default-logo

TENIS-SPORTUL INVENTAT DE DIAVOL (7)

 

Echipa

Stiu ca v-am tot promis sa ma-ntorc in copilaria mea si sa sa va spun cum am descoperit tenisul de-mi tot permit acum sa-mi dau cu parerea si sa emit, spre stupoarea atator „cunoscatori”, judecati de valoare mult diferite de-ale lor!Si asta datorita faptului ca eu am deprins abecedarul tenisului in alt fel, intr-un mod mai dur, dar si mai…romantic!
Dar pana sa-ncep prima poveste din cele o mie si una ale copilariei mele, conform modului meu de-a ma pierde in interminabile „paranteze’, hai sa va spun unde si-n ce companie scriu acum…E aproape de trei dupa amiaza si eu mi-am instalat laptop-ul pe o masa lunga, ca de berarie, a unui club de tenis din orasul bosniac Banja Luka, unde am ajuns pentru al doilea turneu al Irinei. N-o mai lungesc prea mult cu observatiile „urbanistice”…Pot doar sa va spun ca este un oras incantator, cu multe cafenele si restaurante, cu multa lume-n de dimineata pana seara, cu multe parcuri si cu foarte multe buticuri mici cu o mare varietate de haine, bucuria Irinei! Una peste alta, ne simtim si aici foarte bine, mai ales ca stam intr-un alt apartament, al unei vile, cu doua camere mari, in ambele aflandu-se doua paturi si televizor(!), cu un hol mare intre ele si o baie si mai mare…Platim 45 de euro pe zi, cu mic dejun inclus pentru doua persoane, servit in fiecare dimineata in stil de bufet suedez, foarte variat si foarte…proaspat! Oferta a apartinut organizatorilor si eu va tot bombardez cu „cifre” pentru a avea un factor de comparatie al cheltuielilor legate de participarea la turnee…
La masa la care scriu si-n stanga si-n dreapta stau jucatoare, in asteptarea meciurilor…Printre ele si fata mea care asteapta debutul in proba de dublu. Spre bucuria mea, Irina a mai lasat facebook-ul si citeste!!! Un roman de dragoste, adevarat, dar…citeste!!! Nu ca ar fi prima carte din viata ei, chiar am obisnuit-o sa citeasca de mica, i-am cumparat computer de-abia in clasa a saptea, dar in ultima perioada a pierdut teren in fata inventiei domnului Zuckerberg, care nu stiu cat bine a facut omenirii cu aceasta „moda” a acestui inceput de mileniu care a navalit si a ocupat mintile si…sufletele muritorilor! Nu sunt convins ca n-a ajuns si-n rai si, mai ales, in iad…De multe ori cand Dumnezeu uita sa-si indrepte fata catre oameni, cred ca-i ocupat cu vreo postare…
In dreapta doua jucatoare coloreaza cu creioane multicolore…carti pentru copii! Da, ati citit bine! Nici eu, desi am trait multe, nu am mai vazut pana acum asa ceva, maia les ca-i turneu de senioare, nu de copii! O fi o noua metoda indicata de vreun psiholog pentru calmarea emotiilor inainte de confruntarile pe teren…Chiar in fata mea sta Kristina Schmiedlova…Are o figura ingandurata, chiar trista as putea spune…De fata chinuita…Poate-i, doar, o simpla impresie…E venita cu mama ei pe care o stiu de-acum doi ani de la Bucuresti cand a insotit-o pe cealata jucatoare din familie, mult mai cunoscuta Anna Karolina, care a reusit sa castige turneul nostru WTA. La festivitate de premiere, din postura de prezentator, am afirmat ca am avut privilegiul de a vedea la Arenele BNR o viitoare mare jucatoare! Si intr-un fel nu m-am inselat…A terminat anul pe locul 26 WTA si cu 1,5 milioane $ in conturi! Ce s-a intamplat mai apoi, ce i-a frant ascensiunea catre Top10, tine de dramele interioare ale acestui sport, nedeslusite de nimeni…Cred ca Anna a mers la o gramada de psihologi, a schimbat pe banda rulanta antrenorii, nimeni nu i-a putut impiedica rostogolirea in clasament…Am vazut-o in vara anului trecut, din nou, la Bucuresti…Era o umbra a celei din 2015 cand ridica trofeul deasupra capului! A pierdut in primul tur in fata unei jucatoare mediocre….Spre finalul meciului nu mai putea efectiv sa serveasca! Nu-si mai putea coordona miscarile…A terminat plangand, de neputinta…La sfarsitul anului ocupa locul 226 in ierarhia feminina! Acum e pe locul 250 si participa la turnee mici, castigand, in 2017, 11000$ …Marire si decadere! Daca totul ar avea o explicatie, ai avea ce comenta, dar in conditiile in care Anna se antreneaza cu acelasi sarg, isi doreste la fel de mult ca acum doi ani, ce-ai putea sa mai zici?!
Langa Kristina s-a asezat intre timp si mama. Are o figura si mai trista, umila a sa putea spune…Cu ochelari, parul alb, nevopsit, imbatranita inainte de vreme…Daca tatal italiencei intalnit in Maroc spunea :”Sunt linistit, ajung sigur in Paradis! Ca tata de jucatoare de tenis, la cate am patimit, mi-am spalat, sigur toate pacatele!”, mama surorilor Schmiedlova pare o martira care a trecut prin purgatoriul trairilor intense, zi de zi, alaturi de nu una, ci doua fiice care joaca in circuit! O sa-mi spuneti: „Da, nene Fetecau, dar si un milion si jumatate de parai in cont…”.”Da, dar cu ce pret?!”- as raspunde eu…Ridic privirea de pe ecranul laptop-ului…Sunt chiar in fata mea, la mai putin de-un metru…Privesc amandoua in gol…Poate ca se gandesc si ele la ce-mi umbla mie mintea…
„Oare nu cumva Kristyna va calca pe urmele surorii ei si va intra si ea intr-o fundatura psihica? Ce-ar trebui sa faca sa nu se intample?!”. Daca as sti, citindu-le gandurile, le-as raspunde eu…Ar fi ca la o sueta prieteneasca, la o masa ca-ntr-o berarie, v-am zis…Glumesc, desogur…Nimeni nu le poate da raspuns la o asemenea intrebare…Stiti ce-a spus ieri, Elina Svitolina intr-o convorbirae avuta la Paris cu Barbara Shett de la Eurosport, dupa ce a in optimi de finala pe croata Petra Martici: „Uneori, lucrurile pur si simplu se leaga si totul merge!”. Deci raspunsul ar fi, tot glumind, PUR SI SIMPLU! Cu alte cuvinte, inexplicabil, lucrurile merg sau nu merg…De la 5-2 pentru Martic in setul decisiv, ucrainianca a intors scorul castigand cu 7-5. Stiu, s-au mai vazut asemenea rasturnari de scor, mai ales la fete…Dar stiti cate puncte a mai facut croata de la 5-2 pentru ea pana la sfarsitul meciului? 4(patru)!!! Si-atunci despre ce-am mai putea discuta pe aceasta tema? Nu pot decat sa adaug , a cata oara?!, ca tainele tenisului sunt mai „tenebroase” decat cele ale Triunghiului Bermudelor…

