default-logo

TENIS-SPORTUL INVENTAT DE DIAVOL(6)

Sistemul (I)

Victorie! Iata, am gasit putin timp liber si scriu si-n Bucuresti, nu numai in „deplasare”…Si poate ca n-as fi facut-o astazi daca nu as avea in minte o discutie proaspata, purtat cu doar vreo trei ore-n urma! Ca sa n-o uit, varsta bat-o vina(!), iata, m-am asezat in fata computerului, desi sunt cam obosit dupa un mini-turneu cu Grupul umoristic VOUA. Da, da, mai exista VOUA! Fac aceasta precizare pentru cei care nu mai stiti acest lucru. Si chiar are o activitate scenica bogata! Daca nu ma credeti, intrati pe pagina de facebook „Compania Teatrala Voua” si convingeti-va! In aceasta primavara, cand trupa a implinit 35 de ani(!!!) de la infiintare am avut multe spectacole, toate apreciate pentru ca promovam numai(!) umor de calitate, incercand sa tinem piept valului de vulagaritate care ne asalteaza pe toate canalele, pe scena fiind „campioni” mitocanii care fac stand-up comedy…Nu va puteti inchipui, daca n-ati fost niciodata la „asa ceva”, cat de jos s-a ajuns, pronuntandu-se pe scena, o data la trei cuvinte, termeni pe care eu nu-i folosesc in nici cele mai grosolane injuraturi pe care le mai scap la volan in traficul infernal din Capitala! Iar „pe TV”, am incercat si am reusit, dovada ratingul, sa le dam o replica tuturor „capatosilor” si „bendeacilor” pe 1 Decembrie 2016, cand pe intervalul stirilor de seara de la Pro si Antena, multa lume a preferat imaginilor cu portiile de fasole distribuite gratuit de autoritati „celor multi”,sa vada noua formula a Grupului Voua, cu multi actori tineri talentati…Si a iesit o emisiune cu care ma mandresc! O mostra de cum ar trebui, zic eu, sa arate un show menit sa provoace si buna dispozitie, fara sa-ti „bagi” si sa-ti „scoti” si-n acelasi timp si sa iei atitudine fata de realitatea „roza” in care traim cu totii! Daca, iar, nu ma credeti, iata, va dau link-ul de pe Youtube:https://youtu.be/i5pvNuzOKmw
Si, desi mi-e jena si greata, ca sa vedeti ca nu bat campii si nu am nicio „invidie” fata de vedetele TV ale momentului, va dau si un „exemplu” despre unde s-a ajuns „pe sticla”…Saptamana trecuta, „butonand” telecomanda, am dat de „Cronica Carcotasilor” la PrimaTV. Nu mai urmarisem demult emisiunea…Hai sa raman putin…La un moment dat, s-au difuzat un moment dintr-o emisiune de la Antena 1 „iUmor”, despre care auzisem, dar din care nu am vazut nici macar vreo secventa. In momentul respectiv in fata unui juriu compus din Bendeac, Delia si tipul de la „Parazitii” evolua un grup de liceeni! Nu prea am inteles ce-ncercau sa transmita cu scalambaielile lor, dar am ramas, efectiv, masca, cand o fatuca s-a desprins din trupa si s-a apropiat de masa juratilor si i-a strigat lui Bendeac, citez, ma scuzati: „Ah, cat as vrea sa te musc de cur!”.Da, ati „auzit” bine, si eu prima data am crezut ca

m-a lasat aparatul auditiv, nu-i nicio greseala, pentru ca dupa ce Bendeac s-a aratat placut surprins, Delia a intrebat-o pe „agresoare”: „Cati ani ai?”.”17!”.”Si poti sa repeti ce-i spus adineauri?!”. La care „minora”, cu nonsalanta si tupeu, uitandu-se la Bendeac, a mai „comis-o” o data, cu aceleasi cuvinte!!! Eu, un „dinozaur” al umorului actual, am ramas interzis:cum sa difuzezi asa ceva la televizor? Habar n-am daca era inregistrat sau in direct, dar pana unde poate sa duca goana dupa rating, daca o pui si sa repete o „enormitate” pe concurenta „inocenta”…Ca sa nu mai vorbesc de un alt „ciudat” care a urmat cu un banc de-o vulgaritate pe care chiar ca ecranul computerului nu ar suporta-o la aceasta ora! Ar „expoda”, oripilat… Si ca sa nu patesc vreun „accident” in febra creatiei, prefer sa nu vi-l mai reproduc… Apoi, „carcotasii” au difuzat un alt moment antologic! De data aceasta de la Kanal D. Acolo, in emisiunea „Wowbiz”, Nicolae Guta isi prezenta noua sotie, o tipa siliconata „de neprivit”, careia, ca s-o „complimenteze” i s-a adresat cu formula „”Ah, mancatia-si p…!!!”. E vorba de organul genital feminin, zis de-a dreptul! Si, culmea, realizatorul Madalin Ionescu, s-a facut si el ca nu auzit bine si l-a pus pe Guta sa repete, iar acesta, fara niciun „regret” a mai „complimentat-o” o data pe „diva” mofturoasa, tolanita pe canapea… Cui foloseste acesta „politica” grobiana si agresiva de indobitocire accelerata a tinerei generatii? Raspunsuri ar fi, dar va las pe dumneavoastra sa meditati pe acesta tema, daca doriti, eu nu-mi mai consum acum energiile si…nervii, se pare ca, din pacate, cursul este ireversibil, si caut sa va reproduc in continuare discutia care nu mai e atat de proaspata, s-a mai scurs o ora de-atunci, dupa care o sa ma refer putin la copilaria mea, in care „monstruozitati” ca acelea de mai inainte nu se intamplau, pentru ca eu am crescut cu Amza Pellea si Toma Caragiu, printre altii…

Asadar, astazi,avand putin timp liber, am mers in Complexul Sportiv Dinamo sa urmaresc un antrenament individual al fiicei mele cu Bogdan Popovici, antrenorul ei, in care eu am deosebita incredere ca este „conectat” la cerintele tenisului modern, urmarind laTV si in revistele de specialitate „de-afara” toate „noutatile”! Si, parca, pentru a-mi confirma „convingerile”, cand am ajuns eu, antrenorul exersa, obsesiv, cu Irina, lungul de linie cu reverul, dat din mai multe puncte ale terenului… Am si eu un „fix”: in tenisul actual, lungul de linie, dat cu curaj si accelerat, este una din loviturile indispensabile si… „hotaratoare”! Alta ar fi crosul scurt, care de multe ori poate fi letal… Totul este sa ai sangele rece necesar si sa alegi cu luciditate momentul executiei!.
Pana la finalul antrenamentului, am stat la o sueta cu doua persoane, Xsi Y, ambele implicate serios in tenisul autohton, pe care am avut placerea si…surprinderea sa le intalnesc la terenuri. Nu le dau numele pentru a nu le expune si pentru ca era o discutie particulara, pe care insa o reproduc pentru ca-mi certifica alte cateva „fix-uri”…Vorbeam, printre altele, de finala din urma cu doua zile a turneului de la Madrid dintre Rafael Nadal si Dominic Thiem pe care am urmarit-o integral, fiind de serviciu la Radio Romania Actualitati. Mi-am dorit mult sa castige austriacul, care a etalat un tenis absolut incantator, dar n-a fost sa fie…Dac ar fi avut un perete in fata, cred ca ar fi avut o sansa, dar cu Nadal, niciuna! Spaniolul a fost pe tot terenul, dand totul inapoi, mai avea un pic si returna si fdin tribuna, dupa care s-ar fi intors pe teren gat de o noua lovitura, lucru care m-a facur sa afirm, cand intr-una din rubricile de sport am anuntat rezultatul final(7-5,6-4), ca Nadal s-a impus datorita unei forme fizice nefiresti! „Glosand” pe aceasta tema, X, fost jucator de performanta, care a trait multe pe terenul de tenis, a remarcat un lucru despre care eu am tot vorbit, in trecut,fie la Radio, fie pe diverse site-uri, ca actuale brate ale lui Nadal nu mai sunt cele de anul trecut de la Jocurile Olimpice de la Rio, unde controalele antidoping sunt draconice si unde ibericul a fost un muritor de rand, cu un fizic fara „proeminente” musculare, invins lejer pentru medalia de bronz de un alt tip „normal” , japonezul Key Nishikori. „Se vede cu ochiul liber”- a continuat X. „Uitati-va la circumferinta bratului si la venele nefiresc de groase, cand face gestul caracteristic, de bucurie, dupa un punct disputat…”. Iar Y l-a completat: „Dupa <. cu Sharapova, producatorul de echipament nu-si mai poate permite nicio greseala, asa ca, din nou, se inchide ochii la ce << tratamente>> apeleaza in aceasta primavara Nadal!”. Stiu, e un subiect delicat, suspiciunile sunt multe, asa au fost si-n cazul lui Amstrong, si-a multor altora, o sa revin intr-un capitol separat asupra lui, pentru ca dopingul in tenis exista(!!!), dar se vorbeste doar „pe la colturi”, as vrea doar sa va mai spun, pentru ca sunt sigur ca putini stiti, ca Sharapova nu ar fi fost depistata pozitiv niciodata daca australienii, inaintea turneului de mare slem din 2016 nu ar fi facut o miscare surprinzatoare, de care nu au stiut nici ITF-ul, nici ATP-ul sau WTA-ul! Au angajat, pe nepusa masa, un laborator antidoping suedez(!) acreditat, cu specialisti „fara mama, fara tata”, care au testa tot „ce misca” la Australian Open”, in acel an, de la juniori la campioni! Asa a cazut rusoaica in „plasa” nordicilor… Altfel, sigur s-ar fi „inchis ochii’! Partea buna este ca dupa meciul fabulos facut de Thiem, mi-am descoperit un nou mare favorit pentru viitor! Acum cand Wawrinka nu se regaseste, se pare din cauza unei vieti prea „tumultoase”, cand Djokovic si-a concediat intreaga echipa si s-a apucat de yoga, cautand o forta interioara miraculoasa, dar deocamdata rezultatele pe teren sunt catastrofale, iar Federer, la aproape 37 de ani, isi alege cu grija turneele, evitand zgura in acest an, pentru a-si conserva energia, imi trebuia un jucator, carismatic, cu un joc spectaculos,de care sa ma atasez si care sa ma faca sa urmaresc cu interes turneele…Asa am fost intotdeauna…De copil, cand evolua Nastase, la care o sa ma refer putin mai tarziu, asa cum v-am promis…Iar daca nu mai avem romani „la varf”, ce sa fac, simpatizez si eu cu cine joaca „pe bune” tenis, pamanteni fara capacitati”paranormale”…

Dupa antrenamentul Irinei, m-am intalnit cu Constantin Cosmescu, unul din actualii antrenori de la Dinamo, cel care facut-o mare campioana pe Irina Sparlea, fost nr.7 in ierarhia mondiala feminina. Am schimbat cateva amabilitati, i-am spus la ce turnee intentionez sa merg cu Irina, iar la sfarsitul conversatiei i-am spus: „Domnule profesor, m-am apucat sa insailez niste „materiale” sub titlul <>. Ce ziceti, dumneavoastra, care ati trait atatea in aceasta disciplina?”. Iar raspunsul a venit deosebit de promt: „Pai, domnule Fetecau, stiti cum traia meciurile Catalinei Cristea, colega de generatie a Irinei Sparlea, tatal ei? Statea pe vine langa teren”-si mi-a exemplificat- „si mormaia doar atat:<>>”. Atunci despre ce vorbim? Sunt eu singurul nebun care cred ca-n tenis isi baga, in permanenta, cineva coada?! Cu siguranta, NU!!! Mai specific doar ca tatal Catalinei este Ionel Cristea, fostul realizator de la TVR, iar fata dansului a fost in prima suta jucatoare ale lumii! Dar cu ce pret? Iar daca altii nu s-au gandit sau nu au mai avut putere, dupa o viata traita la o intensitate criminala in tenis, sa „denunte” acest pret, iata ca o fac eu! Mai bine sau mai rau, sunt hotarat sa merg pana la capat cu „dezvaluirile”! Asa ca, hai mai departe!

