default-logo

TENIS-SPORTUL INVENTAT DE DIAVOL (5)

Adaugat pe 16 Mai 2017
De :
Comentarii oprite

Mocirla turneelor mici(II)

Va promiteam ca o sa continui pe tema corespondentei anterioare la Bucuresti…Ei bine, nu am avut timp pentru ca a trebuit sa plec la Timisoara pentru a mediatiza o gala de box profesionist in care „localnicul” Flavius Biea il va intalni pentru titlul vacant WBA Continental pe ungurul Laszlo Toth in limitele categoriei semimijlocie. Asa ca o s-o fac de pe malul Begai. In paranteza fie spus, in Timisoara, un oras mare, cu o anumita firma, dupa Revolutia inceputa chiar aici, nu s-a intamplat nimic bun! Urbea are un aspect prafuit, cladirile vechi, cu o arhitectura deosebita, marete odinioara, sunt lasate in paragina, blocurile „facute de Ceausescu” nu sunt reabilitate…Totul arata de toata jena, aspect pe care l-am observat si anul trecut cand am avut un spectacol foarte reusit, cu Grupul VOUA, in fata unei sali pline de studenti, in Casa de Cultura a Tineretului care, cat de cat, „sta in picioare”! Nu am putut sa evoluam in Casa Studentilor pentru ca, efectiv, este intr-o stare jalnica! Si cand te gandesti ca acolo au cantat pe vremuri mari trupe in frunte cu celebra „Phoenix”…Se pare ca de toata aceasta situatie nu este strain fostul primar Gheorghe Ciuhandu care a fost ales de patru ori consecutiv! Mazochism sau ce s-o fi intamplat? Raspunsul poate il gasim intr-un citat din cartea „Harald si luna verde” scrisa de Nora Iuga, invocata nu demult:”Ma cocarjez sub povara unui trecut travestit intr-un prezent necioplit si mincinos!”. Cred ca acesta va fi moto-ul cartii „Cacealmaua libertatii”, daca voi reusi s-o duc pana la capat…

