Revolte populare pornite din motive incredibile

Protestele, manifestațiile și revoltele au avut loc în multe locuri ale lumii, din multe motive – circumstanțe sau evenimente grave și semnificative sau incidente mai puțin importante, chiar hilare, unele de-a dreptul incredibile.
În 1958, Paramount Pictures a lansat King Creole, cu Elvis Presley și Carolyn Jones în rolurile principale. A fost un succes uriaș în SUA și în mare parte din restul lumii. Mexic a fost o excepție, unde filmul a provocat o revoltă. După cum explică Jay Allen Sanford în articolul său din 2011, „Mexicul era în mijlocul unei reacții uriașe împotriva lui Elvis”. Jurnaliștii mexicani „au sugerat că Elvis mișcă șoldurile ca o femeie, artistul insolent a fost boicotat, înregistrările i-au fost arse. Propaganda anti-Elvis, bazată pe acuzații false, a fost luată suficient de serios pentru a provoca violență în capitala țării.
Un cântec german patriotic, „Die Wacht Am Rhine” („Cea de pe Rin”), a fost, de asemenea, în centrul unei revolte. După cum s-a raportat în ediția The San Francisco Call din 13 noiembrie 1904, comportamentul savanților germani a dus la spargerea craniilor într-o altercație între ei și savanții italieni de la Universitatea din Austria. Mai precis, articolul explica cum germanii și-au scos propriile pălării când au început să cânte „Die Wacht Am Rhine” și au insistat ca toți ceilalți să li se alăture în acest sens. „Refuzul italienilor, slavilor și altor non-germani de a-și scoate pălăriile a dus la vărsare de sânge”.
Numărul din 26 aprilie 1913 al The Day Book pare relatează despre o revoltă care a avut loc în Windy City. Când un pasager din tramvaiul „s-a împiedicat” de picioarele unei tinere, imediat după miezul nopții, a adăugat și rănire la insultă. Făcând observația nemăgulitoare că pantofii femeii erau prea mari, el a provocat o revoltă. După ce poliția a înăbușit revolta, protectorul femeii și un tânăr de 18 ani au fost duși la arest.
Un tramvai a fost și scena unei alte revolte. Acesta a avut loc la Wilmerding, Pennsylvania, conform ediției The State-Line Herald din 5 noiembrie 1909. După ce „1.000 de angajați ai Westinghouse au distrus complet tramvaiele companiei de cale ferată Pittsburg Street, care circulau între Pittsburgh și East Keesport, aproximativ douăzeci de persoane, dintre care jumătate erau femei, au fost rănite. Titlul articolului dă vina pe „patronii nebuni” pentru distrugerea mașinilor. Ca urmare a revoltei, „mai multe mașini au fost grav distruse”, serviciul a fost blocat, iar doi ofițeri de poliție au fost „răniți grav”.
Una dintre cele mai înverșunate cauze ale revoltelor trebuie să fie pălăria de mătase care a provocat o revoltă din 1797, la Londra. Se pare că John Hetherington, proprietarul unui magazin de mercerie, Strand, era mândru de pălăria lui de mătase sau, poate, de mărimea ei. Pălăria era atât de uriașă, încât chiar i-a îngrozit pe unii trecători. Ediția din 25 septembrie 1913 a The Wahpeton Times a raportat că a atras „o mulțime de asemenea proporții, încât Hetherington a fost arestat și acuzat în fața domnului primar de incitare la o revoltă”.
Agentul care l-a arestat a mărturisit că Hetherington a avut îndrăzneala să poarte accesoriul de cap, „o structură înaltă pe care a numit-o pălărie de mătase, având un luciu strălucitor și concepută pentru a speria oamenii timizi”. Ca urmare a acestui scandal, femeile au leșinat, copiii au țipat și câinii au urlat”. În apărarea sa, pălărierul a decretat că, fiind englez, avea dreptul „de a purta orice pălărie pe care o alege”.
Ceva ani mai devreme, spaniolii nu fuseseră la fel de norocoși. Regele Carol al III-lea a crezut că „borurile înclinate” ale pălăriilor țăranilor păreau neîngrijite. Pentru a rezolva problema, monarhul a decretat că toate borurile trebuie fixate și că toți proprietarii trebuie să „curățe strada vizavi de sediul lor”. Locuitorii buni ai capitalei națiunii au fost de acord cu curățarea străzilor, dar înfuriați de decretul cu borurile pălăriilor și au luat armele în mâini și au pus de o revoltă care nu a fost întreruptă decât pe parcursul siestelor. Regele a abandonat Madridul și s-a gândit să facă din Sevilla noua capitală a Spaniei, iar în final a decis că cel mai bine era să facă un compromis cu supușii săi. Odată problema borurilor pălăriilor rezolvată, revolta populară s-a încheiat.