default-logo

SNI: „NU MAI CRED ÎN FIDELITATEA POSTERITĂȚII FAȚĂ DE ARTIȘTI!”

24A dat lumii voci de aur, prelucrate în sala sa de curs de la Conservator, sală despre care toți studenții spun că este atât de primitoare, încât e preferată atât de cei de la canto, cât și de artiștii instrumentiști. Acolo e o energie aparte, așa cum este și în glasul sopranei Georgeta Stoleriu, cea care a știut dintotdeauna că despărțirea de scenă se face privind spre Dumnezeu… Pe 19 ianuarie, Georgeta Stoleriu împlinește 71 de ani!

Ger năpraznic de ianuarie… și zăpadă. Zăpadă, peste tot! În jurul Universității Naționale de Muzică din București, studenții se grăbesc să ajungă la cursuri. Paznicii îi cunosc, fiecare după… talentul său – unii sunt întotdeauna în căutare de săli pentru studiu, alții repetă deja pentru concerte… Când străbați holurile Conservatorului, pare că toate instrumentele lumii se întrec în măiestrie, cântând unul peste altul. La canto, fel și fel de voci se „duelează” pentru urechile ascultătorilor.

În această… polifonie, își face loc o prezență distinsă, modestă prin felul în care trece neobservată și urcă spre Sala „George Enescu”, ținând în mână un mănunchi frumos de flori. Maestra Georgeta Stoleriu, care împlinește 71 de ani pe 19 ianuarie, oferă și în acest an – așa cum face din 1994 – Bursa „Iolanda Mărculescu”, în memoria profesoarei sale. Această bursă este acordată, an de an, câte unui student talentat, care s-a remarcat și prin calități umane, nu doar interpretative și care… atenție, nu este studentul 43doamnei Georgeta Stoleriu. „De obicei nu sunt aici cei spre care se îndreaptă gândul meu”, mărturisește Maestra, coborând privirea dincolo de cuvinte!!! Numele premiantului – care primește și un premiu în valoare de 500 de euro – este ținut secret și nu-l știe decât Georgeta Stoleriu. Anul acesta, Ioan Brehuescu a primit distincția și, totodată, binecuvântarea artistică pentru o carieră de succes. De-a lungul timpului, toți Aleșii doamnei Georgeta Stoleriu și-au confirmat valoarea. Primul dintre aceștia, bursierul din 1994, a fost chiar tenorul Marius Brenciu.

Mergând mai departe în timp, cea care se întoarce mereu cu recunoștință către Maestra este soprana și managerul cultural de astăzi, Felicia Filip. Poate una dintre cele mai strălucitoare „bijuterii artistice” dintre cele șlefuite de Georgeta Stoleriu, cea ajunsă la supranumele „Filipissima”, aduce cu sine pe scenă, de fiecare dată, emoție și bucurie. Deci, deloc întâmplătoare Bursa „Felicia Filip”, care este decernată, tot anual, unui student din clasa doamnei Georgeta Stoleriu. Anul acesta, cea mai talentată dintre talentați a fost Daniela Panaite.

Întâlnirea de la Conservator a oprit timpul în loc. Dincolo de a fi un prilej pentru a acorda premii, seara a fost un dialog între maestra Georgeta Stoleriu și muzicologul Anca Florea, presărat cu momente artistice susținute de Anca Iarosevici – viola da gamba, Verona Maier – orgă. De asemenea, soprana Diana Alexe, câștigătoarea bursei de anul trecut, soprană studentă la clasa Iuliei Isaev, a interpretat câteva arii. La pian, Violetta Ștefănescu.

83„Acum nu mai cred în fidelitatea posterității față de artiști”, spune maestra, tocmai pentru că experiența scenei, cu emoția ei, este unică și pălește în amintiri. A fost emoționantă rememorarea momentului de anul trecut, când soprana Georgeta Stoleriu a decis despărțirea de scenă: „Sunt genul de om independent – mi-a plăcut întoteauna libertatea. Libertatea… mă refer la cea interioară, în mod special. Și mi-am promis, de când eram la începuturi, că eu nu o să ies din scenă atunci când vor voi alții sau nu voi ajunge în situația în care va fi chiar nevoie, pentru că nu mi-ar mai corespunde glasul. Atunci când mi-am pus ideea aceasta în gând, am crezut că este un lucru simplu. Dar, pe măsură ce timpul trecea și se adunau deceniile, am început să am teama că nu îmi voi da singură seama când ar fi cazul să mă retrag. Și n-aș fi vrut să mă tragă cineva de mânecă! Atunci am spus că mă voi agăța de un element care nu are legătură… – sau nu are foarte mare legătură cu cântul – împlinirea unei vârste rotunde. Atunci mă gândeam că, probabil, se va întâmpla la 50 sau 60 de ani, 65… dar mi-am dat seama că nu era cazul. Când m-am apropiat de 70 de ani, deși știam că e încă devreme, am decis să mă retrag, fiindu-mi teamă să nu calc acea mică – foarte fină – linie care desparte o apariție demnă de un compromis. Și chiar dacă știu că a fost înainte de vreme, nu regret absolut deloc! Sunt extrem, extrem de mulțumită că am putut să o fac, pentru că, în seara respectivă, nu am știut dacă voi putea face lucrul acela. În seara respectivă îmi propusesem, dar eram pregătită și pentru cazul în care aș fi simțit că mă emoționez și că nu pot. În momentul în care am început să fac anunțul, am zărit pâlcul de studente din partea strângă a sălii, începând să se șteargă la ochi. Mi-am dat seama că nu mai sunt stăpână foarte bine pe mine și că s-ar putea să șovăi în a merge mai departe. Dar începusem! Și atunci mi-am fixat privirea undeva în zare, oricum în Sus – cum întotdeauna îmi fixez privirea, în sens figurativ mai ales – și așa am terminat ce aveam de spus. După care am cântat ultima piesă din program. Nu mi-a fost ușor, dar odată parcurs momentul am devenit extraordinar de eliberată că am putut să fac asta atunci când eu am voit!” Iar această mărturisire a fost vegheată de inscripția din Sala „George Enescu”: „Ars longa, vita brevis”!…

Dacă aveți ocazia să aflați despre Întâlnirile Georgetei Stoleriu, ar fi important să-i fiți aproape. Din apreciere pentru cariera sa de soprană, din recunoștință pentru cea de pedagog… Ați avea șansa să cunoașteți o Doamnă cu eleganță deplină, care, de pildă, a oferit toate florile din mănunchiul pe care l-a adus, fără să-și păstreze măcar una pentru sine. O Doamnă care respectă întâlnirea cu publicul, având o ținută impecabilă! Un artist care-și coboară privirea de Sus, doar pentru a-i ajuta pe cei aflați la început de drum. O Maestră care ar merita ca studenții grăbiți din „Cons” să o salute de departe, cu respectul pe care îl puneau în acest gest foștii studenți ai doamnei Stoleriu, astăzi nume mari pe scenele lumii.

La mulți ani, distinsă Doamnă!

Eveline Păuna/ UZPR

Despre Autor