Dar hai sa revenim la „oile noastre’, apropo ca tot au avut grija ele sa obtina „in contul nostru”, in aceasta perioada, una din putinele victorii asupra rusilor, scufundand in stamtoarea Bosfor o nava de spionaj de ultima generatie…
La toate aceste turnee mici sportivul merge, in general, insotit de unul din parinti, in marea majoritate cu mamele, poate mai putin ocupate in familie cu „facutul” banilor pentru sustinerea activitatii de performanta…Mai sunt si situatii, cum este in cazul nostru, cand sunt prezenti tatii, dar si multe altele cand jucatoarele vin singure la turnee programate chiar si in zone cu grad mare de pericol terorist! Si asta din lipsa resurselor materiale…Ideal este, dupa parerea mea, atunci cand se face trecerea la turneele de senioare, „pe bani”, jucatoarea sa mearga impreuna cu antrenorul, dar, de unde bani pentru asa ceva?!
Eu cred cu tarie in rolul tehnicianului alaturi de sportiv, el fiindu-i un suport din toate punctele de vedere, tehnic, moral, pregatire fizica si recuperare in timpul competitiei! Veti spune ca si parintele, daca se pricepe un pic la tenis, sau dupa o „viata” petrecuta alaturi de copil „in fenomen”, nu are cum sa nu-l suplineasca,macar partial, pe antrenor…Nu-i chiar asa, din cauza unui aspect la care, poate, in aceste momente nu va ganditi…
Parintele prezent in turneu, mai ales in timpul meciurilor, are o implicare emotionala colosala care i se transmite copilului! Veti spune ca-s povesti…Eu va raspund ca nu-i asa si ca-mi vor da dreptate toti cei care au sau au avut copiii la tenis, si nu numai la tenisul de camp…In luna martie, anul acesta, m-am intalnit cu Ovidiu Ionescu, unul din jucatorii de top pe plan continental la…tenis de masa. El era prezent, alaturi de Adrian Crisan, Hunor Socz si Cristi Pletea la intalnirea Romania-Turcia care se desfasura intr-o locatie inedita, Studioul 3 al Televiziunii Nationale, initiativa fericita a doamnei Beti Romanescu, directorul de marketing al federatiei noastre. Dupa meciul castigat in fata unuia dintre reprezentantii „semilunei”, am stat un pic de vorba cu Ovidiu, un baiat deosebit, foarte educat, cu care m-am imprietenit la Jocurile Olimpice de la Rio,2016. Mama lui mi-a fost, in anii ’70, colega de clasa la Liceul „B.P. Hasdeu” din Buzau, cu care m-am mai intalnit la reuniunile in care am sarbatorit „numaistiucatiani” de la absolvire, multi oricum, de fiecare data Iarodara mandrindu-se cu performantele feciorului…Normal ca l-am intrebat daca mama a venit sa-l vada la Bucuresti la acest meci important de calificare la Campionatul European pe echipe din Luxemburg? Raspunsul a venit promt: „N-are voie!”. „Cum asa?!”- m-am aratat eu contrariat. „Simplu. Mama prin prezenta si emotiile traite intens in tribuna(!), imi transmite o stare nefireasca, de agitatie, care ma impiedica sa evoluez la nivelul pe care mi-l doresc…Mi-am aratat indoiala…”Credeti-ma, saptamana trecuta am avut Campionatele Nationale la Buzau. Nu i-am dat voie sa vina in sala!”. Nu am mai insistat…Stiam despre ce vorbeste…S, daca studioul unde purtam conversatia era unul micut si mama i-ar fi putut, sa spunem, sa-i fie aproape cand juca, Sala Sporturilor „Romeo Iamandi” din orasul meu natal e una mare, cu tribune departate de spatiul de concurs…Iar cuvintele nu veneau de la un pustan, ci de la un sportiv matur, de 25 de ani! Orice psiholog va va spune ca nu-i bine sa aveti emotii mari, langa teren, in timpul meciurilor odraslelor, pentru ca, in mod sigur, le veti transmite acestora! Deci nu-s povesti…
Ideal, repet, cand jucatoarea abordeaza profesionismul ar fi bine s-o faca cu antrenorul alaturi la toate turneele, pentru ca acesta nu numai ca este un profesionist si nu un „urechist”, dar isi mai poate si pastra sangele rece in toate imprejurarile dificile, reusind sa-i transmita elevei increderea absolut necesara! Dar, in circuitul „mic” putine competitoare isi permit sa „umble” insotite de antrenor din cauza costurilor enorme! Ca sa aveti un ordin de marime, va ofer un exemplu in acest sens. Dupa ce Irina a devenit campioana tarii in octombrie 2016, am facut un efort si la sfarsitul lunii am trimis-o cu antrenorul la trei turnee de „zece mii” in statiunea tunisiana Hamammet. La toate trei a reusit rezultate bune, ajungand in faza semifinalelor, primind „in mana”, in total, 1200 de euro,dupa ce i s-au oprit impozitele locale. Stiti cat a costat in total aceasta deplasare in premiera, in strainatate,cu Bogdan Popovici, tehnicianul care-o pregateste? 5000 de euro( bilete de avion, transport local Tunis- Hammamet-Tunis,doua camere, 55 de euro de persoana pe zi,diurna antrenor, racordat rachete etc.)!!! Cum vi se pare? Nu-i asa ca-i o diferenta cam mare de la 1200 la 5000?! Sa nu va induca in eroare cifra de „zece mii”! Aceasta-i suma totala a premiilor pentru toate cele 32 de competitoare din proba de simplu si pentru cele din proba de dublu! Daca ati vazut, nu prea am insistat asupra „dublului”, pentru ca la nivelul turneelor mici sumele pentru acesata proba sunt la fel de…mici, iar asupra participarii in competitia „pe perechi” trebuie reflectat bine: de multe ori, daca jucatoarea avanseaza pe tabloul de simplu, meciurile la dublu s-ar putea sa contribuie serios la acumularea oboselii! Asa s-a intamplat, recent, la Cairo, cand in finala de simplu, dupa cea castigata la dublu, Irina era epuizata de cele 9(!) meciuri disputate in 5 zile…Revenind, un jucator care pierde in primele tururi la turneele mici, cu banii primiti, dupa ce, repet, i se opresc taxele, nu-si poate plati nici macar doua-trei zile de sejur, iar daca mai este cu cineva, nici atat!!! Atentie, studiile au demonstrat-o fara tagada: un baiat poate sa ajunga „pe plus” cu raportul cheltuieli- castiguri, avand un antrenor alaturi, doar daca ajunge in prima suta de jucatori a lumii, iar o fata intre primele 60-70, turneele femicu putina vreme directorul tunine fiind un pic mai „saracute” decat cele masculine! Iata de ce m-am bucurat cand la sfarsitul lunii aprilie, Guy Forget, directorul turneului de la Roland Garros, a anuntat marirea cu 33 % a premiilor pe care le vor primi jucatorii care vor evolua in calificari subliniind ca „ne dorim sa ne focusam pe calificari, dearece exista decalaje din ce in ce mai mari intre cei care ocupa pozitiile de top si cei care, pur si simplu, incearca sa-si castige existenta din tenis”…

