◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

Binemeritatul Premiu „Nobel”

Preşedintele Suprem al Galaxiei salută cu un zâmbet larg popoarele planetelor şi intră în marea sală a Tronului Suprem. Rămase pe dinafară, popoarele galactice începură să vorbească tâmpenii despre misiunea noului preşedinte: democraţie, prosperitate, drepturile omului şi instaurarea păcii în întreaga galaxie, aşa cum le promisese în timpul campaniei electorale. Prin urmare, ce bine o vor duce ei, adică noroadele, fiindcă nu vor mai pleca prin cine ştie ce pustiuri să se bată cu toţi bahaburezii care nu voiau să înţeleagă cu nici un chip ce-i cu vrăjeala aia de democraţie, libertate şi prosperitate. Ca să nu mai vorbim că scăpau şi de nenorocirile inerente tuturor recruţilor pe timpul stagiului de instrucţie. Iar caporalii urmau să devină un simplu vis urât.

Păi, tată, era vremea de o băută ca lumea! În consecinţă, popoarele porniră vesele la chiolhan. De remarcat că, în această galaxie, băutura cea mai tare era apa chioară cu care se îmbătau toţi de nu mai ştiau de ei. Zile la rând, crâşmarii dădură cep la miliarde de butoaie de elixir miraculos, iar popoarele băură pe deşelate. Aveau, ce-i drept, motive serioase, bine întemeiate. Şi Supremul, în marea Sală a Tronului, închină, modest din fire, o şampanie, cu baronii din industria de armamente, cei care-l susţinuseră puternic în campanie, generalii, amiralii, şefii serviciilor secrete şi ai statelor majore. Mde, şampania era ceva cam cum este braga la noi. O băutură pentru amărăşteni care nu-şi permit nici măcar la un eveniment. Ce să-i faci? Aşa erau ei educaţi! Să fie economi şi strânşi la pungă. Totul, dar absolut totul, numai şi numai pentru binele poporului.

– Toast, toast, strigară galonaţii entuziaşti, bătându-se cu pumnii în decoraţiile de pe vestoane. Puternicul lor strigăt făcu să fâlfâie uriaşul drapel din spatele tronului, acela care avea cincizeci şi două de stele reprezentând tot atâtea sisteme solare aflate în componenţa federaţiei galactice.

Preşedintele se ridică zâmbind către aceşti bravi camarazi ai săi, cei care-l iubeau şi-l apărau cu preţul vieţii.  

– Dragii mei, am învins! Şi am învins deoarece noi suntem singurii care putem oferi popoarelor noastre iubite ceea ce ele îşi doresc de veacuri. Pacea! Ei, bine, da! Noi le vom oferi pacea eternă, visul lor de aur. Ştiţi bine că programul meu este unul axat pe această valoare fundamentală a democraţiei şi a prosperităţii, pacea!

Urmări oarecum atent efectul cuvintelor sale şi nu se miră de moacele pleoştite ale ascultătorilor. Ştia cât sunt de boi şi de tâmpiţi, prostiţi de lăcomie şi amante bolnave de lux. Numai că el era un politician desăvârşit şi nu se lăsă copleşit de această impresie. Era una trecătoare…

–  Dar, dragii mei, noi mai ştim şi că pacea, vorbesc desigur de o pace durabilă, se obţine greu, cu multe sacrificii, prin luptă cu forţele mizere ale întunericului şi nu la masa tratativelor, unde nu se întâmplă nimic, timp de secole. Ori, noi nu avem timp de aşteptat. Aşadar, vom dezafecta toate armele pe care le deţinem, le vom transforma în pluguri şi seceri aşa cum cântau poeţii noştri odinioară şi ne vom înnoi arsenalele cu cele mai moderne mijloace de distrugere, unele nou create de iluştrii noştri savanţi, arme care sunt deja pregătite pentru a fi lansate în producţia de masă. Să nu uităm că, exact prin aceste măsuri vom rezolva şi problemele şomajului care a atins cote istorice, vom avea răspuns la întrebarea: ce s-a făcut cu banii împrumutaţi din toate colţurile galaxiei, de ce creştem taxele şi impozitele şi, nu în ultimul rând, vom rezolva eficient problemele sociale legate de golănimea care-o arde toată ziua pe stradă şi cere protecţie socială. Prin urmare, subliniez, lupta pentru pace este cel mai bun lucru pe care îl avem de făcut spre fericirea popoarelor noastre. (Entuziasm, aplauze, ovaţii, scandări: Prinţul păcii, Prinţul păcii!)