Alta dimineata…Scriam in Egipt cat conteaza echipa din jurul jucatorului de tenis…Si ca sa vedti ca nu am insistat degeaba asupra acestui aspect esential in caldirea unei cariere de top, iata ce i-a mai spus comentatoarei Eurosport Svitolina, 23 de ani in septembrie, locul 6 WTA in acest moment: „Am lucrat foarte mult cu echipa pe partea mentala. Increderea conteaza foarte mult…Fata de anul trecut, in primul rand, echipa mea a devenit mai mare. SUNT MULTI OAMENI CARE AU GRIJA DE SANATATEA MEA, DE PREGATIREA MEA FIZICA, DE TENISUL MEU! SUNT MULTE BUCATI MARI, TOTUL SE ASEAZA ACUM, MA SIMT MULT MAI BINE PE TEREN!!!”
Elina a adaugat ca are si un antrenor nou, francezul Thiery Ascione care lucreaza din 2013 cu Jo Wilfred Tzonga. Ascione nu merge permanent cu ea in circuit, insa programul de pregatire el il stabileste! „Desigur, Ascione este antrenorul lui Jo. Are familie si de aceea incerc sa vin cat mai des la Paris, unde sta el. Cand are timp, ma antrenez cu el”.-a continuat ex-sovietica.” In rest, merg in la turnee cu un sparring-partner care-mi este si antrnor, Andrew Bettles. Toata lumea stie ce este mai bine pentru mine si acum este randul meu sa ies la rampa, sa dau tot ce am mai bun pe teren. Important este ca imi este foarte clar ce am de facut pe teren. Intensitatea conteaza!”.