Iar Forget stie, in mod sigur, despre ce vorbeste, o data ce a trudit atata amar de vreme in tenis…Intr-adevar, discrepanta dintre castigurile celor consacrati si ale celor la inceput de drum este revoltatoare! Explicatia este foarte simpla: in toate transmisiile televizate ale turneelor de tenis disputate pe toate meridianele, comentatorii amintesc doar de premiile acordate intr-un mod perfid de ITF(la competitiile mari), ATP sau WTA, tocmai pentru a atrage cati mai multi „musterii”…Un parinte, cand aude de milioanele castigate de Federer sau Nadal, isi ia copilul de mana si-l duce, de mic, pe terenul de tenis gandindu-se ca-l va face, sigur, multi-milionar! Dar el nu stie, saracul de el, cata truda fizica si mentala il va astepta pe fecior si pe el, insusi(ma refer la cea…financiara), sansele ca odrasla sa ajunga la castigurile celor mentionati mai inainte fiind mai mici decat cele ca sa castige la „6 din 49”! Repet, nu are de unde sa stie! Iata de ce, pe oriunde apuc in acest an, pe un colt de masa, in aeroporturi, in holuri de hotel, incerc sa „insist” asupra fetei nevazute a tenisului, care este considerat un sport in care se castiga multi bani…Adevarat, doar la varf! Fals, la baza! Ca la „Caritas”… Daca esti intre primii 400-500 de fotbalisti, hocheisti sau baschetbalisti ai lumii poti „acumula” intr-un an o jumatate de milion de dolari! In tenis, esti doar sub presiunea datoriilor si a grijilor legate de ziua de maine! Daca este onest, un antrenor, cand te duci cu pustiul pentru prima oara pe teren te-ntreaba: „De ce l-ati adus la tenis?”. „Pai, sa faca miscare si…” „Si?!”. „Pai, stiti, poate ajunge jucator profesionist si-si va face un rost…”. „Asa ca Djokovic sau ca Murray…”. „Ar fi extraordinar!”.” Cati ani are?”. „Cinci…”.”Pai, domnule draga, daca va munci si va ramane la tenis, pentru ca multi dau bir cu fugitii, daca si el si dumneavoastra veti avea nervii tari, daca veti fi pregatit sa va vindeti un rinichi cand veti fi in pana financiara, iar astrele se vor alinia pentru ca el sa devina un campion, asa cum visati, veti fi nevoit sa asteptati cam doua decenii, pentru ca, acum, dupa 25 de ani apare adevarata performanta!!! Sunteti pregatit pentru o asemenea asteptare, perioada in care veti imbatrani, va va cadea parul, veti face burta, va veti blaza si nu veti mai fi optimistul de-acum?!”. Din pacate, niciun antrenor nu va va avertiza, toti dorindu-si, ca si ATP-ul sau WTA-ul, de altfel, sa aiba cat mai multi elevi care sa-i asigure existenta zilnica…
Subliniez, parintele a auzit in ultimii ani, obsesiv, pe toate canalele TV, doar cat au castigat cei din asa numitul „Big Four”, Federer, Nadal, Djokovic si Murray, care intre 2005-2015 au castigat 36 din cele 40 de turnee de mare slem si 75 din 90 turnee masters, incasand, lucru nefiresc, 25% din toti banii pusi in joc in tenisul mondial masculin!!!. Intr-adevar, cei patru sunt mari exceptii, sportivi foarte valorosi, care genereaza audiente uriase pe TV si care atrag la disputele lor asistente record in tribune, dar ce facem cu ceilalti, „palmasii”, care incearca si ei sa-si asigure o existenta onesta in tenis si care, si ei, au udat din belsug zgura cu transpiratia lor de la 5 la…25 de ani?! Trebuie in tenis, ca si-n lume, in general, o noua ordine mondiala, care sa-i ajute si pe „cei multi” sa respire si sa ridice privirea catre stele…

