◂ UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ● ÎMPREUNĂ SCRIEM ISTORIA CLIPEI ● UZPR ▸

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

The Union of Professional Journalists of Romania www.uzpr.ro29.03.2024

O democrație americană ? 

„Zarurile au fost aruncate” ! „După lupte seculare…”  (să glumim puţin, chiar dacă jumătate din americani…plâng) America are un nou preşedinte – Joe Biden pe scurt (și pentru popularitate) şi  Joseph Robinette Biden Junior (Jr.), pe…lung; a fost „umbra” lui Barak Obama (vicepreşedinte) timp de 8 ani şi 47 de ani în total, în funcţii publice, inclusiv  senator din partea micuţului stat Delaware (sub un milion de locuitori), în Senatul Statelor Unite, din anul 1973 până în 2009(!).  Cam „vechi” noul preşedinte al Americii – pe 20 noiembrie 2020 a împlinit 78 de ani; este însă  „uns cu toate alifiile” de politician! Că ne place sau nu ne place, că s-a furat sau nu la alegeri, trebuie să-i urăm… succes și mulţi ani înainte! Să ne rugăm pentru el, să nu aibă soarta lui J.F. Kennedy, cu haosul fără precedent de acum! Nu este prea bătrân după standardele Nord Americane şi se poate bucura că a bătut recordul de cel mai bătrân preşedinte american din toate timpurile, depăşind recordul fostului preşedinte Donald J. Trump, care a depus jurământul de „şef suprem” la 70 de ani! 

Deci…așa patriotism mai rar!  În loc să se bucure de cele 3 pensii pe care le are (a fost și profesor la Widener University), plus a patra, cea a soției -Jill Biden, care a fost profesoară de engleză la Colegiul Tehnic Delaware și de alte surse de venit (a scris şi o carte în 2007 – Promises to Keep,  care i-a adus și îi aduce un royalty substanţial – în total familia a caștigat $22,5 milioane din 1998 până în 2019 – a mai scris și alte cărți!) și de nepoțele şi nepoţei (are vreo 6), după o pauză – la pensie 4 ani, a reuşit să devină, cu ajutorul banilor mulți ai democraţilor și al mass-mediei mincinoase și manipulatoare („curat – murdar” democrație!)  cel de-al 46-lea preşedinte al SUA. Cu sănătatea stă bine; aşa cum este scris în buletinul medical (obligatoriu pentru un nou preşedinte), s-a refăcut total după necazurile avute cu sănătatea şi este în plină formă! A scăpat de două anevrisme (ce noroc pentru America!) și a renunțat la vezica biliară; prin 2009 făcea fibrilaţii atriale (acum nu mai face), a avut cancer de piele fără melanoame (mare noroc!), a făcut operaţii de sinus şi… nu ia prea multe medicamente – numai pentru colesterol, pentru subţierea sângelui, pentru reflux gastric şi împotriva alergiilor sezoniere. Este de admirat că nu l-au înfrânt marile tragedii prin care a trecut – prima soție Neilia și fetița Naomi au murit într-un accident de mașină pe 18 decembrie 1972 (mergeau să cumpere un brad de Craciun), iar supraviețuitorii – doi băieței, au suferit fracturi multiple. Unul dintre ei a murit de cancer în anul 2015. Ferească Dumnezeu! Este ușor de imaginat – a suferit enorm actualul Președinte și trebuie sincer compătimit. Bine că mai este în toate mințile!