Cat m-am chinuit eu sa „teoretizez” in corespondentele mele kilometrice din Cairo, a sintetizat in cateva fraze campiaoana ucrainiana! Si Svitolina stie despre ce vorbeste, nu ca mine care „bajbai”, cautand cu posibilitatile mele, inclusiv cele materiale, solutii si…explicatii! De ce am amintit de „partea materiala” a „afacerii”? Simplu. Elina nu a aparut din neant. In 2010 cucerea trofeul la Roland garros in turneul junioarelor, dovedind de-atunci un potential deosebit, care a atras usor, usor ‘meseriasi’ in jurul ei, care au „mirosit” afacerea profitabila construita in jurul carierei sale . O afacere de muuulte miloane de dolari! Insa, pentru a ajunge la acest munte de bani, asa cum v-am tot spus eu, cum a „intarit” si Elina iti trebuie echipa! Iar, la inceput!, cand primesti doar o ‘bruma” de banuti, trebuie sa ai cu ce sa-i platesti pe cei din jurul tau…

Inca o zi a mai trecut…Hai sa va mai spun, in acest sens, o poveste cu talc…Dupa ce scotienii sau, daca vreti, britanicii(sic!) l-au scolit in ale liftului, in Spania, timp de vreo patru ani, pe Andy Murray si cum baiatul promitea serios s-a pus problema angajarii unui antrenor care sa-i asigure progresul si care sa-l propulsesze spre marea performanta…Sunt rari asemenea tehnicieni si cam toti au angajamente, dar, iata, o sansa, tocmai s-a despartit Brad Gilbert de celebrul Andre Agassi…Dar, vai, mai e o „mica” problema! Costa mult unul cu faima lui Gilbert! Cu mai putin de-un milion, de parai(!!!), nu te apropii de el…Asa ca Federatia britanica(de data asta…) le-a spus parintilor lui Andy: „Daca vreti sa facem o treaba adevarata, dumneavoastra puneti o jumatate de milion, iar noi cealalta jumatate!”. Si asa a fost angajat Brad, si asa Murray s-a inscris pe orbita stelara atenusului, si asa a a dus Marii Britanii doua medalii olimpice de aur(!) si a castigat Wimbledonul, lucru nemaintamplat in cazul unui „localnic” din vremuri imemoriale…Si asa a ajuns Murray numarul 1 mondial!!! Dar, vedeti dumneavoastra, s-au cumulat fericit doi factori: primul, gandirea manageriala sanatoasa a federatiei insulare care a investit serios intr-un jucator care i-a intors insutit(de fapt n-are pret…) toata „cheltuiala”(am uitat de Cupa Davis,pe care, la fel Marea Britanie n-o mai cucerise dupa vremea strabunicii…) si al doilea, faptul(aici voiam sa ajung…) ca familia Murray a avut sau a gasit, cu ajutorul sponsorilor acea suma uriasa! Aici e marea dificultate, sa gasesti banii cu care sa incepi „afacerea” si sa pui la punct „puzze-ul” de care vorbea Svitolina, adica sa grupezi in jurul sportivului oamenii care sa-l ajute sa urce treapta cu treapta spre varful ierarhiei…S-ar putea face asta si-n Romania, nu trebuie cautati neaparat „americani”, dar de unde atatia bani pentru fiecare, in conditiile in care, din munca cinstita, nu prea poti strange prea mult, iar despre sponsori nu prea se poate vorbi la noi…Poate vi se par exagerate preturile de care am vorbit, dar acestea-s „scorurile” in tenisul actual. Serena Williams ii dadea lui Patrick Mouratoglu, pentru asistenta zilnica, 1,5 miloane $ anual, in afara de celelalte cheltuieli legate de deplasari, masa , cazari si …diurne! Pentru un antrenor „part-time”, cum este Ascione pentru Svitolina, sau Cahhil pentru Halep trebuie sa scoti din buzunar minim o jumatate de milion! Nu mai vorbim de cat costa ceillati din echipa…In cazul Svitolinei celalalt antrenor, Bettles, ste cel care i-a fost alaturi Anei Ivanovic cand a triumfat la Roland Garros, deci costa si el…O sa ziceti ca la banii ei( a strans, deja, 5 miloane din premiila 23 de ani, fara a pune contractele de sponsorizare!) nu prea se vede…Da, aveti dreptate, dar ca sa ajungi la sumele astea trebuie sa investesti in profesionisti, care, repet, se gasesec si la noi, cu bani mai putini, dar si ei au pretul lor! Si-apoi este important sa poti sa-i iei si-n deplasari, sa fie langa tine, jucatorul, care are mare nevoie de o ECHIPA langa el! Dar, vedeti, ma tot chinui sa subliniez ca este un cerc vicios pana la constituirea acestei echipe! Si totul se-nvarte in jurul banilor…
Ca sa inchei „capitolul” antrenorilor cu adevarat mari, se vede cu ochiul liber profesionalismul lui Ivan Lendl si Magnus Norman care i-au bagat in forma pe elevii lor exact cand a trebuit. Maine intr-una din semifinalele de la Roland Garros se vor intalni Andy Murray, ca tot am amintit de el si, respectiv, favoritul meu, Stan Wawrinka, doi jucatori care-n aceasta primavara pana la Paris n-au batut pe nimeni pe zgura! Dar cand a trebuit au iesit la rampa, la un spectacol de gala…Vedeti, astfel de comentarii mi-ar placea sa aud la noi la TV, despre profesionalismul si celor din umbra marilor performeri, despre truda lor si, mai ales, despre rolul lor, datorat prestigului ca fosti jucatori de top,in echilibrarea psihica a elevilor lor! Credeti ca-i e usor lui Lendl cu unul ca Murray care are niste izbucniri nervoase si niste convorbiri perpetue pe teren cu „el insusi” care te duc cu mintea la cei care nu au toate tiglele pe casa?! Sau lui Norman cu Wawrinka despre care se spune ca-i place sa petreaca? Si asta, cam des? Cu rabdare, Norman, finalist la Roland Garros, l-a „adunat” pe elvetian, a lipit cu un „lipici” numai de el stiut cioburile imensului sau talent si la- facut…un mare campion vanat de mari sponsori! Nici ca-ti mai vine sa vorbesti de bani in cazul unor astfel de oameni care sunt mai mult decat antrenori! Sunt duhovnici, cum este si Darren Cahill pentru Simona Halep! Nu mai amintesc aici de „celebrele” discutii televizate purtate de tehnicianul australian cu compatrioata noastra in timpul meciurilor din turneele WTA…Importante sunt cele purtate departe de „opinia publica”…Multe si…profunde! Daca ieri, asa cum a declarat la conferinta de presa, Halep nu a constietizat ca Svitolina are minge de meci si a jucat „la linie” punctul pe care l-a castigat in stil de mare campioana, inseamna ca Darren a „lucrat” serios la „rotitele” din capul Simonei, facand-o sa fie insensibila la „factorii externi”, extrem de perturbatori si sa-si vada de jocul ei! Este idealul pentru o jucatoare de tenis!!! Ati vazut? Nu m-am inselat in corespondenta anterioara: Svitolina a fost la…doar o minge s-o-ncurce pe Simona din drumul ei catre primul titlu de mare slem! Revenirea romancei este una de povestit nepotilor sau…intr-o carte despre ea scrisa…sa vedem de cine!
O sa mai spuneti ca m-am inselat cu Anna Karolina Schmiedlova…Partial…Are tot timpul din lume sa-si revina…In general, am ochi, ca sa ma laud un pic, pentru ca nu am mai facut-o de mult…In urma cu vreo trei ani, la unul din turneele din Egipt, am vazut-o pe rusoaica Daria Kasatkina…
Avea doar 17 ani neimpliniti! Atunci i-am zis fetei mele, dupa ce am vazut-o intr-un meci, ca va ajunge departe! Si…a ajuns, deja! Alaturi de letona Jelena Ostapenko sunt cele doua fete… furioase, de doar 20 de ani, ale circuitului! Daca nu credeti in calitatile mele de…Nostradamus, martora mi-ar putea fi Irina, binenteles, daca va fi in tema si va citi viitoarea carte, pentru ca aceste corespondente pentru dumneavoastra nu le-a parcurs!!! Se cam rusineaza stiind ca scriu si despre ea…In aceste momente se afla in stanga mea…A „prins-o” serios romanul de dragoste…De multe ori o aud chicitind…La un moment dat mi-a citit un pasaj: „Inima imi bate atat de tare, incat o simt de parca s-ar apuca sa constuiasca ceva! Poate ca inima construieste o scara spre cer, din moment ce stie ca va exploda si va muri in secunda in care blugii vor aluneca de pe mine!’. De-ale fetelor…
Asteapta sa joace in turul doi al turneului de 15000 $ premii din Bosnia…Ieri, ca sa vedeti ce-i tenisul , a invins-o cu 6-3, 6-1 pe sarboaica Milana Spremo, o jucatoare experimentata care a invins-o pe Irina exact in urma cu o saptamana la Nis cu…6-2, 6-2.