De la inceputul lui 2017 premiile in turneele mici au crescut de la zece la cinsprezece mii de dolari, dar, din pacate, punctele au ramas la fel(!), adica foarte putine…Multe meciuri, multa truda, multe emotii pentru…mai nimic! In cele doua turnee de la sfarsitul lunii aprilie de la Cairo, fata mea a strans, la simplu, doar noua puncte: doua pentru calificarea in faza sferturilor la primul si, doar, sapte pentru prezenta in finala la al doilea! repet, noua puncte in sapte meciuri, unul mai disputat decat celalalt! Nu-i in regula! Hotararea ITF-ului de a mari premiile nu poate decat sa-i bucure pe toti cei implicati in fenomen, dar nici pe departe nu-i o crestere care sa atenueze din „socul” cheltuielilor! Concret, Irina a primit pentru rezultatele la simplu si finala castigata la dublu, in mana, 1800$, iar costurile totale ale deplasarii s-au ridicat la aproximativ 3200! Si asta in conditiile in care eu am stat cu ea in camera si am platit 60 $ pe zi de persoana…Mai adaugati biletele de avion, transportul de la si pana la aeroport (70 $x 2), viza de intrare(25$ de persoana), racordatul rachetelor(15$ una!, cu racordajul tau, rola costand cel putin 150$, iar jucatoarea rupand „la greu”…), un(!) masaj(30$-40 de minute…), apele si sucurile consumate, etc.Ma-ntelegeti despre ce vorbesc si…bat campii?!

Nu mai insist…Spre finalul acestui „material” va rog sa-mi permiteti sa va dau un sfat celor care aveti copiii la tenis: faceti toate eforturile si NU-I LASATI SINGURI LA TURNEE!!! Hai sa va mai spun o poveste cu talc, care sper ca-mi va „sustine” indemnul…In 2006, in ianuarie, gasind o sponsorizare, am avut sansa sa merg ca trimis al Radio-ului National la „Australian Open”, primul turneu de mare slem al anului.Prezenta la un astfel de eveniment este o experienta unica, iar bucuria a fost cu atat mai mare cu cat am fost insotit de sotie si fiica! Eu beneficiam de acreditare care-mi permitea sa patrund in toate ” spatiile” complexului sportiv din Melbourne si sa fiu in preajma „zeilor” adulati…Pentru Ioana si Irina am avut sprijinul lui Victor Hanescu, mare caracter, spre deosebire de alti jucatori de top pe care-i aveam in acea perioada…Victor a inteles ce-nseamna pentru o fetita de zece ani, cum era atunci Irina, care face tenis, sa se apropie de idolii ei! Iar pozele facute atunci cu Federer, Sharapova, Clijsters sunt si acum de nepretuit…Dar nu asta-i povestea…Despre experientele si intamplarile nepravazute traite atunci as putea sa scriu o zi si-o noapte…

In a doua saptamana a turneului a inceput competia juniorilor.Pe tabloul baietilor era prezent si romanul Mihai Puscasu, una din marile sperante ale tenisului nostru masculin. Numai faptul ca Mihai, campion national de la 10 la 18 ani, ajunsese la un turneu de mare slem, il recomanda ca un jucator cu mare potential. In primul tur el a cazut cu un tanar japonez numit…Key Nishikori! Necunoscut de noi, cei care am luat loc, intr-o dimineata in micutele tribune ale unui teren „mai marginas” din complex. Eram alaturi de Nicu Vlad si familia sa, sotie si cei doi copii, celebrul nostru halterofil avand si cetatenie australiana dupa ce, la inceputul anilor ’90 a cucerit o caruta de medalii si la antipozi…Rezultatul meciului nu-i relevant.A castigat asiaticul…Relevanta-i o discutie purtata de mine, nu cu multa vreme in urma, cu tatal lui Mihai, valorosul nostru sportiv, Vasile Puscasu, singurul campion olimpic roman la lupte libere…Acesta mi-a spus ca marele sau regret legat de cariera feciorului este ca, nedispunand de resurse finaciare suficiente, nu l-a putut trimite pe acesta in Australia impreuna cu un antrenor! Mai mult, Mihai, la turneul de mare slem, dar si la cele premergatoare disputate la inceputul anului acolo, a mers SINGUR, situatie nefavorabila inaltei performante, in viziunea campionului de libere! Si nu numai a lui… Am uitat sa va spun, ca dispunand de sustinerea totala a federatiei tarii sale, Nishikori se pregatea in Florida, venind la Melbourne cu un intreg staff dupa el…Au investi atuncit japonezii si acum, iata, culeg laurii…Comentariile va apartin…