 Unii americani mai răi sau pesimişti, sunt convinşi că nu va apuca să ducă la sfârşit mandatul şi se va împlini visul de aur al democraţilor de a avea ca şefă (cel puţin aparent) şi preşedintă a Americii o femeie, pe vicepreşedinta Kamala Devi Harris (56 de ani). Până recent, a fost Procuror General  în California. Are o impresionantă biografie; mama ei – Shyamala Copalan, a emigrat din India, iar tatăl ei, Donald Harris, a emigrat în SUA din  Jamaica. Acest tată jamaican, a ajuns profesor universitar „marxist” la Universitatea Stanford, care are  ca motto deviza – The wind of freedom blows !. Oare a ales „vântul libertății” (wind of freedom) când a părăsit-o pe soţia sa cu două fetițe?  Kamala avea 5 ani, iar sora ei Maya, numai 3 ani, când au rămas fără tată. Kamala ( în hindusă „kamal” înseamnă lotus) avea 12 ani, când mama ei a obținut o slujbă bună la Montreal (cercetătoare) şi ca urmare a fost dată la  şcoală în „Sin City” (Orașul păcatului) , mai exact la Westmount High School. Evident, alegerea ei ca vicepreședintă a Americii, a produs bucurie mare în cartierul Westmount şi la şcoala în cauză, pe care a absolvit-o în 1981 (eu am ajuns la Montreal în 1984). Soţul vicepreşedintei Kamala este avocat, pe nume Doug Emhoff (mai exact Douglas Craig Emhoff) şi a devenit al doilea Gentlemen la Casa Albă şi primul bărbat de origine semită în această poziţie, în toată istoria Statelor Unite, aşa cum soţia sa este prima vicepreşedintă de sex feminin. În plus, este prima vicepreşedintă „de culoare” în istoria Americii. 

Ceremonia din 20 ianuarie, de inaugurare a noilor conducători, va intra în istorie ca cea mai bine păzită în istoria Statelor Unite, cu peste 25.000 de soldaţi şi agenţi secreţi, mai mulţi decât toţi soldaţii americani din Afganistan, Siria, Bahrain, Kuwait, Turcia, Quatar şi Arabia Saudită. Să nu mai vorbim de reţeaua de garduri şi de bariere din zonă. De cine trebuiau apărați conducătorii iubiți din celebrul Capitolium şi Casa Albă, de cine a existat și există atâta frică? Desigur, de americanii „extremişti”, rămaşi convinşi că s-au furat alegerile, în ciuda eforturilor mass-mediei  aproape totalitare, de a convinge că nu este adevărat. Pe 6 ianuarie, la îndemnul preşedintelui Trump prin Tweeter și email-uri (am primit și eu chemarea), au venit să-și arate susținerea  pașnică a Președintelui {înfruntând riscul enorm de a se contamina cu virusul CCP (Chinese Communist Party)  – cum a numit preşedintele Trump Covidul 19}  între 500.000 şi 700.000 de suflete (asta nu o să auziţi la CNN) dar, numai aprox. 160 de temerari (deci cam 1 din 4.000, incluzând  provocatorii „de meserie”, deghizați în suporteri ai președintelui Trump – unul fiind un român pe nume Eduard Florea, care sub numele de „LoneWolfWar”, îndemna la acţiune armată, din contul la platforma Parler, acum suspendată ) au forțat intrarea în clădirea interzisă, încercând să facă „insurecţie”, cum susțin democraţii şi mass-media aservită lor.  Câtă naivitate şi manipulare ridicolă de informaţii! Dacă ar fi fost vorba de o tentativă de „insurecţie”, dacă o anumită organizaţie ar fi planificat aşa ceva, s-ar fi organizat mai bine, ar fi avut arme multe (că există enorm de multe în SUA) şi cel puţin aveau banderole, pentru a se recunoaşte între ei, în învălmășală, membrii grupării respective. Dar democrații (nu chiar toți) și mass-media, încearcă să exagereze incidentul din 6 ianuarie, pentru a justifica al doilea „impeachment” al fostului preşedinte Trump și mai ales pentru a dormi liniștiți, eliminând  posibilitatea ca acesta să candideze din nou la alegerile din 2024 și să revină la putere. Tot așa,  folosind ca pretext această „mare crimă” la adresa democrației (demonstratiile „pașnice” Black Life Matter, au facut zeci de victime și au produs pagube enorme!), președintele Trump a fost blocat de a mai comunica pe Tweeter, Facebook, Instagram, pe email și pe alte căi, să nu incite la violență, așa cum este acuzat că ar fi făcut înainte de 6 ianuarie şi în discursul din 6 ianuarie, ţinut la aprox. 4 km de Capitolium. „Big brother” a decis că există libertate de opinie, dar numai pentru cine vrea el. Am ascultat cu atenţie acele discursuri (au vorbit membrii familiei Trump şi câțiva susţinători) şi nimeni, inclusiv preşedintele, nu au îndemnat la violenţă, aşa cum se sugerează fără întrerupere. În plus, această mass-media mincinoasă şi coruptă, nu menţionează absolut nimic despre marile realizări ale fostului preşedinte Trump. Să menţionez numai câteva – lista este lungă:   o „explozie economică” (economic boom) fără precedent (înainte de pandemie, evident), multe slujbe create şi ocazii de investiţii, eliminarea birocraţiei excesive și a multor regulamente (cum ar fi necesar să se facă şi în România), renegocierea convenţiilor economice, reducerea taxelor pentru clasa mijlocie a Americii, modernizarea armatei, construcţia a 724 km de gard la graniţa cu Mexicul (impropriu zis zid – wall în engleză), reîntoarcerea multor companii acasă – cu alte cuvinte punând interesele Americii pe primul loc. Nici chiar faptul că pentru prima dată în istorie, Preşedintele Trump a deschis calea pentru a se ajunge, în sfârşit, la pace între Israel şi ţările arabe, nu a contat. Cum am zis mai sus, lista realizărilor este lungă. Chiar şi faptul că a redus masiv şomajul la populaţia de culoare nu a avut importanţă, nu a fost amimtit de mass-media MSM. Aş vrea să nu fiu înţeles greşit – nu sunt un „trampist” , nu sunt de acord (sau poate că nu înţeleg ) cu tot ce a făcut sau a spus, dar urăsc mult comunismul deghizat în socialism şi îl simt penetrat în minţile multor americani. În plus, urăsc manipularea, minciunile, exagerările despre aşa-zişii extremişti -„white suprematists”, care nu există, sau dacă ar exista câţiva, nu reprezintă un pericol pentru majoritatea americanilor.

