Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România
The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro18.04.2024
Ilie Ilaşcu e liber. După nouă ani de calvar – care puteau fi cei mai frumoşi ani ai vieţii sale – lui Ilie Ilaşcu i s-au scos cătuşele. Dar nu am deloc impresia că ni s-au scos şi nouă cătuşele. Pentru că în tot acest răstimp nu doar Ilaşcu sau nu atât el a fost umilit, cât am fost umiliţi fiecare dintre noi. Când Ilaşcu a fost pus la zid pentru a fi împuşcat cu gloanţe oarbe, a fost pusă la zid însăşi independenţa Republicii Moldova, pentru a se împuşca…
În amintirea strălucitului poet și publicist Nicolae Dabija, fratele meu și al nostru, întru lupta pentru Reîntregirea României noastre De acasă, din școală, încă de copil și adolescent, Nicolae Dabija a observat că cineva foarte hain și străin a răpit vederea Basarabiei natale, montându-i doi ochi de împrumut în locul celor dați de Dumnezeu. Acel cineva, care se băgase cu forța în viața rudelor și sătenilor, arestându-le oamenii dragi din familie, le vorbea tuturor în limba rusă, cu pistolul în mână, de misiunea salvatoare a „fratelui mai mare” de a-i…
Cu ocazia împlinirii a doi ani de la înființarea revistei Regal Literar (fondată la 15 iulie 2020) și cu ocazia cinstirii memoriei regretatului om de cultură Nicolae Dabija (născut la 15 iulie 1948), Directorul de Onoare in memoriam al redacției Regal Literar Chișinău, pentru seriozitatea și responsabilitatea lor față de cititori și de sine, pentru erudiția și pentru talentul lor, pentru înalta pricepere, pentru inspirație și excelență, au fost desemnați laureații Premiilor Regal Literar 2022. „Am stabilit să oferim premii de excelență (pentru lucrări care se pot socoti astfel), câteva premii speciale…
Când eram copil, bunicul meu Ioan Dabija, atunci când rămânea singur şi i se părea că nu-l aude nimeni, îngâna un fel de cântec: Toată lumea are neam, Numai eu pe nimeni n-am, Toată lumea are ţară, Numai eu, cu câinii-afară… Deşi de multe ori îl murmura lăcrimând, eu zâmbeam ca să nu mă vadă, pentru că bunicul meu, aşa credeam, nu avea dreptate. Cum, n-are dânsul chiar pe nimeni?… mă întrebam, când satul ne era plin cu rude: verişori, verişoare, fraţi, surori, cumnaţi, cumnate, mătuşi, unchi. Şi apoi cum…
Tata a fost un om modest şi n-a suferit niciodată de vedetism. Din contra, considera că fiecare dintre noi îşi are locul lui în viaţă, iar aprecierea trebuie să vină întotdeauna din altă parte. Aşa că nu-i plăcea să iasă în evidenţă, să-şi etaleze meritele (deşi avea multe), ori să adauge la numele lui: poet, academician, scriitor, ziarist, deputat etc. Semna simplu: Nicolae Dabija. Iar dacă se întâmpla să citească vreun articol cu laude la adresa lui, lua pixul şi tăia din el toate cuvintele care i se păreau exagerate,…
Preşedintele rus Vladimir Putin a declarat recent că Federaţia Rusă nu va plăti compensaţii „pentru cei 50 de ani de ocupaţie” Ţărilor Baltice, motivând că încorporarea acestora în URSS din 1940 „a fost un act benevol”. Evident, atunci şi încorporarea Basarabiei” a fost tot un „act benevol”. Şi în Siberia ne-au dus tot de bună voie. Şi la ziduri, în fala plutoanelor de execuţii basarabenii s-au postat, pentru că „aşa au dorit ei”. Miile de concetăţeni, ni se dă de înţeles, au fost masacraţi de bună voie. „Asta aţi vrut…
În acest an se împlinesc 125 de ani de când Eminescu a trecut Prutul. Era începutul lunii august 1885. Marele poet român se ducea la Odessa, unde, în sanatoriul medicului Felician Iahimovici de la Kuialnik, avea să urmeze un tratament „cu ape şi nămol” timp de o lună de zile. Era pentru prima dată când Eminescu traversa spaţiul basarabean şi când completa, vizual, imaginea ţării întregi, „de la Nistru pân’ la Tisa”. Îl bănuim de la Ungheni încoace nedezlipit de geamul vagonului prin care i se arăta Basarabia „înstrăinată”, despre…
Schimbări mari la partidul socialiştilor: în sediul acestuia a fost schimbat un bec. A fost înlocuit becul de producţie germană, cu unul de producţie rusească. Luminează, ce-i drept, mai mult chiorând, în schimb se înscrie perfect în contextul idealurilor partinice ale preş. Dodon. Mă bucur că între timp şi ştiinţa noastră a cunoscut progrese uluitoare: iată că ea a inventat un aparat care măsoară gradul de prostie al individului. În semn de înaltă apreciere faţă de starea din care nu-şi mai revine mai bine de-un an de zile unul din…
În viaţa fiecărui popor există clipe care fac să strălumineze întreaga lui istorie. Pentru noi, basarabenii, această zi e 27 martie 1918, când Dumnezeu ne-a făcut şi un pic de dreptate. În urma operaţiunilor militare din timpul primului război mondial jumătate din teritoriul României era ocupat de trupele germane. Dar anume atunci a bătut ora astrală a neamului românesc. Bunicii şi părinţii noştri au dat dovadă de voinţă şi putere sufletească. Şi au izbândit. Visul neamului românesc de a locui în hotarele sale fireşti ţinea de secole. Nenorocul românilor de…
Putin pregăteşte cel de-al Treilea Război Mondial, aşa cum Stalin l-a pregătit pe cel de-Al Doilea. Ruşii nu se simt bine dacă nu fac război, cel puţin măcar unul la 5-10 ani. De curând poliţia din Chişinău a descoperit întâmplător trei arsenale în două clădiri din sectoarele Buiucani şi Botanica – detonatoare, sticle cu coctail „Molotov”, măşti Anonymous şi telefoane mobile, care dovedeau că de pe ele s-a vorbit cu zeci de abonaţi din Federaţia Rusă. E clar că ruşii se pregătesc de invadarea Republicii Moldova. Dacă nu vor câştiga…
Vineri, 12 martie. O zi în care timpul s-a oprit şi s-a aşezat rănit în palmele mele. O zi în care inimile altora continuau să bată, dar a mea şi-a micşorat bătăile şi a început să-mi şoptească: „Sunt, Doamne, atât de trist şi singur: Precum un rug în care ninge, Ce ba învie, ba se stinge…” Şi-apoi, s-a lăsat linişte. Până şi durerea mea gălăgioasă a amuţit şi s-a retras cuminte într-un colţ al sufletului. Acolo, unde am stat în genunchi şi m-am rugat să nu se oprească secunda. Vineri,…
Piaţa Marii Adunări Naţionale fierbe. „Poporul s-a trezit”, ne anunţă la televizor un reprezentant destoinic al acestuia. Mii, zeci de mii de oameni necăjiţi, frustraţi, nedreptăţiţi se adună deja câteva duminici la rând, să protesteze. Pe cei mai mulţi i-au scos din casă nevoile. Un bătrân îmi spune: „Sunt atât de sărac, că nici nu vreau să mor”. Omului îi e ruşine să închidă ochii pentru că, mi se plânge, n-o să aibă copiii cu ce să-l îngroape. Şi el e în Piaţă. Şi el protestează. Şi el strigă: „Daţi-ne…