Deci, daca nu puteti sa-i asigurati deplasarea copilului alaturi de tehnician, repet si tot repet, faceti tot posibilul sa-l insoteasca cineva si la turneele mici! Are nevoie in permanenta de o prezenta alaturi, de cineva care sa-l sprijine in toate imprejurarile, cu care sa ia masa, caruia sa i se destainuie, sa-i impartaseasca temerile, cu care sa se sfatuiasca, care sa-i fie paratraznet cand isi striga pe teren frustrarile! Si daca mergeti cu el inarmati-va cu o rabdare de fier si fiti gat sa va supuneti unui regim draconic, ca la armata! In Egipt, luna trecuta, am stat doua saptamani izolati de restul lumii, intr-un complex din care nu aveai unde sa iesi, cum sunt o gramada in circuitul turneelor mici,si-n care, in fiecare zi(!) am avut acelasi program: trezire la ora 7, mic dejun, toaleta, meci, pranz,o mica odihna dupa amiaza, meci de dublu sau antrenament, cina, o mica destindere in holul hotelului(telefoane cu Mami si…facebook), somn. A doua zi trezire la 7,00, etc. Stiu, pentru cineva care nu-i in fenomen, pare ceva ireal, dar va asigur ca acesta-i programul suportat de fiecare parinte „insotitor” de jucatoare participanta la un turneu mic… Nu uitati sa o incurajati in permanenta si nu ezitati sa o si mangaiati(binenteles, daca va permite, dupa ce a crescut…) si sa insistati sa-i carati termobag-ul, de multe ori foarte greu, incarcat de rachete si de toate „prostioarele” puse in el,inainte de meci si dupa… Ii faceti un bine, oricum este „impovarata” de emotii! Si apoi nu-i nicio rusine: amintiti-va cum ii cara „bagajul”, pe aleile de la Roland Garros si Wimbledon, Bastian Schweinsteiger viitoarei sale sotii, Ana Ivanovic…Adica, un campion mondial la fotbal unei campioane a tenisului!

Din Timisoara, Adrian Fetecau, 7 mai 2017

PS- Normal ca-n aceasta perioada, scriind „printre picaturi” si in diverse locuri, numai in Bucuresti nu(!!!), pentru ca acasa ma „omoara” existenta zilnica(!), mai trec pe langa mine o gramada de „breaking new-usuri”…Pentru ca trebuie sa recunoastem, traim intr-o epoca a stirilor „ingalbenite”… Multe imi intra pe o ureche si-mi ies pe alta, iar altele imi sar in ochi si-mi raman pe retina o bucata de vreme…Fie ca le citesc pe diverse site-uri favorite, fie ca le vad pe benzile de jos ale canalelor de stiri…

