrenament pentru a-i „sorbi”(a se citi, „inregistra”) orice gest! Iar Nishikori a făcut numai gesturi normale, adica s-a comportat ultra-normal, fără aere, cum fac cei care-si câştiga statutul de mare vedeta printr-o truda de sisif…
Dupa ce colegul meu din radio Mugur Corpaci a plecat la redactia din IBC, la un moment dat m-am întalnit cu un alt coleg din presa, Dorin Chiotea, de la Realitatea TV care m-a „atras” către sala de handbal unde aveau programat antrenament fetele noastre. Am plecat si am mers prin satul olimpic, si am tot mers, pentru că distanţele dintre arene este uriaşă! Ne-am adus aminte cand ne-am chinuit impreuna in 2008, urcand o gramada de scari, la Marele Zid Chinezesc,atunci cand organizatorii au oferit ziaristilor prezenti la Jocurile de la Beijing o excursie de neuitat! Trecut-au anii, eram mai tineri si ne mişcam mai „cu talent”…
Am ajuns in sfarsit, am intrat in sala si ne-am prăbusit în scaunele unei tribune! Doar pentru câteva secunde, pentru că au venit câţiva oameni de ordine care ne-au invitat, pe un ton politicos, să părăsim sala. Thomas Ryde,antrenorul principal,îmbrăcat cu un tricou cu Romania pe spate, foarte activ pe teren,  a dorit un antrenament interzis privirilor oricărui curios. Personal, nu m-am suparat. De cand a venit suedezul la carma reprezentativei, admir mult aceasta echipa care a creat, si ea, in acest an, un val de simpatie uriaş in tara! M-as bucura enorm ca fetele sa cucereasca o medalie, pentru ele, pentru Romania, nu mai conteaza…Medalie olimpica sa fie!!!
Am iesit si am asteptat o ora in centrul de presa unde au sosit si Dragos Cojocaru(TVR) si Marian Ursescu(GSP). Apoi am mers in zona mixta pentru interviuri. Imediat dupa inchierea antrenamentului, capitanul Valentina Ardean Elisei a desemnat-o pe Rozalia Chintuan, unul din pivoţii echipei, să rămână să ne spună câteva vorbe. Celelalte fete au trecut pe langă noi, salutându-ne „din mers”…
Am parcurs apoi iar o distanta serioasa pana la sala de gimnastica. Partener de drum, Marian Ursescu, un alt gazetar de care mă leagă amintiri frumoase. In sală ne întâlnim cu colegii sai de la Gazeta Sporturilor, Luminita Paul, Catalin Tolontan si Cristi Preda, dar si cu Alina Alexoi(TVR) si Sandu Enciu(ProSport). Stăm grupaţi si asteptam ca gimnaştii nostri Marian Dragulescu si Andrei Muntean sa se antreneze la aparatele la care vor participa in competitia oficiala: Marian la sol si sarituri, dupa ce se va „incalzi” la bara, Andrei la toate cele şase aparate, el urmand sa ne reprezinte la individual compus.
Intre noi, cei din tribuna, parca s-a instalat un sentiment apasator…E greu sa vezi ca nu mai avem echipa la Jocurile Olimpice!!! Incredibil! Noi,cei care luam bronz cu doar 12 ani in urma la Atena in concursul pe naţiuni! Privim cu tristete cum nu-i ies pasii la sarituri lui Marian…Coborâm pentru interviuri. Drăgulescu recunoaste ca s-a simtit mai bine la sol. Parca si el e trist…Sigurul lucru bun e ca i-a mai trecut un pic din răceala puternică cu care a sosit din tara! Antibioticele l-au vlăguit…Ce sportiv urias si cât ne-am batut joc de el in urma cu patru ani cand nu a avut loc in echipa deplasata la Londra! Si trezit din somn, tot ar fi făcut mai mult decat cei care…nu au facut nimic in capitala Regatului Unit. Vinovaţii, doi la număr, sunt si acum la butoanele gimnasticii noastre. Nu au avut barbatia sa-si dea demisia de onoare. Acum ar fi fost in stare sa-i puna la dispozitie lui Dragulescu un avion particular ca sa ajunga la Rio si sa salveze ce se mai poate salva dintre ruinele gimnasticii noastre…
Am ajuns „acasa” spre miezul nopţii după o zi in care mi-am programat sa vad cât mai mult. Si am reusit!!! Dar cu ce pret! Cand am dat jos sandalele noi, in talpa dreapta trona o uriasa batatura, iar degetul mare stâng era „vătămat” de o rosătura roşiatica..
In corespondenta urmatoare o sa aflati cum a debutat Drăgulescu înainte de deschiderea oficiala a Jocurilor! Stiu ca v-am facut curiosi, dar mai aveti putintica rabdare…

Ca de obicei, al Dumneavoastra, Adrian Fetecau(Radio Romania)

Despre Autor

Articole asemanatoare

  1. livia

    Mulţumim! Sănătate şi Baftă sportivilor nostri!