Stiind-o ca-n vara trecuta a venit la turneele de la Tg.Jiu si ca a batut multe fete bune de la noi si ca la un moment dat a fost 300 si ceva in clasament, doar ca in primavara aceasta a lasat-o un pic mai moale cu competitiile pentru a-si termina studiile la facultate, in primul meci Irina a jucat cu „respect”, angrenandu-se in jocul ei super-liftat…Am incercat eu de pe margine sa-i mai soptesc cate un sfat, insa era una din zilele „negre”, in care nu ai cum sa schimbi lucrurile…Nu stiti, sau poate unii care citesc aceste randuri stiu, cum este sa-ti bubuie creierii-n cap langa teren, chircit pe un scaun si sa vezi ca nu-ti poti ajuta fata si ca nici ea nu se poate regasi o data cu trecerea timpului… Mi-era ciuda pentru ca daca ar fi trecut de sarboaica, Irina, favorita doi la acel turneu, s-ar fi dus sigur pana-n finala! Asa a jucat ultimul act Milena…Va dati seama ce-a fost pe noi cand am vazut tragerea la sorti pentru turneul de la Banja Luka! Sa joci la nicio saptamana distanta cu o fata care te-a batut categoric nu-i usor pentru orice jucatoare! Simteam cum a cazut cerul pe mine…Am cautat s-o incurajez, sa vedem ce nu a mers in primul meci si am tras concluziile de rigoare…S-a sfatuit indelung pe whAtsupp cu Bogdan Popovici, antrenorul din tara, care i-a dat indicatiile necesare, a mai primit incurajari si din parte lui Mami, aceasta fiind intotdeauna ultima convorbire a zilei(!) si ieri a jucat altceva: agresiva, cu mingi luate repede care n-au lasat-o pe sarboaica sa-si faca jocul obisnuit, a plimbat-o stanga-dreapta si astfel a obtinut o victorie de moral care i-a demonstrat ca-ntr-o zi buna poate sa „stea” de la egal la egal cu o fete valoroase! O noua infrangere ne-ar fi ridicat pentru o buna bucata de vreme alte semne de intrebare…Pentru ca asta-i tenisul! Nu mai scapi de semnele astea de intrebare care te macina fara incetare…
Acum din postura de favorita trei va juca in turul doi cu bulgaroaica Ani Vangelova, pe care o stim demult, de la primele turnee din Antalia…Ca sa va distrez putin, o sa evoc o „imagine” de-atunci…Bulgaroaica, cu trei ani mai mare ca fiica-mea, arata „beton”, avand o infatisare de manechin „de podium”! La un moment dat se antrena pe unul din terenurile de zgura de la Kaia Belek,complex hotelier in care se aflau si cateva echipe de fotbal din Europa pentru pregatirea de iarna. Ducandu-se spre hotel de la antrenament, jucatorii de fotbal de la o astfel de echipa au dat cu ochii de Vangelova…Cu toate insistentele antrenorului, nu s-au dezlipit de gardul terenului vreo ora tot admirand-o pe vecina noastra de peste Dunare.A fost o faza haioasa, le-am facut o poza baietilor, lipiti de gard, cum le iesise ochii din cap… Daca nu ma credeti, cautati-o pe Vangelova pe facebook si mai discutam apoi… Ma-ntrerup aici, s-a terminat primul meci al zilei de pe terenul 1 cu urletele de furie ale unei sarboaice care a pierdut…Urmeaza meciul fetei mele…Trebuie sa-mi strang cadabalacul si sa ma lipesc si eu de gardul terenului s-o sustin! La turneul de la Nis, bulgaroaica a invins-o pe Bianca Mihaila,una din cele patru fete de la noi nascute-n ’96 cu clasament WTA(Doamne, la 10, 12 si 14 ani erau 300 in clasamentul national!). Bianca nu joaca rau deloc, asadar Vangelova are si ea valoarea ei, de jucatoare, nu numai, poate, de viitor manechin! Mai am timp sa vad cum sarboaica invinsa de indianca, care a tipat si s-a certat cu arbitrul, se urca-n masina alaturi de tatal ei si „decoleaza” catre Belgrad…Mi-am dat seama dupa numarul masinii…Asa a facut si Milena Spremo, ieri, a demarat in tromba, tot alaturi de tata…Uf, cate mai trebuie sa patimim noi tatii de jucatoare de tenis! Imi tot vin in minte cuvintele italianului din Maroc care sigur vor fi unul din motto-urile cartii! Intr-o sapatamana esti „sus”, intr-alta, cum am fost eu la Nis, sub nivelul marii, mai ales ca-n acea zi neagra, Irina a pierdut si la dublu in semifinale…