In perioada „timisoreana” a „operei” mele, s-a disputat la Budapesta „Final Four-ul” handbalului feminin in care CSM-ul bucurestean a obtinut locul 3! Cam putin la investitia de 3(!) milioane de euro anual facuta de Primaria Capitalei in aceasta echipa multinationala…Daca ar fi vorba de bani privati, cum este cazul celorlalte trei formatii din turneul final(!!!) nu asa face niciun comentariu…Daca ar fi incurajate tinerele jucatoare si ar fi promovate in formula de baza, lucru benefic pentru echipa nationala, poate ca ar mai fi de inteles…Dar in afara de Bianca Bazaliu, folosita din an in Paste, nu se poate vorbi de asa ceva…Daca ai fi luat tu ca Primarie a unei metropole europene intreaga(!) echipa campioana mondiala de junioare a Romaniei, care a avut-o pe Bianca in postura de lider, si ai fi investit „la greu” in ea in beneficiul unei reprezentari olimpice viitoare, ar fi de aplaudat calduros, ca pe vremuri la congrese…Dar asa cui serveste „falosenia” aceasta de a concura an de an cu „mercenare” platite cu bani grei? Sa nu-mi vorbiti de beneficiile de imagine! Ele sunt asemanatoare cu cele aduse de „Gala Bute”…Si oricum, de oricate ori vom merge in capitala Ungariei pentru „Final Four” fanii handbalului din lumea intreaga vor confunda Bucurestiul cu Budapesta, iar „CSM-ul” nostru va fi doar o pata de culoare irelevanta intr-o pictura „globalizata”…Repet, nu acelasi lucru se poate afirma despre culorile nationale…Nu va puteti inchipui cate regrete mi(ne)-au creat evolutiile neconvingatoare ale fetelor noastre la Olimpiada de al Rio! M-ai ales ca am avut sansa sau mai bine zis nesansa(!) sa le urmaresc la”fata locului”…Ce s-a intamplat la Budapesta nu m-a impresionat in niciun fel…La fel s-a intamplat si cu un an in urma cand CSM-ul a triumfat in Cupa Challenge la volei feminin cu o alta echipa de „mercenare”, care s-a destramat imediat dupa finalul competitiei! Sa nu-mi spuneti ca va aduceti aminte, cu subiect si predicat, de aceasta izbanda…Pai, vedeti?! Cui i-a servit crearea acelei echipe efemere? Ca sa nu mai vorbim ca finala s-a disputat in subsolul unui malll bucurestean, ditamai Capitala nedispunand, dupa aproape trei decenii de „libertate” de o sala moderna, cum au ungurii, de pilda! Si nu una,mai multe… Degeaba te fardezi si te urci in copac, daca ti se vede fundul! Daca banii publici ar fi investiti „cu cap” si fara interese „de neinteles”, beneficiile de imagine viitoare ar fi mult mai multe si mai „solide”, nu pentru o vara cum s-a intamplat la volei… Pentru ca vorbim aici, in general, de tenis, stiti cat investeste CSM-ul in acest sport sau, mai bine zis, in fetele care-l practica? Va spun eu, documentat, sume ridicole in comparatie cu cei 10 000 de euro oferiti lunar salariu Isabellei Gulden, in afara de casa, masa si…prime! Poate ca una din aceste tinere fete, daca ar fi sprijinita consistent, mai tarziu, ar putea sa-i calce pe urme Simonei Halep si sa se vorbeasca de ea si de Romania pe toate meridianele, nu numai la Budapesta, Skopje sau Rostov pe Don…Dar cine sa inteleaga acest lucru? Alin Petrache, managerul general al CSM-ului? Ma indoiesc, in conditiile in care nu a fost in stare sa asigure din postura de Presedinte al Comitetului Olimpic si Sportiv Roman un echipament decent de participare pa Olimpiada braziliana, ca tot am amintit de ea! Apropo, ce se mai aude? Cineva ar fi trebuit sa raspunda pentru acea situatie jenanta, deconspirata la Rio de Catalin Tolontan, cand sportivii nostri pareau imbracati de la second hand? Totul a ramas ca-n gara, ca multe alte lucruri in acesata tara…Domnul Petrache nu a lamurit niciodata cine a avut un „interes” in supraevaluarea unor carpe, fiind, de fiecare data, iritat in acel august fierbinte, de abordarea acestui subiect si incercand sa dea raspunsuri „smecheresti”, asa cum a procedat si cu ziaristii suedezi care au venit la Bucuresti inaintea „Final Four-ului” Citez din „Aftonbladet:” Capitala Romaniei este una dintre cele mai sarace din Europa. Cu toate acestea, primarul Bucurestiului plateste starurilor suedeze 100 000 de coroane lunar, din bani publici! Iar antrenorul Per Johansson admite:<> Si tot „primarita” Gabriela Firea a fost cea care a anuntat aducerea Cristinei Neagu la echipa pe 20 000 de euro pe luna, dand impresia ca este achizitia ei, angajata ei! Asta in conditiile in care imaginea Capitalei este una dezastruoasa! Peste tot vezi gropi in asfalt,orasul avnd o nevoie acuta de investitii in scoli si in infrastructura! Romania continua o traditie ramasa in picioare din perioada comunista, atunci cand sportul era al Armatei, al Internelor si, in definitiv, al Statului”. Ziaristii nordici s-au aratat intrigati de faptul ca presedintele CSM-ului, Alin Petrache a refuzat sa faca lumina in acest subiect oferind un raspuns „de neinteles”,zic ei, „smecheresc” zic eu: „Este intelegerea obisnuita a sportului romanesc”! Ca sa vezi cum a inteles(iertati-mi repetitiile!) sa conduca Petrache destinele sportului romanesc din postura de presedinte al COSR-ului…Intr-un mod „obisnuit”, bazat pe „inginerii”, ca aceea legata de echipament… Intrebat de gropile din Bucuresti, dintre care una trona in fata hotelului, Petrache le-a retezat-o golaneste, lasandu-i fara replica:”De ce platim salariile astea si nu astupam gropile? E o comparatie catastrofala! Nu putem s-o comparam pe Bella Gulden cu o strada!”. Nici eu nu prea mai am ce adauga, decat :”Nene Petrache, daca tot esti <> in raspunsuri, la aproape un an de la comiterea <,faptei>>, cum ramane cu echipamentul? Nici el nu se poate compara cu o strada? Iti spun eu, ce-ai facut la Rio, umilindu-i pe performerii romani, nu se poate compara cu nimic!!!”.

Veti intreba: „Bun, si ce legatura au toate astea cu subiectul pe care ti-ai propus sa-l abordezi in toate aceste interminabile polologhii?!”. Are, va raspund ferm, pentru ca toti jucatorii de tenis din Romania, dupa 1989, sunt „creatiile” exclusive ale familiilor lor, fara NICIO contributie a statului! Adica, sunt „investiti” in ei NUMAI bani privati si nu bani publici despre care v-am tot vorbit mai inainte!!! Atentie, Andrei Pavel sau Victor Hanescu, Simona Halep sau Irina Begu, Monica Niculescu sau Sorana Carstea, Razvan Sabau sau Marius Copil,nu datoreaza NIMIC, nici material, nici moral, statului si prezentantilor lui, gen „Petrache”, ci doar parintilor! In prezent,CSM-ul are un buget anual de aproximativ 13 milioane de euro. Bani, nu gluma! Proveniti din impozitele si banii mei, ai sotiei, ai fetei noastre! Toti cu buletine „de Bucuresti”…Si totusi doar noi, eu si Ioana, investim in cariera Irinei, pentru ca banii publici se supun unor capricii si unor strategii de neinteles, cum subliniaza si ziaristii suedezi…Ca sa nu mai vorbim ca la Jocurile Olimpice de la Rio Florin Mergea si Horia Tecau au cucerit o medalie extrem de pretioasa pentru culorile noastre fara ca Romania sa poata zice ca a facut ceva pentru acesti doi baieti minunati, in afara de, cel mult, sa-i aplaude! Am zis „cel mult”, pentru ca s-au gasit destui „specialisti”, gen CTP sa-i certe ca nu au luat aurul, ci doar argintul…C-asa suntem noi romanii..Stiu ca-n aceste momente, multi procedati „gen CTP” si nu ma „aplaudati” pentru ce „acuz”, dar stati ca nu am terminat…Inca sunt la bara, nu la vreuna dintr-un club de noapte, ci la cea a acuzarii… Ah, era sa uit, pe podium, in Brazilia, Florin si Horia au fost imbracati in treningurile „din complexul Europa”… Cum s-o fi simtit eternul „presedinte Petrache”(la rugbi, la COSR, la CSM) in tribuna, cand ii vedea pe-ai nostri pe treapta a doua a podiumului de premiere, ca niste rude sarace ale spaniolilor Nadal si Lopez, imperiali in niste treniunguri intr-adevar de reprezentare, nu de muncit „la vie”…Iar daca v-as mai spune cat i-au „sicanat” oficialii COSR la Rio pe Florin si Daiana Mergea, v-ati cruci si nu m-ati mai „bruftului”, dar, inca, nu am acceptul lor s-o fac! Oameni meschini, care nu inteleg ca tenisul are „bucataria” lui speciala… Asadar, ca sa tragem, totusi o concluzie, daca statul nostru „cel de toate zilele”, prin „petrachii” sai, ar gandi mai mult, ar indulci si situatia „sponsorilor” din tenis, adica a parintilor, SINGURII care sustin acest sport in Romania! S-ar evita astfel situatii dramatice care efectiv te fac sa exclami ca „tenisul este inventat de diavol”…Pentru ca numai ” codita necuratului” poate duce la o „nebunie” cum este cea pe care mi-a povestit-o in urma cu vreo luna si ceva la Buzau un fost coleg de clasa in Liceul „B.P Hasdeu”. Oprisem, in drum catre casa mamei mele din Comuna Scortoasa sa cumpar cate ceva de la un „Lidl”…In parcare am aflat ca fratele colegului meu a avut si el baiatul la tenis si la un moment dat, nu a mai avut bani sa-i sustina activitatea sportiva, saa ca, trecand peste „protestele” sotiei, a hotarat sa vanda apartamentul pentru a cumpara ceva mai ieftin, iar cu diferenta sa-ncerce sa nu curme drumul pustiului sau talentat…N-o mai lungesc…Nevasta l-a parasit, banii s-au terminat, din nou, iar baiatul da lectii acum de tenis intr-un oras din Transilvania….Ce zici, coane Petrache? Stii ce-ar fi facut nepotul colegului meu cu cateva mii de euro din multele pe care dumneata le risipesti, lunar,cu nonsalanta? Multe, iti spun eu si poate acum nu s-ar fi „oprit” si ar fi concurat in continuare… Sa nu va inchipuiti ca am ceva, personal, cu Alin Petrache…Am vorbit doar o data (!), in urma cu vreo doi ani si jumatate, la o festivitate de premiere a spadasinelor, cand am incercat sa realizez un interviu…Ar fi extraordinar daca ar fi un singur „petrache”, dar sunt atat de multi! In aeroportul Otopeni, cand asteptam sa urc in avionul de Timisoara, citeam pe telefon site-ul „stiripesurse.ro”. Ridic privirea si dau de primarul Aradului, Gheorghe Falca. Cobor privirea si citesc titlul”Mismasurile lui Gh. Falca au explodat: zeci de contracte fara licitatie!”. Ridic, din nou, privirea: Falca, imbracat ca un papitoi, se plimba liber si nestingherit de nimeni, fara sa se gandeasca vreodata ca din „mismasurile” sale sa ajute concret un copil sarman din Arad care vrea sa faca tenis de performanta! Si macar daca ar face altceva concret pentru comunitate, dar daca te duci in Arad cu masina, pe multe strazi risti s-o rupi in doua, ca si la Bucuresti, cum au observat si suedezii, ca, de altfel, in toata acesta tara, in care conteaza doar „mismasurile” si „fam(g)liile” care le regizeaza! Asa ca nu-s numai „petrachi”, ci si multi „falcosi”… Mai baieti, voi care aveti terenuri de tenis in curtile vilelor personale, mai „aruncati” din ce transportati in paradisurile fiscale si niste farmituri celor care platesc bani grei ca sa se antreneze pe niste terenuri cu tarife orare care te duc la…vinderea apartamentului! Ca n-o faceti din banii vostri! Ci tot din banii NOSTRI!

