Guvernul belgian a ordonat un studiu independent asupra rolului National Railway Company of Belgium (Societatea Națională de Căi Ferate – SNCB) în deportările conduse de autoritățile naziste în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Între 1942 și 1944, căile ferate belgiene au deportat peste 25.000 de evrei și romi la Auschwitz. Victimele au fost aduse din toată țara la cazarma Dossin, din Mechelen, unde au fost urcate în trenuri de marfă către lagărul de exterminare.
Rolul companiei naționale de căi ferate nu a fost niciodată explorat temeinic, spre deosebire de Franța, Țările de Jos și Germania.
Guvernul federal și Senatul solicită acum împreună o anchetă independentă. Centrul de Studii pentru Război și Societate Contemporană (CegeSoma) urmează să investigheze exact ce rol a jucat SNCB în Holocaust.
CegeSoma a stabilit deja în 2007, într-un raport, că serviciile guvernamentale belgiene au executat în general comenzile germane fără proteste, dar responsabilitatea căilor ferate a fost atinsă doar pe scurt. „Practic, ceea ce știm este că deportările au fost făcute de trenuri belgiene și conductori belgieni. Știm, de asemenea, că au existat puține proteste față de transporturi, pur și simplu pentru că nu erau cunoscute pe scară largă. În plus, stăpânirea germană asupra SNCB a fost extinsă începând cu 1940. Povestea nu este alb-negru. De exemplu, mulți angajați ai SNCB au fost membri ai rezistenței. Dacă au protestat vreodată sau au încercat sabotaj sunt câteva dintre întrebările aflate în anchetă. Este vorba despre o companie guvernamentală belgiană și despre responsabilitatea ei sub un ocupant ostil. Cine este responsabil? Putea să reziste?”, punctează istoricul Nico Wouters, șeful CegeSoma.
Când o investigație din 2018 a dezvăluit că din aceste deportări căile ferate olandeze au făcut bani, compania a plătit daune de milioane de euro supraviețuitorilor și rudelor apropiate. În Belgia, comunitatea evreiască a făcut presiuni pentru o anchetă, dar lucrurile abia acum încep să se miște. „Luăm asta foarte în serios. Credem că ar trebui să se facă lumină în acest sens”, a spus un purtător de cuvânt al SNCB. La rândul său, ministrul federal al mobilității, Georges Gilkinet, consider că „este de datoria noastră să privim istoria drept în ochi, mai ales acum că rasismul și polarizarea domină dezbaterea publică”.