Îmi cer scuze că îmi permit să fac niște  socoteli simple cu așa-zisul  „vot popular” la alegerile din SUA, pe care nu le-am auzit menționate de nimeni, dar mi se par interesante de știut  (spre ușurință, rotunjesc cifrele):

– În anul 2004, au votat 121 de milioane de americani, 62 de milioane pentru George W. Bush ( membru în Grand Old Party – GOP, cum mai este numit Partidul Republican) și 59 de milioane pentru John Kerry (democrat). 

În anul 2008, au votat 127 de milioane de americani, 66 de milioane pentru democratul Barack Obama și 61 de milioane pentru republicanul Mitt Romney. Deci o creștere față de 2004 de  6 milioane de alegători.

În anul 2012, au votat 129,5 de milioane de americani, 69,5  milioane pentru Barack Obama și 60 de  milioane pentru republicanul John Mc Cain. Creștere de aproximativ 2,5 milioane față de anul 2008.

În anul 2016, au votat 129 de milioane de americani,  66 de milioane pentru democrata Hillary Clinton și 63 de milioane pentru candidatul Trump, care a câștigatigat totuși alegerile, la numărul de electori. Descreștere față de 2012 cu o aprox.  o jumătate de milion.

În anul 2020 – au votat 155 (!)  de milioane de americani, 81 de milioane pentru democratul Joe Robinette  și 74 de milioane pentru președintele Donald John. Acestea sunt cifrele oficiale, contestate de 70% din republicani, după cum informează MSN. Deci, o creștere bruscă de 26 (douăzeci și șase!) de milioane de alegători. Cum este posibilă o așa creștere, cum nu a mai existat in istoria SUA? Covidul să fie de vină? Vom vedea în anul 2024 dacă se va păstra această tendință, să-i spunem așa. Timpul trece repede.