Apropo de bani, truda si „invarteli”, iata ce-i scria Eminescu lui Slavici la 12 octombrie 1877, cand acesta-l indemna sa paraseasca Iasiul pentru Bucuresti:
” A nu munci si a nu avea- just.
A nu munci si a avea-superb!
A munci ca mine si a nu avea- deplorabil!
A munci si a avea- just!”.

Asta, ca sa va satisfac curiozitatea si sa va spun ce-am citi in „sejurul” din Egipt: „Marturii…Eminescu- Veronica Micle”, de Augustin Z. N. Pop, o carte foarte interesanta cumparata de la un anticariat tinut langa Piata Berceni, in aer liber, pe ploaie si vant, de doi amarati, sot si sotie…Dar cui sa le pese de ei si de cartile lor? „Falcosilor” cu conturile burdusite?! Desi sunt toti „doctoranzi”, nu au deschis in viata lor o carte… Sau poate ma insel! Au aprofundat una: cea de mismasuri! Acestor „oameni fara Dumnezeu” le-as putea adresa alte cuvinte ale geniului eminescian gasite tot in cartea domnului Pop: „”Dumnezeu nu e in cer, nu-i pe pamant: Dumnezeu e in inima noastra. Am inteles ca un om poate avea totul- neavand nimic si nimic avand totul!”.

Si fiindca am amintit de „anii eminescieni” stiti ce spunea un alt celebru apropiat de-al sau: „Societatea noastra se imparte in apasati, apasatori si, vai!, nepasatori”. Semnat: I.L. Caragiale.
Ca sa glumim putin, m-as bucura sa nu fiti nepasatori la ce scriu…In corespondenta viitoare, o sa ma refer la un alt calator spre Timisoara, pe care l-am intalnit in Aeroportul Otopeni si care a venit, surprinzator, la gala de box profesionist. E vorba de celebrul Ilie Nastase! Interesant, nu?! Dar eu o sa ma refer la cel din copilaria mea, nu la cel de-acum…

Despre Autor

Articole asemanatoare