Cam atat am reusit sa scriu acasa! Acum sunt, din nou, in deplasare…Mi-am instalat laptop-ul in holul-bar al unui club din orasul sarbesc Nis si incerc sa ma concentrez un pic, pana cand Irina va incepe meciul de dublu…Nu e usor, e o masuta joasa, stau intr-o pozitie incomoda, „cocosat” cu coatele pe genunchi, e galagie in jurul meu, unii discuta, altii mananca ce si-au comandat la unul din ospatarii improvizati, de fapt sunt baieti „buni la toate”, care incearca sa tina in picioare afacerea…Seamana cu academia din Palma de Mallorca, la care o sa ma refer in alta corespondenta…V-am descris atmosfera, ca asa ma intelegeti ca scriu pe unde apuc, incecand sa dau o coerenta gandurilor care ma asalteaza, desi, repet, „zumzaiala” e una mai abitir decat intr-o stuparie…Noroc ca am tot scris in astfel de conditii „vitrege”!
Dupa ce ne-am intors din Egipt, la o saptamana, Irina a plecat in Germania pentru a juca in campionatul pe echipe, dupa care s-a mai antrenat intens trei saptamani, iar ieri, duminica 28 mai 2017, am incarcat masina si i-am dat bataie catre Portile de Fier…Pe drum mi-am amintit ca prima deplasare „in interes de tenis”,peste hotare, a fost tot in Serbia, in orasul Cacak, aflat in sudul tarii vecine…Acum lipseste din distributie Mami…Atunci Ioana a mers sa-si vada odorul cum joaca contra unor adversare „internationale”…Sperantele ei erau mari, Irina, pe-atunci in varsta de 13 ani, neavand cum sa nu puna in practica cum se cuvine, pe teren, tot ce a invatat timp de opt ani!!! Inginer de profesie, mare iubitoare a matematicii, sotia gandea pragmatic stiind ca truda cinstita duce la rezultate la fel de…cinstite! Doar ca in tenis orice regula logica poate fi oricand contrazisa…Care-s motivele? Daca le-as sti, nu m-as mai fi apucat sa „teroretizez”, cautand sa le aflu impreuna cu…dumneavoastra! Pentru ca sunt convins, citind aceste randuri, in anumite privinte imi dati dreptate, in altele ma combateti cu tarie, important este sa facem un pas inainte in intelegerea acestui sport minunat, dar atat de…nepatruns in tainele sale! Cine spune ca stie tot despre tenis este un mare mincinos! Stiu ca va ganditi la un ti care ne tot preda lectii, pe diverse canale, dar va asigur ca si el are nasul mare…