Pe 20 ianuarie, în jurul orei 8 dimineața, preşedintele Trump, mână în mână cu Melania, au părăsit Casa Albă, nu înainte de a schimba câteva cuvinte cu reprezentanţii presei.  Şi-a luat rămas bun de la toţi, cu menţiunea că nu va fi un „goodbye” pentru multă vreme (?). Apoi, a plecat cu helicopterul (numit Marine One) şi a aterizat la Joint Base Andrew Airport. Acolo s-a urcat pe un podium (în timp ce se trăgeau 21 de salve de tun)  şi a ţinut  un scurt discurs de rămas bun, în faţa altor reprezentanţi mass-media, subliniind realizările administraţiei Trump din ultimii 4 ani (a vorbit fără telepromptere) şi menţionând că „nu a fost o administraţie obişnuită”, ci una care a pus „fundaţia” pentru binele Americii. A urat noii administraţii „great luck and great success” fără să pronunţe numele noului preşedinte.  Apoi, cei doi, însoţiţi de vocea lui Frank Sinatra cu cântecul My Way („Am făcut totul în felul meu…”), s-au îmbarcat pentru ultima oară (dar cine ştie?)  în avionul  Air Force One (există două avioane AFO)  cu destinaţia – aeroportul din West Palm Beach/Florida (doua ore și 20 de minute de zbor).  Îl aştepta resortul lui din West Palm Beach (în apropiere locuieşte şi marea divă Virginia Zeani), pe unde a trecut mai rar în ultimii 4 ani. Este un loc minunat, de 10 ori mai plăcut decât Casa Albă (poate exagerez puţin). A fost aşteptat de mulţi suporteri, printre care s-ar fi aflat cu siguranţă şi regretatul Constantin Răuță, dacă nu ar fi plecat spre alte lumi, poate mai bune pentru el.

          În acelaşi timp, la Washington DC, în condiţiile speciale de securitate menţionate mai sus, cel de-al 46-lea preşedinte al Statelor Unite cu prima doamnă şi toată echipa câştigătoare, jubilantă, au participat la Ceremonia de Inaugurare, conform tradiţiilor, cu o excepţie – pentru prima dată în peste 150 de ani, fostul preşedinte nu a participat la ceremonie (a participat însă fostul vicepreşedinte Mike Pence). Cum preşedintele Joe Robinette Biden Jr. este catolic, primul de la J.F. Kennedy încoace, s-a dus pentru început la biserică, respectiv la Cathedral of St. Matthew the Apostle, la o slujbă specială. A fost însoţit de Prima Doamnă, de vicepreşedintă cu soţul şi de  diferiţi politicieni din ambele partide. Apoi, s-au dus la Capitolium-ul reparat, unde a început ceremonia propriu-zisă. Pentru început, preşedintele Joe Robinette l-a omagiat pe fostul lui şef, fostul preşedinte Barack Obama, prezent cu soţia, fostă Primă Doamnă. Vicepreşedinta nu a dat mâna cu „con-continentalul” ei fost preşedinte de origine parţial africană, ci numai şi-au atins coatele și pumnii înmănuşaţi, după care a depus jurământul pe două biblii, în fața judecătoarei de la Curtea Supremă – Sonia Sotomayor. Apoi, preşedintele a depus jurământul în faţa judecătorului şef John Roberts, pe o biblie a familiei din secolul XIX (am şi eu una), adusă de acasă. A urmat cuvântarea de Inaugurare (déjà-vu), cu îndemn la unitate, cu promisiunea obişnuită la asemenea ocazii, că „va fi preşedintele tuturor americanilor” indiferent pentru cine au votat. Imnul naţional a fost interpretat de marea vedetă (nu şi pentru mine) Lady Gaga (cu numele adevărat Ştefani Joanne Angelina Germanotta), Jennifer Lopez a cântat un potpuriu de cântece patriotice (nu au lipsit cunoscutele cântece  This Land is your Land şi America the Beautiful) şi Garth Brooks a cântat „Amazing Grace” (…odată am fost pierdut, acum m-am regăsit/Am fost orb, dar acum văd – aluzie la Președinte?). Dar momentul culminant (după unii comentatori) l-a oferit o poetă şi activistă de origine africană de numai 22 de ani, laureată încă din adolescenţă pentru volumul de poezii „The Hill We Climb” (Colina pe care o urcăm), pe nume Amanda Gorman, care a recitat o frumoasă poezie patriotică.  Nu voi menţiona tot ce s-a mai întâmplat în această zi de 20 ianuarie  – poate numai faptul că trei foşti preşedinţi (republicanul George W. Bush şi democraţii  Barack Obama şi Bill Clinton), împreună cu noul preşedinte şi vicepreşedinta sa, au depus o coroană de flori la Mormântul Eroului Necunoscut, din Cimitirul Naţional Arlington (în apropiere se află şi un impresionant muzeu militar în aer liber, despre care am scris mai demult). Imediat după terminarea Inaugurării, preşedintele John Robinette (se  pronunţa robineet – iar ca nume propriu sună comic în multe limbi, inclusiv în limba română) s-a apucat de semnat Ordine prezidenţiale, să anuleze realizările administrației Trump – unele cu putere de aplicare imediată, iar altele cu …dichis – vor trebui să fie aprobate de Congres sau/şi de Curtea Supremă. Până astăzi, 25 ianuarie, când pun punct acestor rânduri, se anunţă la Naţional Public Radio (NPR) că ar fi semnat 38 (!) de astfel de ordine. Oare nu se grăbeşte? Sau…de ce se grăbește, este urgență? Nu se știe bine răspunsul la aceste întrebări.