Nu mai devreme de mâine vom porni o cruciadă împotriva tuturor celor care încalcă drepturile omului şi nu se supun voinţei noastre. Noapte bună şi nu uitaţi: de voi, iubiţii mei sfetnici, depinde soarta popoarelor galactice! Ordinele de luptă sunt deja semnate! Onoare şi credinţă!

–  Ura! Ura! Ura! Piepturile bravilor apărători ai păcii vibrară la unison. Bancherii şi industriaşii, sensibili cum sunt ei din fire, lăcrimau de fericire şi de bucuria unui vis împlinit. Militarii ieşiră tăcuţi şi aspri, într-o ordine desăvârşită. În urma lor, industriaşii, recunoscători celui pe care-l numeau deja în ziarele controlate de ei: Prinţul Păcii, cerură voie să facă unele mici cadouri. Marele şambelan, având aprobarea preşedintelui, le dădu învoirea necesară. Cu toată ceremonia au fost înmânate: preşedintelui, două crucişătoare intergalactice, primei doamne un submarin multifuncţional cu rază nelimitată de acţiune, iar copilaşilor câteva dezintegratoare neutrinice pentru a se juca cu ele în spatele reşedinţei. Vizibil emoţionat, Supremul a mai ţinut un mic discurs, apoi i-a invitat să servească cina împreună.

A doua zi, încă din zori, flotele imperiale reunite făcură terci câteva nenorocite de sisteme solare locuite de nişte primitivi care voiau autonomie şi drepturi egale cu ale galacticilor din centru. Apoi veni rândul altora care ţineau ei morţiş să se închine la alţi zei decât cei oficiali. Spre sfârşitul zilei, mai mult aşaaa, din distracţie, fură incendiate şi ceva planete care luaseră de bună ideea de democraţie şi o ţineau tot într-o grevă. Noaptea, intrară în acţiune forţele de curăţenie care măturară resturile şi le aruncară într-o mică gaură neagră din centrul galaxiei. Din greşeală, tot acolo, nimeriră şi ceva constelaţii cu potenţial criminogen care se lipiseră de cozile măturilor. Nu numai că fenomenul a fost ignorat dar, în secret, au fost acordate ceva medalii pentru acest act de binevenit ecarisaj, deoarece inconştienţii ăia ameninţau lumile cu tot felul de nove şi supernove artizanale pe care le detonau când ţi-era lumea mai dragă.  

În consecinţă, conducătorii responsabili ai diferitelor lumi, înţelegând corect mesajul de pace al Supremului, fugiră, cu sufletul la gură să depună jurământ de credinţă veşnică. Astfel planurile de revoltă şi răzbunare se mai amânară un timp, iar galaxia se bucură de pace, confort, tihnă şi pupături între şefi, la orice întâlnire televizată.     Firesc deci, la numai câteva luni de la urcarea pe Tronul Democraţiei şi Armoniei Eterne, Preşedintele Suprem primi premiul Nobel pentru pace, urmând ca în anul viitor să-l primească şi pe cel pentru economie. Merita! Mai ales acum când, în centrul galaxiei, micuţa gaură neagră, hrănită cu resturile războaielor de pace, devenise un hău uriaş care înghiţea cam tot ce prindea…

 

art-emis.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *