Schema „nu se poate fără noi”

roxana ichimÎn primăvara acestui an electoral, sondajele care măsurau încrederea în politicieni uluiau prin cel puțin două cifre: Vasile Blaga – 9,1% și Ion Iliescu – 8,5%. Pe lângă faptul că procentul este jenant pentru co-președintele PNL, celelalte procente arătau clar un sindrom: „bătrânii” politicieni, consacrații, au făcut ei ce-au făcut în acest sfert de secol, au fost atât de performanți și de notorii, încât tinerii care vin din urmă nu au nicio șansă (poate cu excepțiile numite Gabriela Firea sau Ponta…). Așadar, cine sunt „monștrii sacri” ai politiciii românești, fără de care, iată, nu se poate? Lăsându-i deoparte pe președintele Iohannis, care intră în alte calcule electorale temporale, și pe guvernatorul eternizat Mugur Isărescu, fostul premier Tăriceanu este în top, urmat de L. Dragnea, T. Băsescu și… numitul Blaga, care, se vede treaba, a recuperat (pe cât de miraculos s-a prăbușit șeful statului la un moment dat…)! Și premierul Cioloș este în top, iar diferența astronomică față de ceilalți membri ai Guvernului nu face obiectul acestui text, întrucât acești miniștri nu contează, cel puțin momentan, în ecuația electorală; zi de zi ni se amintește că sunt tehnocrați și atât. Bun! Acestea fiind observate, tot respectul pentru „geriatria” politică românească și performanțele ei, care au adus România unde este, dar ce te faci cu viitorul? Cum să nu te îngrijorezi că această înflorire națională ar putea dispărea odată cu ei? În afară de Tăriceanu, cine mai este relevant dintre tinerii ALDE și care să fie suficient de vizibil încât să conteze la vot și mai ales „să se aleagă”, să știm o treabă? Nu Daniel Constantin, asociat cu tot felul de traseisme și inventat de Dan Voiculescu, nu Anca Laura Ionescu, cvasi-necunoscută, nu… La social-democrați ați văzut vreun tânăr care să sufle în ceafa politică a celor amintiți? Mihai Fifor sau Gabi Firea sunt departe de a umple un gol de o generație. La PNL… PDL e fruncea; pe lângă faptul că nu se află în topul încrederii, tinerii trebuie să mai depășească și handicapul faptului că nici generația din spate nu prea are vârfuri pe-acolo! Și oricum, ce și cum cu „liberalii de mâine” s-a văzut când a intrat într-o competiție C. Predoiu…

Și uite așa ne trezim cu idei ca aceea a amintitului T. Băsescu, ceva cu „funcția de premier pe masă”. Oricât de sinistră sau trăsnită ar părea perspectiva, politicianul ex. are dreptate; dacă domnia sa s-ar retrage la pensie, că e timpul de mult, cu cine să defileze PMP din tânăra gardă? Cu Eugen Tomac cumva? Aoleu! Iată că fără E. Udrea, cea „frumoasă, deșteaptă și bun ministru”, nu mai „răsare soarele” dezvoltării pe nicăieri (oricum, nici lingăii nu mai sunt ce-au fost…). Potrivită vorba aceea cu „la umbra marilor stejari nu crește nimic”…

Uite de asta, schema „nu se poate fără noi” este departe de a intra în istorie. Pe cât punem pariu că dacă nu ar fi existat DNA, Hrebenciuc sau Oprea ar fi fost și astăzi aceleași cadre de nădejde, cu experiență, cap de liste electorale? Din patriotism și din grija că tinerii nu ar putea face față misiunii dificile a conducerii țării, n-o să-i vedeți pe domnii care se pregătesc de o prezență de trei decenii pe scena politică retrași în croazierele de lux pe care le merită, ori la privat, acolo unde cunoștințele lor extinse ar fi în interesul unor patroni, nu-i așa, și nu al României! Nu. Dincolo de simțul măsurii, al ridicolului, al propriilor limite, dincolo de penibil și de resentimentele populației (în fond, ce știu oamenii ce e bine pentru ei?), acești politicieni de neînlocuit se sacrifică și pe mai departe. Să zicem merçi!

Cât despre tineri, la muncă!

Roxana Istudor

Despre Autor

Articole asemanatoare