Fapte diverse:

  • Pastorul Brian Gibson, care are mai multe biserici în statele Texas şi Kentucky, a atenţionat că Primul Amendament al Constituţiei este în pericol, prin închiderea bisericilor. 
  • „Făcătoarea de lege” (Lawmaker), republicana Liz Cheney, reprezentantă în Parlamentul federal  din partea statului  Wyoming, care împreună cu alţi 9 republicani s-a alăturat democraţilor, votând ca preşedintele Trump să fie „demis” (impeached), este puternic contestată de alegători. Senatorul republican local Anthony Bouchard, s-a înscris deja pe lista candidaţilor să o înlocuiască. Alegerile care vor decide și poate că vor schimba raportul de forțe în Parlament și Senat (în prezent favorabile democraților – Senatul la limită cu 50-50, dar cu vicepreşedinta Kamala a 51-a votantă, deci 51 la 50 pentru democraţi),  vor avea loc în anul 2022 și se numesc Alegerile de mijloc (Midterm Elections). 
  • Profesorul de drept şi fost decan la Universitatea Chapman, John Eastman, care a vorbit alături de Rudy Giuliani la demonstraţia pro-Trump din 6 ianuarie, a fost forţat să-şi dea demisia – că a „abuzat” dreptul la opinie (Free speach) prevăzut de Constituţie. Oare cum vine asta – ori ai dreptul să-ţi spui părerea, ori nu îl ai? 
  • Foarte puţin sau nimic nu spune MSM (Maine Stream Massmedia)  despre iniţiativa statului Texas de a-l da în judecată pe preşedintele Joe Robinette Biden Jr. pentru „Ordinul executiv” de a se suspenda expulzarea legală din Texas, a ilegalilor (unii traficanţi de droguri) împotriva cărora s-au dat decizii definitive de expulzare, de tribunalele supra-aglomerate  cu multe procese/cazuri de expulzare.
  •  Destituirea fostului preşedinte Trump (de unde, că nu mai este la Casa Albă?), după unii specialiști în interpretarea Constituției este ridicolă, va duce la și mai multă ură, dar cum am spus mai sus – ar putea fi motiv de a-l împiedica să mai candideze în 2024, când va avea vârsta actuală a președintelui Joe Robinette Biden Jr și nu a avut probleme cu sănătatea. În plus, această demitere fără sens, când nu mai este președinte, este pierdere de timp și  în contradicție cu apelul președintelui Joe la reconciliere. Deja mulți îl consideră mare demagog. 
  • În statul California, s-a sistat injectarea cu vaccinul anti-Covid dintr-un lot de 330.000 de fiole, produs de firma MODERNA, datorită unor reacţii alergice pronunţate la unii vaccinați. Ferească Dumnezeu de mai rău!

             GOD BLESS and SAVE AMERICA… and HUMANITY !

  1. Prima parte a relatării despre America zilelor noastre se poate citi la site-ul UZP –   https://uzpr.ro/43811/o-democratie-americana-o-tragedie-americana-scurta-recapitulare/ (și în alte publicatii, precum Obiectiv mehedințean, Curierul de Vâlcea, Porțile Nordului și altele)

Alexandru Cetăţeanu / UZPR / Montréal, Canada



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *