default-logo

”Ţara e, uneori, cam vitregă! Dar noi ăştia de prin limuzine şi jipane o iubim!” Pleşu: „Ţoapa română calcă-n străchini, dar apără ţanţoş portretul neamului, al pămîntului strămoşesc”

Adaugat pe 03 Apr 2017
De :
Comentarii oprite

Locurile de parcare sunt insuficiente în orice oraș mare din România, dar în București situația este și mai gravă. Până să-ți parchezi mașina te poți învârti în jurul blocului și prin împrejurimi mai mult de o oră. E o realitate cu care cetățenii Capitalei se confruntă zi de zi, și care stârnește scandaluri și chiar bătăi între deținătorii de vehicule.

Cu această problemă s-a confruntat Andrei Pleșu, de două ori în aceeași zi. Scriitorul povestește într-un articol pentru Adevărul că, vrând să iasă din curtea instituției unde lucrează, “un jipan alb, maiestuos, fără telefon la vedere, fără şofer prin preajmă” blochează poarta.

Situația este comico-tragică. Bărbatul vine des în vizită la fratele său, care stă vis a vis, iar cei care cunosc situația merg și bat în geamul casei acestuia, iar proprietarul mașinii iese repede, își cere scuze și mută mașina.

Neavând altă soluție, Pleșu apelează și el la acest “sistem”.

“Eu însă, recunosc, am nervii şubreziţi. Pun întrebări fatale (”Cum e posibil?!”, ”De ce te porţi în halul acesta?” etc). Atît îmi trebuie. Preopinentul nu se lasă călcat pe coadă. Sugerează mai întîi că de vină e guvernul, pe urmă întreabă, la rîndul lui, cine mă cred ca să dau lecţii şi începe scandalul. Eu răcnesc, el răcneşte! Am şi eu resursele mele de ţopenie…”, mai scrie el.

Peripețiile scriitorului cu parcarea în bucurești nu se termină aici. Ajuns acasă câteva zeci de minute mai târziu, în locul său de parcare staționa o limuzină neagră, “proprietatea cuiva care, în mod vădit, a reuşit în viaţă.”

Pe parbriz era un număr de telefon. Sună, vine șoferul, zice “pardon”, mută mașina și, în timp ce Pleșu “bombănea” ceva de rău despre țară, acesta zice: ”Bun, oi fi eu nesimţit, dar ce aveţi cu ţara? Vă dă o pîine! De ce nu vă duceţi în alta, mai pe gustul dvs.?”

”N-ar fi mai bine să vă ilustraţi patriotismul printr-un comportament cuviincios? Să vă onoraţi amorul de ţară prin bune maniere, printr-un minim efort de stil civilizat?”, îi răspunde Pleșu.

După o astfel de zi, Pleșu trage concluzia că “țoapa română calcă-n străchini, dar apără ţanţoş portretul neamului, al pămîntului strămoşesc. E mult mai uşor, decît să respecţi regulile convieţuirii decente, mult mai uşor decît să te abţii de la furat, de la minciună, de la ”aranjamente” lucrative. Ţara e sfîntă! Dai în ea, dai în mine!

”Ţara” e, uneori, cam vitregă! Dar noi ăştia de prin limuzine şi jipane o iubim! Nu suportăm să vină cineva, mă-nţelegi, care să o vorbească de rău. E locul sacru al daraverilor noastre, al afacerilor noastre de partid şi de stat, al găştilor noastre!”

b1.ro

Despre Autor

Articole asemanatoare