Ca sa nu obosim jucatoarea, ne-am hotarat sa facem drumul din doua bucati…Asa ca am plecat intr-o joi dupa amiaza din vara anului 2009 si ne-am oprit la Craiova unde ne-am cazat la fostul hotel Jiul, celebru din perioada in care aici se cazau echipele venite sa infrunte Craiova Maxima in Cupa UEFA… Camerele, ca la toate hotelurile „ceausiste”,desi li s-a dat cate-o „spoiala”, au ramas la fel de mici, crescandu-le insa infiorator pretul! Micul dejun, mi-aduc bine aminte, l-am platit separat, 20 de lei de persoana,pret in care ni s-au adus fiecaruia cate doua ochiuri pipernicite si o foaie de salata nespalata, ca sa rimeze…Cam putin pentru doua sute de mii de lei vechi…Cand am ajuns la sarbi, am ramas socati ca la jumatate de pret fata de noi, am primit un mic dejun de mai lasai in farfurie de mare ce era! Ca si cand, imediat ce treci Dunarea, acelasi ou se devalorizeaza…La noi o fi cel din poveste, de aur, si nu stim noi… Am aflat mai tarziu ca hotelul Jiul l-a „preluat” Radu Beceanu, unul din marii profitori ai tranzitiei si, mai ales, ai „regimului Basescu” chitit sa faca…profit din scumpirea oualelor! Glumesc, desigur…De-ar fi numai asta! Sa ne aducem aminte Berceanu a fost in mai multe mandate ministru al transporturilor! Cu ce rezultate pentru noi,amarastenii care am treierat tara in lung si-n lat, unii cu jucatori de tenis in masina? Nule! Zero km de autostrada de-ti vine de multe ori, cand stai blocat in trafic pe Valea Prahovei sau stai in spatele vreunui tir pe Valea Oltului, sa le aduci aminte tuturor acestor „berceni” de toti stramosii care i-au zamislit! Cu ce rezultate pentru ei? Uimitoare,vizibile in acumularile unor averi de-o nesimtire gretoasa! De-aici pleaca starea precara actuala a natiunii, reflectata in orice domeniu, inclusiv in sportul subfinantat…De la lacomia fara margini a acestor tipi fara scrupule care, efectiv, nu amia lasat tara sa respire! Ca sa ne intelegem, nu numai „regimul Basescu a creat „monstri”, sa ne aducem aminte de „creaturile” aparute pe vremea Iliescu-Nastase, gen Hrebengiuc, Mitrea, Dan Ioan Popescu si cati n-or mai fi, care nu au „iesit in fata”… M-am apucat sa divaghez la aceasta ora matinala la Nis pentru ca efectiv te-apuca pandaliile cand vezi cum traiesc oamenii din jurul tarii noastre, in timp ce la noi vorbim doar de o bataie de joc perpetua la adresa tot a unor oameni numiti, din pacate, romani…Dar o sa ajung si-n prezent, acum sa ne intoarcem cu exact opt ani in urma…Parca a fost ieri….Domne, cum trece vremea!
Am plecat din Craiova, am trecut Dunarea pe la Calafat, am mers incet prin Bulgaria de frica radarelor si a…spagilor pe care trebuia sa le dai daca erai prins,am ajuns la sarbi si putin dupa pranz am intrat in Cacak. Ne-am cazat, am gasit clubul de tenis, am confirmat inscrierea platind o taxa(era un concurs ETA- European Tennis Asociation-,rezervat jucatorilor pana in 14 ani),apoi Irina si-a gasit o fata cu care sa bata mingea si sa se adapteze la zgura terenurilor de-acolo…Am asteptat increzatori tragerea la sorti…Fiica noastra, fiind la inceputul carierei internationale, trebuia sa joace calificari si fiind multe fetite incrise, sambata, a doua zi, i-au fost programate doua meciuri, unul la pranz si altul seara. Nu-i nimic, vom izbandi, de-asta am batut drumul pana aici, ne-am zis noi parintii, siguri nu pe ispravile noastre(!), ci pe cele ale odrazlei…Care, de fapt, este „ceamaimareizbandanoastra”!
Sambata, pe o caldura sufocanta, Irina a trecut de-o frantuzoaica…Seara insa, la lumina reflectoarelor, marcata de efortul depus, de temperatura care se incapatana sa nu scada si de…emotiile inerente unei zile- debut la un concurs „in strainatate”, a fost depasita in trei seturi de o rusoaica micuta! Normal ca aparut o mare suparare in tabara noastra, a parintilor! Mami nu a mai vorbit cu odorul pana la…Bucuresti! Pentru ca a doua zi, duminica, ne-am intrerupt brusc sejurul planificat pentru o saptamana, ne-am facut bagajele si ne-am pus din nou la drum intr-o atmosfera apasatoare, pe care nu stiam, atunci, ca o voi(vom) retrai, vai(!), de-atatea ori…Tot aveam impresia ca fetita noastra nu a dat totul in meciul cu „micuta rusoiaca” si ca ar fi putut mai mult daca…ar fi vrut! Total fals!!! Care jucator nu si-ar dori sa castige orice meci? Si pentru asta ar fi dispus sa faca orice efort! Dar trebuie sa admitem, noi parintii,cu mintea noastra matura, ca sunt zile si zile, unele mai bune, altele mai proaste, in care iti ies sau nu anumite lucruri pe teren…Cei care mai pun din cand in cand mana pe racheta, sunt uimiti ca intr-un meci le merge foarte bine o lovitura, sa zicem serviciul, iar a doua zi, cu acelasi adversar in fata nu pot sa puna o minge ca lumea in careu, de se-ntreaba obsesiv, ce Dumnezeu se-ntampla?! Sau poate n-ar trebui sa-l intrebe pe „Domnul”, ci pe cel care a inventat acest sport!!!
Sau, pur si simplu, noi, parintii, desi ne vine sa acceptam,trebuie sa admitem ca adversarul a fost mai bun si ca odrasla va mai trebui sa munceasca, sa mai acumuleze si ca, poate, data viitoare va obtine ea victoria! Aceasta ar fi gandirea SANATOASA, pe care v-o recomand, in orice imprejurare, din tot sufletul! Stiu ca-s in rolul”popii”, apropo de vorba „ca e bine sa faci ce zice popa, nu ce face el”…Dar, credeti-ma, din experientele pe care acum le regret enorm si pe care, din pacate, desi mi-am impus de-atatea ori sa fiu rezonabil,copilul e atat de suparat dupa infrangere incat orice repros nu face altceva decat sa adanceasca o fisura morala care la un moment dat poate sa duca la o crapatura fatala in cariera! Am vazut atatea cazuri de jucatori care s-au lasat tocmai din cauza acestor „crapaturi” care le-au marcat psihicul…
M-a trezit din reverie Irina asezata, ca de obicei, pe bancheta din spate. Gasise pe internet un articol interesant sub titlul „Ce spune Nicole Gibbs despre costurile reale ale finantarii unei cariere profesioniste in tenis?”. Pe blogul personal jucatoarea americana scria pe 22 mai 2017 ca „in cazul meu, cu toate eforturile mele de a face economii,imi trebuie 200 000$ pe an pentru a-mi acoperi costurile legate de antrenor, bilete de avion, cazare si masa!”. Si, atentie, acest lucru o spune o fata care anul trecut ajunsese pe locul 68WTA, acum aflandu-se pe 129. Toata postarea americancei este una foarte interesanta, ea facand niste consideratii legate de premiile si cheltuielile jucatorilor din calificari si a celor de pe tabloul principal la turnee importante la care eu m-am referit deja…

Am ajuns la Portile de Fier. Am trecut repede granita…In general, cand aud de tenis vamesii zambesc generosi…Pe dealul din imediata apropiere a punctului vamal am vazut,sus, patru litere, exact ca acelea de la Hollywood, care aminteau de creatorul Iugoslaviei mari:TITO. Langa literele uriase erau multi oameni cu steaguri intr-o procesiune care, cred, il proslaveau pe fostul sef de stat…Nu am zabovit sa vad despre ce-i vorba…Am ajuns la drumul principal. In dreapta as fi ajuns la Belgrad, in stanga la Nis…Asa ca am „calcat-o” stiind ca mai ma asteapta vreo patru ore de hurducaiala, pentru ca, din pacate, nefiind autostrada, asfaltul era in multe locuri „in suferinta”…La un moment dat mi-au sarit in parbriz niste pietricele! S-a auzit un zgomot specific care m-a facut sa tresar si sa privesc cu atentie parbrizul… O pietricica l-a „ciupit”, la baza…Noroc ca, de data asta fisura e una mica, pe care n-o s-o repar prea curand…M-am saturat de cate parbrize am schimbat din cauza drumurilor parcurse pe traseele „tenisistice”…Stiti vorba aia cu negustorul…Iar eu, de multe pri, am scapat ieftin…Cand ma intorceam intr-o noapte de la Mostar(Bosnia), de la un concurs de junioare, pe la ora trei, pe drumul dintre Belgrad si Portile de Fier l-am gasit pe marginea drumului pe domnul Sandulescu de la Pitesti care plecase mai devreme cu eleva sa Nicoleta Dascalu…Sparsese baia de ulei la Peugeout-ul dansului in niste pietre cazute de pe versanti din cauza ploilor…In timp ce Nico dormea in autoturism, antrenorul patrula pe langa masina in asteptarea unei masini de interventie care sa-l tracteze pana la granita, de-acolo urmand sa-l preia alta venita special de la Pitesti…O-ntrega aventura…M-am oferit sa-l ajut, dar nu prea aveam cu ce, asa ca am plecat rugandu-ma sa nu dau si eu in vreo piatra…

Am ajuns la Nis, la timp pentru ca Irina sa faca primul antrenament la clubul organizator al tuneului de 15 000 cu Nicole Tatarus cu care s-a inscris si-n proba de dublu. Acum scriu la aceeasi masa joasa, in alta zi, dupa pranz, in asteptarea turului doi la dublu, in primul Nicole si Irina trecand de doua bulgaroaice. Dimineata, Irina a depasit primul tur si la simplu, dupa ce a invins-o cu 12-1 pe Noa Krznaric, o pustoaica bine dezvoltata din Croatia care in urma cu o luna a implinit 14 ani(!) si care ocupa, deja, locul 180 in clasamentul junioarelor de 18 ani…Ex-iugoslava, care a depasit trei tururi de calificari, nu a jucat deloc rau, s-a agatat de fiecare minge demonstrand calitati de exceptie si ca nu degeaba a ajuns pe un loc foarte bun la varsta ei, doar ca v-am spus deja, intr-o corespondenta anterioara ce se-ntampla cand unii tati foarte „grabiti” isi forteaza odrazlele, fara sa-si dea seama ca le expun la niste situatii umilitoare, care nu au cum sa nu lase urme in psihicul lor…V-as putea da o gramada de exemple din tenisul autohton sau de aiurea de jucatoare care au ajuns timpuriu la o suprasaturatie din cauza „grabei”ca sa nu o numesc nebunie a unor parinti care nu vor sa inteleaga ca nu poti sa arzi etapele fara sa te frigi rau de tot la un moment dat! Din tenisul mondial imi vine in cap acum numele lui Tracy Austin, iar de la noi ma abtin din consideratie pentru niste oameni care in afara perimetrului tenisului pareau niste oameni echilibrati, deosebit de respectabili…

La Nis m-am convins, a cata oara?!!!, ca in acest moment noi ca natie suntem „defecti” rau de tot…Nu vorbesc ca am gasit un apartament(camera de dormit + „sufragerie”) foarte modern la 40 de euro cu mic dejun inclus doua persoane…Ca am mancat serile indestulator, pentru ca pranzul il serveam la club, la un restaurant cum gasesti cu zecile in Centrul Vechi din Capitala, cu doar 5-6 euro…Intr-o seara am servit masa cu familia Tatarus, fiica si tata, am baut noi cate-o bere , iar fetele cate-o limonada, am „lasat” aproximativ 15 euro, dar si… jumatate de portii in farfurie! Si nu pentru ca nu erau bune, ci pentru ca erau efectiv uriase…Aici nu exista teama ca ceva ar putea fi vechi, nu cred ca au notiunea de „teapa” pe sanatatea clientului cum pe la noi auzi si pe la case mai mari si cu pretentii…Incepe in scurt timp sezonul estival…Asteptati-va s-auziti o gramada de grozavii la stiri…Daca ar fi sa-si faca treaba cum trebuie inspectorii de la protectia consumatorilor, mai mul de doua treimi din restaurantele de pe litoral ar trebui inchise, fie pentru marfa expirata tinuta de la un weekend la altul, fie pentru conditii de igiena precare….
Ce m-a „dovedit” la Nis a fost un gest poate firesc pentru aici, total surprinzator pentru mentalitatea noastra actuala. In prima seara, dupa ce am ajuns la Nis, am sesizat ca nu-mi mai merge niciun bec la farurile de pe partea stanga, faza scurta…O mai patisem…Cred ca era din cauza hurducaturilor drumului…Dimineata, l-am rugat pe receptioner sa-mi indice un service in apropiere. A pus mana pe telefon, intr-o jumatate de ora a venit pe motoreta un meserias intre doua varste imbracat in salopeta si pe…motoreta, m-am luat dupa el,nu am mers mult, am ajuns la un mic atelier, mi-a schimbat becurile dupa ce m-a intrebat daca eu am de rezerva si a vazut ca dau din umeri, si a venit momentul platii! Apucasem sa schimb seara, la club, cand Irina facea primul antrenament, 20 de euro la unul din baietii „buni la toate”…Imi daduse 2400 de dinari sarbesti(sper sa nu gresesc numele monedei…). De vreo 400 mancasem, asa ca aveam doua hartii de o mie! I le-am intins mesterului sa-si ia cat considera…M-a intrebat prin semne si cuvinte neclare daca am mai marunt…Am dat iar din umeri…Nici el nu avea…A iesit in fata atelierului, a vazut un vecin, a vorbit cu el, s-a intors mi-a luat din mana o hartie de o mie si mi-a dat 500 de-astia de-ai sarbilor inapoi! Adica reparatia costase vreo 4 euro!!! Doua becuri!!! Stiam ca la Bucuresti un bec ma costa 10 euro, cel putin! L-am intrebat daca totul este OK?! A incuviintat… Aici nu numai ca totul are un alt pret, dar si oamenii si-au pastrat „pretul” lor de…OAMENI! Obisnuit ca la noi, unde esti „jupuit” in orice imprejurare, nu m-as fi mirat sa-mi ia ambele hartii de-o mie si sa-mi mai ceara, mai ales ca eram la ananghie… Nu s-a intamplat, insa…Micutul mester, ca inaltime, mare insa ca OM, s-a comportat asa cum se comprta, sunt convins, in fiecare zi…Adica in felul care te face sa scrii despre el cu majuscule! Noi, toti, din pacate, nu mai meritam aceasta scriere…Am devenit mici de tot…In TOT!!! Cel mai pervers lucru la care am fost supusi timp de trei decenii a fost inocularea ideii, in creierul fiecaruia, cu pipeta, a ideii ca totul in tara noastra nu se poate realiza si…rezolva decat pe baza spagii!!! Asta ca sa nu mai zicem, noi astia „de jos”, de ce-au luat spaga intr-o afacere sau alta cei „de sus”…Toti ne comportam la fel: noi la nivelul nostru, ei la nivelul lor…Pan’ la urma ce-a facut, ma? S-a-nvartit,a luat si el o spaga…Gestul a ajuns unul banal…Doar ca acea spaga e una de cateva milioane de euro, care pe cel „de sus” nu-l face sa socoteasa cat da pe un pranz…Fie ca-i la Monte Carlo, fie ca e la…Nis!
Oamenii din perimetrul „ex-iugoslav’, tot balcanici ca si noi, multi de-aceiasi religie, ca sa nu invocam frica sau…nefrica de divinitatea care ne vegheaza pe toti(!), dovedesc ca se poate trai si fara „invartelile” noastre obisnuite…N-am vazut la Nis, un oras important al Serbiei, numarul nesimtit de mare de masini de lux de la noi, marea majoritate luata pe invartelile de care am vorbit …Chiar si clubul de tenis, unde se presupune ca vin oameni cu bani, nu am vazut deloc „mertane” si „jipane”…E un semn al sanatatii societatii si nu „africanizarii” ca la noi…Pentru ca din munca cinstita te doare sufletul sa dai o caruta de bani pe un autoturism, in timp ce la noi din bani „sifonati’ ii vezi pe toti parvenitii uitandu-se cu superioritate la stopuri la cei „de jos”…Pe ei si pe…amantele lor siliconate! M-am uitat cu atentie la arahitectura cartierelor de case din Nis, chiar si la cea a localitatilor mai mici prin care am trecut…Nu vezi tigania de la noi, unde nicio cladire nu seamana una cu alta, imaginea fiind absolut deplorabila…Aici vezi ceva unitar, si ca infatisare a cladirilor, si din punct de vedere al culorilor…Sa nu credeti ca idealizez realitatea din care, iata, fac parte de ceva timp…V-am vorbit de drumuri, nu-s grozave…Sunt convins ca si ei se plang de coruptie si de multe…Dar se vede cu ochiul liber ca stau cu capul sus cand se plimba pe strada, se privesc in ochi, mai gasesc timp pentru un zambet…Cu alte cuvinte, traiesc! Si sunt lasati sa se si mai bucure de viata, nu numai sa traga ca boul la jug in timp ce mafiile politica si economica se infratesc intr-o hora cu chiuituri de bucurie ca prostii sau boii, daca vreti,(o sa vedeti de ce folosesc si repet acest termen…) stau pe margine marginandu-se sa priveasca si sa se minuneze de cat pot fura! Sarbii si-au pastrat verticalitatea desi, cum stim , au trecut prin anii grei ai razboiului, cand s-au omarat aiurea unii pe altii, cand americanii i-au bombardat fara sa stie de ce…Cu alte cuvinte, si-au pastrat SISTEMUL ca natie, dar si in toate domeniile, printre care si cel al sportului,…Nu degeaba la Jocurile olimpice de la Rio, spre sfarsitul competitiilor, mai ales cele pe echipe,au disputat finale intr-o veselie, in timp ce noi ne „minunam” de locul 47(!) ocupat in clasamentul pe medalii…
Inainte sa plec la aceste turnee, am realizat intr-o duminica seara emisiunea Arena Nationala la Radio Romania Actualitati…Era in ziua in care Simona Halep pierduse finala de la Roma…Si despre acel turneu, dar si despre cel de la Madrid castigat de compatioata noastra si despre Roland Garros-ul care se apropia, m-am gandit sa-l provoc la o discutie telefonica pe profesorul Nicolae Manolescu, stiind din anumite articole din „Adevarul” ca nu este strain de sport…Cand am „negociat” interviul, mi-a spus ca nu mai scrie la cotidianul amintit , asa ca l-am invitat sa se „desfasoare” la radio…Si renumitul critic literar m-a uimit, si cred si ca pe ascultatori, cu parerile sale despre tenis, mult mai pertinente decat ale unor „cunoscatori” cu care mai discutasem de-a lungul timpului…Presedintele Uniunii Scriitorilor mi-a reamintit, in direct, ca doar dansul si Radu Cosasu au ramas din lumea literara cei care-si mai dau cu parerea despre sport…Ceilalti, printre care Fanus Neagu, Teodor Mazilu, Ion Baiesu(ce nume, Doamne!),s-au dus din pacate sa scrie despre competitiile ingerilor…Spre finalul discutiei, domnul Manolescu a vorbit de lipsa sistemului in tenis si-n sportul nostru, in general! Din pacate, veneau publicitatea si stirile orei 20 peste noi, asa ca l-am „amenintat” ca-l voi provoca, cu un alt prilej, la un alt interviu pe marginea acestui subiect…La aceasta ora, de-aici din departare, nu pot decat sublinia ca doar la noi lipsa acestui sistem a dus la o realitate cruda:tenisul este „opera” exclusiv a parintilor! Un sport cu acoperire mondiala, la romani este sustinut material doar de „nebunia” unor oameni care, niciunul(!), n-au stiut in ce se baga cand si-au dat copiii sa practice acest sport…Si daca ar fi numai partea materiala, ar fi cum ar mai fi…Dar nu mai avem un sistem unitar de crestere a performerilor! Asa cum am procedat cu domnul Manolescu, „v-amenint” si pe dumneavoastra ca voi reveni intr-un alt „material” asupra „problemei sistemului” din tenis!

Acum ma rezum sa spun ca noi nu mai avem sistem in NIMIC! De aceea am tot facut referiri politico-sociale…Pentru ca totul se intrepatrunde…Nu poti avea sport sanatos intr-o societate bolnava pana-n maduva oaselor, axfisiata de structuri mafiote pe langa care cele din „Nasul” par niste copilarii…

Intotdeauna, cand sunt plecat, imi gasesc timp in fiecare zi sa „frunzaresc”pe net site-urile preferate, in primul rand cele de sport, dar si cele de stiri, si, poate nu ma credeti, chiar si unele culturale…Poate ar fi mai bine ca in anumite perioade sa ma rup total de „viermuiala” din tara, dar ce sa fac, m-am obisnuit sa fiu la curent cu tot „ce misca”…In permanenta dai de cate-o „excentricitate”! Mai zilele trecute, un denuntator il „dadea in gat ” pe Marian Vanghelie, prezentand facturile de rigoare, ca doar intr-o primavara si-a cumparat nu mai stiu cate ceasuri de lux, cu banii dati pe unul putand sa-i asigure lui Nicole Gibbs bugetul pe o jumatate de an sau unei fete de la noi pregatirea pe vreo trei! Dar ati auzit vreodata de vreun „vanghelie” sau vreun „bercean” facand un gest de sustinere a unui tanar talentat, indiferent de domeniu?! Adica din banii agonisiti numai ei stiu cum sa intoarca ceva societatii? Dar asa cum v-am spus mai inainte, cand nu ai notiunea banului muncit cinstit, il risipesti fara discenamant sau cat te duce mintea…Sunt curios, daca atunci cand vindea bilete la bisnita in fata la cinema Patria, Vanghelie visa la cate ceasuri de lux o sa-si ia mai tarziu? Te-apuca rasul cand vezi cati parveniti de la noi, cu bacalaureatul luat dupa 30 de ani,si-au descoperit pasiuni „fine”, pentru ceasuri, stilouri sau, ca sa vezi, tablouri, ca si cand inainte de examenul de maturitate au frecventat cursurile facultatii de arte…Sau „berceanului” din Craiova ce-i trecea prin cap cand mesterea aeromodele cu copiii la „Casa Pionerilor” unde era angajat ca instructor? Ca va „imparati” mai tarziu drumurile din Romania fara sa lase un kilometru de autostrada pentru noi, dar multe…pentru dansul? Alo, „bercene”, stii cate fete talentate la tenis a avut, in anii tai de „imparatie”, Craiova si care au „disparut” din cauza neputintelor financiare? Habar n-ai sau poate ca ai, dar le-ai inchis usa-n nas parintilor cand ti-au solicitat vreu sprijin…Daca citesti randurile acestea afla ca la aceasta ora promite foarte mult Oana Gavrila…E tanara si talentata…O gasesti, daca vrei, pe unul din terenurile urbei tale…Totul e sa vrei sa faci ceva si pentru cei din jur, nu numai pentru tine si familia ta…Si Doamne, repet, cati „berceni” sunt in fiecare oras…Si cati copiii care-s talentati…Si nu numai in tenis…Dar si ceasurile de firma sunt multe-n lumea asta…

Tot in perioada asta s-a dezbatut schimbarea brandului de tara, iscandu-se o isterie generala dupa ce nu mai stiu care ministru al turismului a propus ca imagine reprezentativa „oaia”! Vazand ca-i pe cale sa fie schimbata „frunza” eternei sale protejate, Basescu a sarit ca ars propunand in stilul sau „hahaist” ca in loc de „oaie” sa fie promovat „boul”, aluzie la „inteligenta” ministrului…Insa fostului presedinte de tara(!) poate i-a iesit, ca de multe ori altfel, un porumbel pe gura sau pe…facebook, pentru ca acolo, pare-mi-se, a facut propunerea. Un bou la jug ar fi o imagine excelenta pentru un popor invatat sa traga, cu capul in jos, insensibil la loviturile de bici primite si la „hahaielile” din caruta ale „stapanilor”! Insa cea mai pertinenta „imagine de tara” mi s-a parut cea propusa de un ziarist din presa actuala, persoana importanta, nu spun cine, intr-o discutie purtata intamplator inainte de plecarea in Serbia la unul din cluburile de tenis de la noi, in timp ce Irina se antrena…Vorbeam ca…se vorbea ca Donald Trump Jr a venit sa vaneze la noi, asa cum miliardarul nostru Ion Nicolaie, un alt „specimen” al eternei tranzitii, se duce sa impuste lei in Africa…Trump jr ce si-a zis? De ce sa-si mai rupa oasele pana-n Africa o data ce Romania ofera „conditii” mult mai atractive!? A citit si el, sunt convins, inainte de „expeditie” ca 51% dintre copiii sunt extrem de saraci si ca multi se culca nemancati! A mai aflat ca Romania se afla in sfera de saracie educationala, 280 000 dintre copiii ei nemergand la scoala, fiind condamnati, cu buna stiinta, la cel mai negru intuneric:cel mintal!!! A mai aflat de epidemia de rujeola jenanta pentru o tara care se pretinde civilizata si europeana, nu africana! Asa ca prietenul din presa a propus ca brand de tara o imagine sugestiva care sa simbolizeze o „Tabara de Supravietuire”…Va dati seama cati turisti dornici de „senzatii tari”, cati nebuni care nu mai stiu cu ce sa-si umple timpul, am atrage?! Totu-i sa promovam cu „pricepere” imaginea actuala a Romaniei…Nu trebuie sa ne mai chinuim cu alte „inventii”, gen „oaia” sau „boul”…Acum cativa ani, in clipurile publicitare din pauzele turneelor de mare slem transmise de Eurosport, promovam „frunza” cu nu stiu ce slogan despre „Gradina Carpatilor”….Apa de ploaie…S-a vazut! Haide fratilor, sa-i invitam pe „doritori” sa faca safari pe drumurile noastre si sa imparta dulciuri copiilor nevoiasi si…margele celor care traiesc de pe urma indemnizatiilor de crestere! Si ca vedeti ca nu bat campii cu „Romania- Africa Europei” si pentru ca tot vorbeam de familia Trump, stiti ce-a declarat senatorul republican John McCain, erou al razboiului din Vietnam, in dezbaterile electorale din SUA, anul trecut:”Indiferent daca Ronald Trump va deveni presedinte, sistemul democratic de control institutional functioneaza in tara noastra! Nu suntem Romania!”. Si-atunci despre ce vorbim? Este o declaratie care ar trebui sa le provoace o imensa rusine tuturor celor care au condus Roamania dupa 1989!!! Ti-ai gasit, insa…Toti cei pe care i-am numit mai inainte si de care-mi este o imensa sila sa-i mai amintesc,toti cei care profitat de aceste animale…politice, stand in umbra sau…patul lor, toti „acoperitii” infiltrati in toate domeniile nu au avut decat un tel: sa distruga orice urma de SISTEM a acestui popor….Ca sa intelegeti mai bine ce vreau sa spun recurg la cateva randuri citite in ultimul numar din „Contemporanul” si semnate de Magda Ursache:” Comunismul a vrut sa ia credinta celor captivi;azi le minimalizam martirajul; cei care i-au bagat in puscarii ii acuza de la derogari de la legea morala. Ii lasam pe calai nesanctionati, pe victime le sanctionam pentru cedari. De ce? Pentru ca trebuie sustinuta ideea fizionomiei morale deficitare a romanilor: turma resemnata.Eroi n-avem, doar pseudo-eroi, martiri n-avem, sfinti ai inchisorilor n-avem. Asta ca sa ne fie rusine de ce-am insemnat ca popor, ca natiune!”. Frumos scris, trist adevar… Va recomand toate articolele semnate de Doamna Ursache…Le gasiti pe site-ul „contemporanul.ro”…Nu pentru ca este, ca si mine, absolventa a Liceului „B.P. Hasdeu” din Buzau…Ci pentru ca sunt adevarate si nu scrise in stil „mercenariat” cu interese obscure…