M-am intors dupa o ora in fata laptop-ului, ramas la incarcat pe durata meciului. A fost mai usor decat ma asteptam! Incarcata cu multa incredere dupa meciul cu Spremo, Irina nu i-a lasat nicio sansa bulgaroaicei castigand cu 12-1. Nu pot decat sa-i urez succes Vangelovei, o fata de bun simt, de altfel, in semifinala de dublu care ca incepe mai tarziu…Pentru noi urmeaza maine confruntarea cu Schmiedlova cea mica…Nu va fi usor, cum niciun meci din aceste turnee nu-i floare la ureche…V-am spus, in spatiul ex-iugoslav, toate competitiile de tenis sunt foarte dificile, la ele venind alaturi de „localnicele” foarte talentate, multe alte fete de valoare. Dupa Nis si Banja Luka,toata „caravana” de-aici se va muta saptamana viitoare la Maribor(Slovenia). Noi insa, daca vom fi sanatosi, vom ajunge la Curtea de Arges unde se va organiza primul turneu de 15 000 din acest an la noi in tara! Cam tarziu, altadata sezonul incepea la inceputul lui mai, erau mult mai multe turnee care-i mai ajutau financiar pe parintii romani, dar, v-am mai spus, niciunul din profitorii nostri „cei de toate zilele” nu se gandeste sa sponsorizeze un turneu de tenis cu banii care-i pierde la table intr-una din zilele petrecuta sub palmieri la Monte Carlo…Gretos!
Langa mine vin fetele care au jucat pe terenul 2, alaturi de fiica-mea…Slovena rade, iar de cealalta parte a mesei, unguroaica plange! Uff…Asta-i tenisul! De fapt, asta-i sportul, in general! stiu! dar cum nu mai suport deloc lacrimile care efectiv imi fac rau fizic, ce vreti am si eu o varsta!, ma opresc aici, sperand ca, poate, va mai trimit o corespondenta de la Curtea de Arges…Poate ca data viitoare, m-apuc in sfarsit si de „amintirile din copilarie”…V-asigur ca sunt interesante, dar nu vedeti ca „prezentul” nu-mi da pace?!

Adrian Fetecau, Banja Luka, 8 iunie 2017

PS: Ca lecturi „suplimentare”, ma pot lauda ca-s aproape gata si cu al doilea roman semnat de Danut Ungureanu pe care-l am cu mine:”Viata si faptele haiducului Tanase Vlasia” pe care vi-l recomand far nicio retinere. Ca si-n primul, amintit in corespondenta anterioara, Ungureanu, cu un umor irezistibil, continua radiografia „necrutatoare” a „faunei” dambovitene, de data aceasta, spre satisfactia mea, tusele fantastice lipsind aproape cu desavarsire…Repet, daca gustati ironia fina si vreti sa mai si radeti, nu numai sa va ganditi la facturi, cautati-l pe Ungureanu in librarii. Stiti ca va recomand numai carti bune scrise de autori unul si unul…Credeti-ma, nu exista doar Cartarescu in ziua de azi… Mai sunt, din fericire, si altii! Si, ca de obicei, am ales si un citat pentru dumneavoastra la care, poate, veti avea timp sa reflectati un pic, asta, apropo, de ritmul infernal in care traim, sau, ma rog, existam… Iata ce-l invata haiducul modern al Pantelimonului si Colentinei, Tanase Vlasia pe ucenicul sau venit in Capitala din Turceni(!):”Rareste-ti drumurile cu treburi ce nu sufera amanare si incetineste-ti plimbarile, sa poti vedea cate sunt in jurul tau, unele frumoase de te ung la suflet, altele dureroase de-ti seaca inima. Ia-ti vreme sa privesti.Cu varsta, vei deprinde si arta de-a deosebi lucrurile pe care merita sa le amani.Caci dac-o tii tot intr-o fuga n-alegi nimic, cum n-alege ala care trece cu trenul in loc s-o ia pe jos. Fugi de potera, nu fugi de viata!

PS 2: In corespondenta anterioara, chiar la final, s-a pierdut, cred ca din vina…autorului, care se descurca mai greu cu tainele computerului, chiar deviza politicianului actual de la noi adusa in discutie de Danut Ungureanu in „Insemnarile damei cu silicon”, primul roman citit aici. Aceasta este: „Decat bou, mai bine porc!”. Si va intrebam ce „specimen” de la noi recunoasteti in aceste vorbe memorabile? Intrebarea ramane valabila…

PS 3: Hai, Simona, la Roland Garros! Ca sa mai radem de mari „comentatori de tenis”, unul vechi, cu sentinte de justitiar… Stiti ce clama mai zilele trecute: „Pentru Simona cel mai mare pericol nu este entorsa de glezna! Ci scurtele…Nu ajunge la ele!”. Vai ce adevar!!! Pai, stimabile, scurtele bine puse sunt o problema pentru orice jucatoare, mai ales pe zgura, nu numai pentru Simona…mai terminati cu „adevarurile” astea menite sa va faca interesanti in ochii necunoscatorilor…

Despre Autor

Articole asemanatoare

Comenteaza

*