De ce am facut toate aceste referiri „extra-tenisistice”? Simplu…In lipsa oricarui sistem, intr-o societate asemanatoare junglei africane, in care doar jivinele cele mai crude si mai viclene reusesc sa „scoata capul”, ce au reusit Simona, Irina, Monica, Sorana, Patricia sau Ana ca sa le numesc doar pe fetele noastre prezente pe tabloul principal de la Roland Garros reprezinta ADEVARATE MINUNI! Fiecare are „istoria” ei, dar credeti-ma, TOATE.ca jucatoare de tenis, sunt „rodul” uriaselor straduinte ale familiilor lor!!! Nu mai insist… Am tot facut-o…

Si pentru ca tot am adus aminte de turneul parizian, acum cand cartile nu sunt facute, as vrea sa va spun care sunt favoritii mei. La fete, binenteles, Simona Halep…Daca nu va castiga anul acesta nu vad cand ar mai putea-o face, pentru ca, iata, Serena nu a venit, Kerber si Radwanska sunt in cadere libera,Muguruza, Cibulkova si Safarova nu se regasesc, Kvitova de-abia a revenit dupa povestea urata cu hotul, Azarenka lipseste demult…Probleme reale cred ca-i pot pune Mladenovic si, cine stie, Svitolina, dar acestea-s jucatoare mediocre fata de numele amintite mai inainte…
La baieti, nu ma dezic: sunt fan infocat al lui Wawrinka! Elvetianul mi se pare unul din jucatorii „normali” din circuit, cu momente, atunci cand astrele se aliniaza pentru el, unice in tenisul actual…Are momente cand loveste fulgerator cu dreapta, in lung de linie, cum n-a facut-o nimeni in istoria a acestui sport, mingea atingand viteze de peste 160km/ora! Iar reverul, tot in lung de linie, atunci cand se hotaraste sa-l dea, am mai spus-o, e ca un pasaj divin dintr-o simfonie celebra! Sau, ca sa ma dau si eu cunoscator, ca galbenul unic al florii soarelui pictata obsesiv de van Gogh…Iar daca nu va fi sa castige Wawrinka, m-as bucura s-o faca austriacul Thiem, si el cu un joc incantator…Al treilea ar fi Murray, nespectaculos in joc, dar…normal ca muschi etalati! Nadal mi se pare, asa cum v-am spus in debutul „materialului”, din nou „supra-incarcat” anul acesta…Sa-i dai in turul trei(!) 18-1 unui jucator din Georgia mi se pare cam mult…Totusi, ca sa ajungi in turul trei la un turneu de mare slem, a trebuit sa bati pe cineva, sa demonstrezi ca esti jucator…Lui Nadal nu ai,insa, in aceste zile, unde sa-i dai mingea ca sa nu o ajunga! Mi se pare cam mult…O sa revin, repet, intr-un capitol separat, asupra acestui aspect „cenusiu” al tenisului…
Ca sa termin intr-o nota umoristica, iata o remarca a unui comentator TV, „asasin” fara voie al bietilor telespectatori, in permanenta utilizator al unor formule „rebusistice”, dupa un break reusit de Nadal: „Important este sa nu piarda intriga in aceste momente”…Ce-o fi vrut sa spuna in termeni „tenisistici”, poate intelegeti dumneavoastra! Daca s-ar fi referit la mine, as fi inteles eu: m-am departat mult de la subiectul acestor corespondente, „pierzand intriga”, dar sper ca nu v-am pierdut pe drum…

Cu prietenie, din Nis(Serbia), Adrian Fetecau, 04.06.2017

PS: Poate va intrebati, conform obisnuintei „relatiei „noastre epistolare ce citesc in aceasta deplasare. Ei bine, am trecut la literatura stintifico-fantastica. Am terminat romanul „Insemnarile damei de silicon” de Danut Ungureanu, unul dintre cei mai buni autori SF de la noi…Romanul are doar urme „de imaginatie’, restul fiind ancorat in realitatea damboviteana, reflectata cu un umor fin. Iata o discutie purtata intre maidanezi:
„-Dar noi? Ce-am putea sa-i dam dansei?
-Imunitate, a propus unul.
Ce, esti catel? In tara asta imunitatea-i pentru iepuri si sobolani”.

Discutia m-a dus cu gandul la filmul „Sobolanii rosii”, facut imediat dupa Revolutie…Apoi, alaturi de acei sobolani, au aparut altii rozalii, portocalii, galbeni…

Si pentru ca am tot vorbit de „bou”, iata ce afirma un om politic in cartea lui Ungureanu: „Ca om, deviza mea a fost intotdeauna <>”. Pe cine recunoasteti in aceste cuvinte?

Despre Autor

Articole asemanatoare

Comenteaza

*